Discursul dlui prof. univ. dr. Valer Dorneanu, Președintele Curții Constituționale, cu prilejul ședinței solemne comune a Camerei Deputaților și Senatului, dedicată aniversării a 30 de ani de la adoptarea Constituției

Printr-un comunicat transmis, Curtea Constituțională a României a făcut public discursul dlui prof. univ. dr. Valer Dorneanu, Președintele Curții Constituționale, cu prilejul ședinței solemne comune a Camerei Deputaților și Senatului, dedicată aniversării a 30 de ani de la adoptarea Constituției.

Redăm, în continuare, discursul:

Stimate dle Președinte al Senatului Florin Cîțu,

Stimate dle Președinte al Camerei Deputaților Ion-Marcel Ciolacu,

Stimate dle Prim-ministru Nicolae Ciucă,

Domnule președinte Emil Constantinescu,

Înalt prea Sfințiile Voastre, părinte Aurel Perca

Stimați parlamentari, Onorată Asistență

În primul rând vă rog să-mi permiteți să mulțumesc conducerii Parlamentului pentru privilegiul de a-mi acorda cuvântul la această ședință solemnă. Participarea mea la aniversarea Actului fundamental și sacru al existenței noastre constituie o mare onoare și în egală măsură, o mare speranță pentru creșterea prestigiului și a respectului datorat. Să nu uităm că fiecare dintre demnitarii aici prezenți au început activitatea prestând jurământul de credință cu mâna pe Biblie și pe Constituția României.

Sărbătorim astăzi 30 de ani de la momentul zero, de la borna de start a democrației românești, 30 de ani de la debutul unei noi perioade istorice pentru neamul românesc, a unei epoci dorită a fi de libertate și speranță, de încredere și entuziasm, care să succeadă anilor lungi, apăsători și tenebroși ai comunismului, 30 de ani de la adoptarea Constituției României.

La acest moment aniversar, să ne amintim faptul că nu a fost deloc ușoară elaborarea unei Legi fundamentale care să reușească, mai întâi de toate, să smulgă societatea din automatismele comportamentale și atitudinale formate, fără voia sa, sub povara vremurilor, pe parcursul jumătății de secol petrecută în regimul comunist, mai apoi să imprime un suflu nou, democratic, în acord cu spiritul european, care să rezoneze cu aspirațiile și idealurile Revoluției din decembrie 1989, și să ofere, în același timp, mecanisme juridice concrete și eficiente care să răspundă așteptărilor poporului.

Adunarea Constituantă instituită în acest scop a avut la dispoziție pentru acest copleșitor demers creator, un termen de 18 luni de la înființare. Lucrările Adunării Constituante s-au desfășurat astfel încât să asigure adoptarea Constituției în două lecturi. Prima lectură a avut ca obiect inițierea membrilor Adunării Constituante cu modul de redactare a unei Constituții, precum și informarea acestora cu privire la conținutul constituțiilor din statele democratice.

Procesul de elaborare a Constituției a beneficiat de o substanțială asistență internațională, fiind valorificată experiența statelor cu tradiție democratică. Comisia a avut întâlniri inclusiv cu reprezentanți ai unor autorități internaționale, mai ales organisme ONU și ale Consiliului Europei, iar lucrările Comisiei au fost analizate în cadrul Comisiei de la Veneția. Un rol important l-au avut avizele comunicate de diferite organizații, precum Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului, dar și discuțiile purtate cu diferiți specialiști în drept constituțional din numeroase țări și chiar participarea nemijlocită a unor specialiști francezi, în frunte cu reputatul profesor Robert Baddinter, la dezbaterile care au însoțit elaborarea Constituției, materializată în valorificarea atât a tradițiilor constituționalismului românesc care au preluat principiile revoluției franceze, cât și a doctrinei franceze de drept constituțional^[1].

Precizez aceste detalii pentru a evidenția dorința membrilor Adunării Constituante de a elabora o Lege fundamentală a statului român care să fie concordantă cu standardele internaționale în materie constituțională, care să înglobeze patrimoniul democratic european și care să înalțe viața juridică, politică și economică a societății românești la un nivel similar celor al statelor cu sisteme democratice consolidate printr-o îndelungată tradiție. Să apreciem și să respectăm acest efort uriaș, realizat cu toată convingerea și buna-credință.

