Infracțiunea de trafic de influență. Apel (NCPP; Legea nr. 78/2000)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 125/A/2016

NCPP: art. 16 alin. (1) lit. c); Legea nr. 78/2000: art. 6¹, art. 26

În prezenta cauză, Înalta Curte a analizat anterior toate declarațiile date în calitate de învinuit, de inculpat și de martor de către C. dar și celelalte probe administrate în cauză și a concluzionat că acestea sunt total insuficiente pentru a se reține că scopul pentru care A. a dat suma de bani este cel susținut de Parchet. De asemenea, referitor la C. s-a constatat că, dacă în ceea ce privește celelalte 16 fapte, reținute ca acte materiale ale infracțiunii de trafic de influență, poziția sa a fost de recunoaștere a învinuirilor ce i se aduceau, nu aceeași a fost atitudinea procesuală cu referire la acuzația de pretindere și primire a sumei de 5000 euro de la A., afirmând că are influență asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Craiova, pentru a-i determina să pronunțe o soluție favorabilă în Dosarul nr. x/95/2011. Ceea ce recunoștea inculpatul C. era total diferit de acuzația ce i se aducea, acesta referindu-se la primirea sumei de bani, o parte cu titlu de împrumut și o parte ca și recompensă pentru ajutorul dat prin comunicarea unor informații, a unor înscrisuri din dosar și punerea în legătură cu avocatul E..

Mai mult decât atât, Înalta Curte constată că, deși Curtea de Apel Pitești a admis cererea de judecare a cauzei în procedura simplificată, situația de fapt pe care a reținut-o în hotărârea de condamnare este total diferită de acuzația ce i s-a adus inculpatului C. prin rechizitoriu (anterior descrisă).

Astfel, în ceea ce privește acest act material al infracțiunii de trafic de influență, prin sentința penală 83 din 22 mai 2013, Curtea de Apel Pitești a reținut că, în fapt, „în cursul anului 2012, inculpatul s-a angajat că va pune la dispoziția învinuitelor A. și B. Daniele o copie de pe motivarea recursului Direcției Naționale Anticorupție și le-a asigurat pe învinuite că, în recurs, la Înalta Curte de Casație și Justiție vor obține o soluție favorabilă, prin intermediul avocatului E., întrucât acesta, prin prisma calității deținute anterior, judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, poate interveni pe lângă foștii săi colegi. În acest sens a pretins suma de 5.000 euro” (Dosar nr. x/54/2012).

Rezultă așadar că, cel puțin în speță, nici nu se ridică problema invocată de către Ministerul Public cu ocazia dezbaterilor, întrucât cele statuate prin Sentința penală nr. 83 din 22 mai 2013 a Curții de Apel Pitești, de condamnare a inculpatului C., nu contravin cu cele stabilite de Înalta Curte în prezenta cauză, respectiv a constatat lipsa probelor din care să rezulte că suma de 5.000 de euro a fost dată pentru traficarea influenței pe care C. o avea asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Craiova ce soluționau Dosarul nr. x/95/2011, privind-o pe inculpata A.

Ca atare, în raport de toate considerentele anterior expuse, Înalta Curte de Casație și Justiției constată întemeiate criticile formulate de către inculpate, soluția de condamnare pronunțată de către prima instanță fiind lipsită de fundament probator, în cauză impunându-se achitarea acestora în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Deși este limitată de obiectul acuzației penale, totuși, pornind de la analiza probatoriului efectuată în cele ce preced, Înalta Curte nu poate să nu constate că aceeași soluție se impunea și în ipoteza în care obiectul judecății l-ar fi constituit cumpărarea, cu ajutorul martorului C., a influenței pe care avocatul E. ar fi avut-o asupra judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiției, situație examinată de instanța de fond. Înalta Curte nu a identificat în conținutul materialului probator administrat în cauză, vreun mijloc de probă din care să susțină o atare concluzie, aceasta rămânând la nivelul unei simple supoziții, pornind de la calitatea de fost judecător la această instanță a avocatului E..

Concluzionând, Înalta Curte de Casație și Justiției va admite apelurile formulate de inculpatele A. și B. împotriva Sentinței penale nr. 39/F din 17 martie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, va desființa în totalitate sentința apelată și rejudecând:

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. va dispune achitarea inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. va dispune achitarea inculpatei B. pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 26 rap. la art. 6¹ din Legea nr. 78/2000.

În ceea ce privește apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Pitești, având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată și împrejurarea că criticile acestuia vizau pedeapsa complementară aplicată inculpatei B., urmează să îl respingă ca nefundat.

Cheltuielile judiciare atât la fond cât și în apel vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru apelantele inculpate de câte 65 lei se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.