Excepţia tardivităţii recursului. Decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen (NCPP, L. nr. 47/1992)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 585/2019

L. nr. 47/1992: art. 29 alin. (5); NCPP: art. 269 alin. (2), art. 275 alin. (2) și (6), art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza I

Examinând, cu prioritate, asupra excepției tardivității recursului formulat împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate cuprinsă în decizia penală nr. 245 din data de 31 octombrie 2019 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, raportat la textele de lege incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este tardiv declarat.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, încheierea prin care instanța respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Verificând natura termenului de 48 de ore înăuntrul căruia se poate promova calea de atac, se constată că acesta este un termen procedural, ce trebuie calculat potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din C. proc. pen., în sensul că, în cuprinsul său nu se socotește ora la care începe să curgă și nici ora la care se împlinește, și peremptoriu, a cărui nerespectare atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen, respectiv constatarea tardivității acestora.

Înalta Curte notează că, în cazul calculării termenului pe ore, nu sunt incidente dispozițiile art. 269 alin. (4) C. proc. pen., care vizează exclusiv ultima zi a unui termen fixat pe zile, luni sau ani.

În raport cu aceste dispoziții, având în vedere că decizia Curții de Apel Ploiești a fost pronunțată în data de 31 octombrie 2019, termenul de 48 de ore în care inculpatul putea declara recurs s-a împlinit la 2 noiembrie 2019.

În lipsa unei dispoziții legale în acest sens, termenele pe ore nu se prorogă, chiar dacă data de 2 noiembrie 2019, ca ultimă zi de declarare a căii de atac este o zi de sâmbătă.

Așadar, raportat la dispozițiile legale anterior menționate și având în vedere data pronunțării deciziei, Înalta Curte constată că, la 04 noiembrie 2019, când condamnatul a declarat recurs, expirase termenul în care se putea ataca dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, astfel că nu se poate reține că a promovat calea de atac în termenul legal.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul formulat de condamnatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate cuprinsă în decizia penală nr. 245 din data de 31 octombrie 2019 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul A., în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.