Infracțiunile de trafic de droguri de risc și complicitate la introducerea în ţară de droguri de risc. Recurs respins ca nefondat (NCPP, NCP, L. nr. 143/2000)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 309/RC/2021

NCPP: art. 275 alin. (2), art. 438 alin. (1) pct. 12; NCP: art. 39 alin. (1) lit. b), art. 48, art. 66 alin. (1) lit. a) și b); L. nr. 143/2000: art. 2 alin. (1), art. 3 alin. (1)

Examinarea unei cauze în recurs în casație nu poate conduce la reformarea situației de fapt reținută de către instanțele care au soluționat fondul acuzațiilor penale, instanța de recurs putând verifica corecta încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenței elementelor faptice reținute în hotărârea recurată cu elementele constitutive ale infracțiunilor, fără ca prin aceasta să procedeze la analiza sau la reaprecierea situației de fapt, cu consecința redozării pedepselor.

Cazul de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. nu permite cenzurarea instituțiilor penale sau procesual penale reținute prin hotărârea definitivă de condamnare, ci numai dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenței acestor instituții, precum cauzele de reducere a pedepsei, concursul de infracțiuni, aplicarea legii penale mai favorabile, încadrarea juridică, etc.

În cauză, prin sentința primei instanțe, menținută prin decizia instanței de apel, a fost condamnat inculpatul A.:

– la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani, pentru complicitate la introducerea în țară de droguri de risc, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

– la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

S-a constatat că infracțiunile au fost săvârșite în concurs real, s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, sporită cu o treime din pedeapsa care nu se mai execută, inculpatul urmând a executa în regim de detenție pedeapsa rezultantă de 4 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

Verificând conformitatea deciziei atacate cu regulile de drept aplicabile, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârea este supusă casării dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, Înalta Curte constată că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. pentru faptele deduse judecății în prezenta cauză au fost stabilite cu respectarea dispozițiilor legale, iar procedeul de contopire al acestora a fost realizat, de asemenea, cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile.

Pedepsele principale de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani, pentru complicitate la introducerea în țară de droguri de risc, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 sunt legale și se încadrează în limitele minimului și maximului pedepsei prevăzute de textul de lege [conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi; conform art. 3 alin. (1) din aceeași lege, introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi].

Procedeul de contopire al pedepselor a fost realizat cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la pedeapsa principală în cazul concursului de infracțiuni, sporul reprezintă o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, astfel încât pedeapsa principală rezultantă s-a aplicat în limitele prevăzute de lege.

Prin urmare, se constată că instanța de fond a realizat o corectă aplicare a prevederilor legale, sentința fiind menținută de instanța de apel, astfel că pedeapsa rezultantă la care a fost condamnat inculpatul A., prin raportare la încadrarea juridică reținută în cauză, este în limitele legii.

În ce privește critica recurentului inculpat, care a susținut că se impune înlăturarea sporului de 10 luni închisoare, ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 368/2017, Înalta Curte constată că nu este întemeiată.

Pe de o parte, prin decizia instanței de contencios constituțional, s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Pe de altă parte, solicitarea inculpatului nu poate fi primită, întrucât individualizarea judiciară a pedepsei presupune un proces de evaluare a împrejurărilor concrete ale cauzei, care intră în atributul exclusiv al instanțelor de fond sau apel și care, prin urmare, nu poate fi cenzurat în cadrul prezentului demers judiciar, întrucât nu vizează nelegalitatea pedepselor la care inculpatul a fost condamnat, ci netemeinicia hotărârii sub aspectul cuantumului pedepsei rezultante stabilite în mod definitiv.

De altfel, în actualul cadru procesual instanța de casație analizează doar dacă situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanțele ordinare, corespunde infracțiunii pentru care s-a pronunțat hotărârea de condamnare, însă nu poate proceda la o reevaluare a materialului probator sau la stabilirea unei alte situații de fapt.

Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., instanța va respinge ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 262 din data de 24 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.