Infracțiunea de violare a secretului corespondenței. Mandat european de arestare (NCPC; NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 493/2017

C. pen. german: art. 206; NCP: art. 295, art. 302, art. 308; NCPP: art. 275 alin. (3) și (6), Legea nr. 302/2004: art. 88

Astfel, deși cu titlu generic infracțiunea de violare a secretului corespondenței este reglementată, atât în legislația germană în cuprinsul disp. art. 206 C. pen. german, cât și în legislația română în cuprinsul disp. art. 302 C. pen., totuși nu se identifică sub aspect incriminator elementele constitutive similare ale acestei infracțiuni ale variantei calificate reglementată de C. pen. german, în redactarea dispozițiile art. 302 C. pen. român, în sensul că elementul material al laturii obiective din reglementarea legislativă română se realizează doar prin săvârșirea fără drept a uneia dintre acțiunile alternative prevăzută în norma de incriminare menționată mai sus, adică deschiderea, sustragerea, distrugerea sau reținerea, fără drept a unei corespondențe adresate altuia, precum și divulgarea fără drept a conținutului unei asemenea corespondențe, chiar atunci când aceasta a fost trimisă, deschisă, ori a fost deschisă din greșeală, interceptarea fără drept a unei convorbiri sau a unei comunicări efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicații, iar pentru existența elementului material al infracțiunii de violare a secretului corespondenței care se realizează în cadrul relațiilor de serviciu este necesar ca actele ilicite alternative să fie realizate de către un funcționar public sau o altă persoană încadrată în muncă în exercițiul atribuțiilor sale, cerință care constituie situația premisă în conținutul infracțiunii prevăzută de art. 302 C. pen. român.

C. pen. român nu reglementează în cuprinsul art. 302 varianta calificată a infracțiunii de violare a secretului trimiterilor poștale și al mijloacelor legale de comunicare în modalitatea în care este incriminată în cuprinsul art. 206 C. pen. german, în sensul că patronul sau angajatul unei firme care prestează cu titlu profesional servicii poștale sau de telefonie, deschide o trimitere poștală închisă în care a fost încredințată unei astfel de firme în mod neautorizat, în scopul expedierii sau ia la cunoștință de conținutul ei fără a o desigila cu folosirea unor mijloace tehnice sau, sustrage o trimitere poștală încredințată unei astfel de firme în scopul expedierii, deci nu există corespondență legislativă germană română și ca atare condiția dublei incriminare nu este îndeplinită în speță.

În contradicție cu instanța fondului, instanța de control judiciar constată că infracțiunile pentru care s-a emis mandatul european de arestare de către autoritățile judiciare germane au corespondent în legislația română în art. 302 alin. (1) C. pen.

Astfel, deși C. pen. român nu reglementează în cuprinsul art. 302 varianta calificată a infracțiunii de violare a secretului trimiterilor poștale și al mijloacelor legale de comunicare în modalitatea în care este incriminată în cuprinsul art. 206 C. pen. german, prevăzând numai în alin. (3) al art. 302 necesitatea calificării subiectului activ al infracțiunii, respectiv cea de funcționar public care are obligația legală de a respecta secretul profesional și confidențialitatea informațiilor la care are acces, în forma de bază a infracțiunii de violare a secretului corespondenței prevăzute de alin. (1) a art. 302 C. pen. subiectul activ al acestei infracțiuni poate fi orice persoană care răspunde penal, astfel încât elementul material al laturii obiective constând în deschiderea, sustragerea, distrugerea sau reținerea unei corespondențe adresate altuia poate fi realizat de către orice persoană, nefiind necesar a fi îndeplinită o anumită calitate de către subiectul activ al infracțiunii.

În consecință, Înalta Curte constată că infracțiunile pentru care a fost emis mandatul european de arestare de către autoritățile germane au corespondent în legislația națională în art. 302 alin. (1) C. pen. astfel încât în cauză este îndeplinită condiția dublei incriminări.

Astfel, având în vedere argumentele expuse anterior, Înalta Curte constată că analiza făcută de către instanța fondului, precum și motivele contestației formulate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj privind îndeplinirea sau neîndeplinirea condiției dublei incriminări a faptei, din infracțiunea prev. de art. 206 C. pen. german în infracțiunea de delapidare prev. de art. 295 raportat la art. 308 C. pen., nu mai au justificare în speța de față.

Însă, chiar dacă este îndeplinită condiția dublei incriminări a faptei, potrivit art. 88 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală (1) Autoritatea prevăzută la alin. (3) emite un mandat european de arestare atunci când, față de natura infracțiunii săvârșite, vârsta și antecedentele penale ale persoanei solicitate, precum și alte împrejurări ale cauzei, consideră că este oportună emiterea unui mandat european de arestare și sunt întrunite următoarele condiții:

a) persoana solicitată se află pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene;
b) mandatul de arestare preventivă sau mandatul de executare a detențiunii pe viață sau a închisorii este valabil;
c) nu a intervenit, potrivit legii române, prescripția răspunderii penale sau a executării pedepsei ori amnistia sau grațierea;
d) atunci când arestarea și predarea se solicită:
(i) în vederea exercitării urmăririi penale ori a judecății, pedeapsa prevăzută de legea română pentru infracțiunea săvârșită este detențiunea pe viață sau închisoarea de 2 ani sau mai mare;
(ii) în vederea executării pedepsei, pedeapsa aplicată sau restul de pedeapsă rămas de executat este detențiunea pe viață sau închisoarea de un an sau mai mare;
(iii) în vederea executării măsurii privative de libertate, durata măsurii este de 6 luni sau mai mare.

(3) Mandatul european de arestare este emis:
a) în faza de urmărire penală, de către judecătorul de drepturi și libertăți desemnat de președintele instanței căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond, din oficiu sau la sesizarea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală a persoanei solicitate;
b) în faza de judecată, de către judecătorul desemnat de președintele primei instanțe, din oficiu sau la sesizarea procurorului ori a organului la care se află spre executare mandatul de arestare preventivă sau hotărârea prin care s-a luat măsura privativă de libertate;
c) în faza de executare, de către judecătorul desemnat de președintele instanței de executare, din oficiu sau la sesizarea procurorului ori a organului la care se află spre executare mandatul de executare a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii sau hotărârea prin care s-a luat măsura privativă de libertate.

Conform art. 302 alin. (1) C. pen., deschiderea, sustragerea, distrugerea sau reținerea, fără drept a unei corespondențe adresate altuia, precum și divulgarea fără drept a conținutului unei asemenea corespondențe, chiar atunci când aceasta a fost trimisă, deschisă, ori a fost deschisă din greșeală, se pedepsesc cu închisoarea de la 3 luni la 1 an, sau cu amendă.

Astfel, se constată că pedeapsa pentru infracțiunea de divulgare a secretului corespondenței este închisoare de la 3 luni la 1 an sau amendă, pedeapsă ce contravine dispozițiilor art. 88 pct. i) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală care prevede că pentru emiterea mandatului european de arestare este necesar ca pedeapsa prevăzută de legea română pentru infracțiunea săvârșită să fie detențiunea pe viață sau închisoarea de 2 ani sau mai mare.

În consecință, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită o condiție de fond imperativă prev. de Legea nr. 302/2004, respectiv cuantumul pedepsei prevăzute de legea română pentru infracțiunea pentru care s-a dispus emiterea mandatului european de arestare astfel încât va respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Sentinței penale nr. 81/2017 a Curții de Apel Cluj, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată la data de 25 aprilie 2017 în dosarul nr. x/33/2017.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400 lei, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.