Desigur că, fiind o creație umană, Constituția noastră nu putea fi perfectă, ireproșabilă, dar conținutul ei reușește să ofere suficiente repere pentru construirea, pe baza sa, a unui sistem care să permită buna funcționare a instituțiilor publice și a vieții sociale, politice și economice, în ansamblul său. În timp, pe măsura evoluției sociale, a dezvoltării complexului de relații interumane și interinstituționale, a remodelării peisajului socio-politic, unele aspecte nu au mai corespuns noilor realități, diferite de cele avute în vedere de puterea constituantă originară.

Tocmai pentru astfel de ipoteze a fost înscrisă în Constituție posibilitatea revizuirii sale. Iar anul 2003 a fost momentul în care s-a realizat o astfel de primenire a Legii noastre supreme, corijându-se imperfecțiunile, adaptându-i-se prevederile la schimbările survenite de la adoptarea ei și îmbunătățindu-se soluțiile propuse inițial. De asemenea, revizuirea din 2003 a avut și un scop mult mai înalt,  reconfigurându-se cadrul constituțional național astfel încât să permită aderarea României la Organizația Atlanticului de Nord și integrarea în Uniunea Europeană.

Așadar, deși este Legea fundamentală a statului, Constituția nu poate rămâne încremenită în timp, ci poate fi modificată atunci când această necesitate apare cu stringență. Dar revizuirea Constituției trebuie făcută cu responsabilitate, cu înțelepciune, cu simțul datoriei față de popor, cu intenția sinceră de a aduce un beneficiu acestuia și nu dintr-o dorință chiar inspirată unilaterală.

Din păcate însă ideea revizuirii Constituției a fost utilizată nu de puține ori ca miză electorală lipsită de o serioasă acoperire sub aspectul motivației și al justificării raționale, fiind transformată într-un instrument de manipulare, în vederea obținerii de capital electoral din promisiuni irealizabile. O astfel de atitudine distructivă nu face altceva decât să semene îndoiala, să inducă o stare de incertitudine cu privire la ordinea constituțională, fragilizând însăși construcția democratică a statului.

Din fericire, probabil anticipând asemenea inițiative oportuniste, legiuitorul constituant a instituit o procedură complexă de revizuire, compusă dintr-o succesiune de etape și prevederi obligatorii, stabilind în final și limitele revizuirii care fac obiectul așa zisei părți rigide a Constituției.

Ar trebui ca, în lupta politică, să se renunțe la ideea de se da tot timpul vina pe pretinsele imperfecțiuni ale Constituției pentru nerealizările, pentru insuccesele clasei politice. Mecanismul statal va putea funcționa perfect, în baza actualei reglementări constituționale dacă prevederile Legii fundamentale vor fi respectate atât în litera, cât și în spiritul lor. Domnia legii, ca exigență esențială a principiului statului de drept ar trebui să fie un adevărat far călăuzitor pentru toți participanții la viața publică. Nu puțini sunt cei care invocă acest concept al statului de drept, dar uită care este semnificația sa. Uită că acesta implică subordonarea statului, în toate componentele sale, față de drept și în primul rând față de Constituție și că are ca scop tocmai ponderarea eventualelor tendințe abuzive, discreționare ale structurilor etatice^[2].

Or, se știe că puterea exemplului este o armă redutabilă. Cum putem pretinde cetățenilor să respecte și să cinstească Legea fundamentală a țării dacă unii dintre cei care dețin și exercită puterea politică în numele lor o pun la îndoială sau o bagatelizează? Cum putem aștepta din partea poporului să fie mândru de Constituția sa când unii dintre reprezentanții acestuia o contestă?

În calitate de garant al supremației Constituției, Curtea Constituțională vă invită să prețuim împreună importanța Cărții noastre fundamentale, să îi recunoaștem obligativitatea și să o respectăm în litera și spiritul ei!

La mulți ani Constituției României!

Vă rog să-mi mai permiteți o scurtă explicație. În fața Sălii de Ședință vă invit să vizitați o mică expoziție, organizată cu sprijinul generos al Arhivelor Naționale, a Monitorului Oficial și a Agerpres, în care sunt expuse, în original, Constituția din 1866, din 1923 și din 1991, precum și imagini de arhivă cu fotografii din perioada Adunării Constituante.