Solicitarea anulării unui act administrativ individual sau a unui contract administrativ. Data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau de la comunicarea refuzului nejustificat, ori de la data expirării termenului legal pentru soluţionarea cererii

• Legea nr. 554/2004: art. 11 alin. (1)
• Legea nr. 554/2004: art. 20 alin. (3)
• Legea nr. 554/2004: art. 7 alin. (7)
• NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 8
• NCPC: art. 496

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 10 august 2018, reclamanta A. l-a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să dispună anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 480/1994 privind organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii și Alimentației și în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 1353/1990 privind înființarea de societăți comerciale pe acțiuni în industria alimentară, în privința atestării dreptului de proprietate al B. S.A., secția Marghita, ca fiind netemeinic și nelegal.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 3580 din 10 iunie 2021)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Obiectul cauzei de față este reprezentat de contestarea/anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației în favoarea S.C. B. S.A. și a întregii documentații care a stat la baza emiterii acestui certificat.

Prin sentința recurată a fost respinsă ca tardivă acțiunea formulată și precizată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și S.C. C. S.R.L., având ca obiect anulare act administrativ.

Recurenta-reclamantă a criticat sentința instanței de fond, din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că instanța a interpretat în mod eronat dispozițiile legale privitoare la data la care a luat la cunoștință de existența actului administrativ contestat.

Înalta Curte apreciază că este întemeiată această critică formulată de recurenta-reclamantă.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței, dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

Conform dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, se pot formula în termen de 6 luni, care se calculează, după caz, de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau de la comunicarea refuzului nejustificat, ori de la data expirării termenului legal pentru soluționarea cererii.

Pentru motive temeinice, textul menționat prevede, în cadrul alin. (2), posibilitatea sesizării instanței de contencios administrativ și după expirarea termenului de 6 luni, dar nu mai târziu de 1 an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.

Înalta Curte reține că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea Contenciosului administrativ nr. 554/2004, când a respins acțiunea ca tardivă.

Cum în speța de față reclamanta este terț în raport cu actul administrativ contestat, termenul de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se calculează de la momentul luării la cunoștință de actul administrativ vătămător.

Este eronat a se aprecia că terțul-reclamant a luat cunoștință de conținutul certificatului de atestare a dreptului de proprietate și a realizat existența unei vătămări a drepturilor ori intereselor legitime, la momentul înscrierii actului în cartea funciară, acest moment nereprezentând o prezumție absolută în calcularea termenului de introducere a acțiunii.

Această înscriere nu are semnificația juridică a luării la cunoștință de actul administrativ, ci dă naștere unei prezumții, în sensul că persoanele interesate ar putea, cu diligențe rezonabile, să ia cunoștință de conținutul actului juridic în baza căruia s-a efectuat operațiunea de publicitate imobiliară.

Prin urmare, data la care terțul a luat cunoștință, în mod efectiv, de existența și conținutul actului administrativ trebuie să rezulte fără echivoc din împrejurările de fapt stabilite prin probatoriile administrate în cauză.

În concret, în speța de față nu se poate reține că reclamanta a luat cunoștință de actul administrativ atacat la data înscrierii în cartea funciară, adică la data de 22.10.1998.

În plus, în ședința din 21 noiembrie 2018 a judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost adoptată soluția de unificare a practicii instanței în sensul că: Termenele prevăzute de art. 7 alin. (7) și art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în acțiunile formulate de terți în constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor curge de la „data luării la cunoștință”, moment care însă se apreciază de la caz la caz.

Pe cale de consecință, având în vedere că prima instanță a soluționat procesul, interpretând și aplicând în mod eronat normele de drept relevante în speță, instanța de control judiciar apreciază că recursul formulat de recurenta-reclamantă este fondat, urmând să-l admită, să caseze sentința de fond și să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, instanța fondului va proceda la o analiză amănunțită a tuturor aspectelor invocate de părți și va administra probatoriul solicitat, prin raportare la dispozițiile legale incidente și ținând cont de dezlegările din prezenta decizie de casare, urmând a fi verificate toate argumentele părților, în limitele învestirii instanței competente.

Având în vedere că prima instanță a dat o dezlegare greșită cauzei interpretând și aplicând în mod eronat normele de drept aplicabile speței, pentru respectarea dublului grad de jurisdicție și a dreptului la apărare, instanța de recurs va casa hotărârea atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a verifica, în concret, data la care reclamanta-reclamantă a luat cunoștință de actul atacat.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul și va casa sentința recurată, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Sursa informației: www.scj.ro.