Încheierea prin care se respinge cererea de recuzare. Admiterea excepţiei inadmisibilităţii recursului (NCPC, Constituția României, L. nr. 31/1990)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 450/2020

NCPC: art. 53 alin. (1), art. 413 alin. (1) pct. 1, art. 457 alin. (2) teza I, art. 483 alin. (1) teza I, art. 634 alin. (1) pct. 4; L. nr. 31/1990: art. 132 alin. (9) teza a II-a; Constituția României: art. 16 

În sistemul dreptului procesual civil, căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești sunt guvernate de principiul legalității, regulă cu valoare de ordin constituțional, care semnifică faptul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) teza I C. proc. civ., „hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului”.

În altă ordine de idei, potrivit art. 53 alin. (1) C. proc. civ., „încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri”, iar potrivit art. 132 alin. (9) teza a II-a din Legea nr. 31/1990, raportat la art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/2009 și la art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. „Hotărârea judecătorească pronunțată este supusă numai apelului”, ceea ce îi conferă caracter definitiv.

Astfel, încheierea prin care se respinge cererea de recuzare este supusă căii extraordinare de atac a recursului ce poate fi promovat doar în condițiile prevăzute de art. 53 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., respectiv în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii definitive prin care s-a soluționat cauza.

Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl constituie încheierea din 14 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2018, prin care au fost respinse, ca nefondate, cererile de recuzare formulate de apelantul-reclamant A. împotriva membrilor completului de judecată C2a.

Având în vedere că, în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Galați a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2918 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în lipsa unei soluții definitive pronunțate în dosarul x/2018, rezultă că nici încheierea din 14 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2018, nu este susceptibilă de a fi atacată, separat, cu recurs, mai înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive, ci doar în termenul de 5 zile de la comunicarea hotărârii definitive ce urmează a se pronunța.

Prin urmare, în considerarea dispozițiilor art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. care consacră legalitatea căii de atac, indiferent de mențiunile din dispozitivul hotărârii judecătorești, instanța supremă nu poate recunoaște posibilitatea exercitării unei căi extraordinare de atac, în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual civilă, astfel încât devin incidente dispozițiile art. 457 alin. (2) teza I C. proc. civ., potrivit căruia „Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege”.

Or, recunoașterea unei căi extraordinare de atac, în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual civilă, ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii consacrat de art. 16 din Constituția României, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Nefiind îndeplinite, așadar, condițiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ., întrucât nu s-a soluționat fondul cauzei, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu și va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 14 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/2018.

Sursa informației: www.scj.ro.