Cuprinsul și rezumatele articolelor apărute în Revista DREPTUL nr. 4/2020

EDITORIAL

OVIDIU PREDESCU: Scurte considerații asupra dreptului la protecția datelor cu caracter personal în era digitală din perspectivă europeană (fără rezumat)

STUDII-DISCUȚII-COMENTARII

MONNA-LISA BELU MAGDO: Prejudiciul patrimonial în materie contractuală și repararea acestuia

Rezumat: Studiul își propune să prezinte opiniile doctrinare privind definiția prejudiciului, acesta reprezentând o condiție și măsură a răspunderii civile, clasificarea tripartită a prejudiciilor în prejudicii patrimoniale, extrapatrimoniale și corporale și legătura indisolubilă cu conceptele de reparație, compensare și indemnizare, identitatea proprie a prejudiciilor corporale și caracterul ambivalent al reparației, patrimonială și nepatrimonială. Se urmărește analiza particularitățile celor trei categorii de prejudicii, caracterul personal și prin ricoșeu al prejudiciilor corporale, condițiile reparării prejudiciilor patrimoniale, caracterul cert al prejudiciului și atenuarea acestei cerințe în cazul prejudiciilor cauzate prin pierderea unei șanse, caracterul direct al prejudiciului în corelație cu legătura cauzală directă și indirectă, caracterul personal și rezonabil previzibil al prejudiciului, principiul reparării integrale a prejudiciului și mora creditoris, ca și cauză de limitare a răspunderii debitorului, vinovăția, condiție a răspunderii pentru repararea prejudiciului.

Autoarea analizează, de asemenea, prezumția de culpă în contractele generatoare a obligațiilor de rezultat și proba culpei în contractele generatoare a obligațiilor de mijloace, precum și cauzele exoneratoare de răspundere, clasificarea daunelor-interese în daune-interese compensatorii și moratorii, problema cumulului daunelor-interese cu remediile contractuale, a cumulului daunelor-interese cu executarea obligațiilor contractuale, a cumulului daunelor-interese între ele și fundamentul non cumulului acestora, evaluarea judiciară a daunelor-interese și actualizarea acestora, caracterul sancționator al dobânzii penalizatoare aferentă creanțelor bănești.

Studiul mai are în analiză și modificarea pe cale convențională a răspunderii, (clauza penală), fundamentul și condițiile în care poate interveni această modificare, clauzele de agravare a răspunderii și limitarea clauzelor de plafonare a despăgubirilor, definițiile doctrinare ale clauzei penale, funcțiile acesteia, reparatorie, sancționatorie și cominatorie și teoriile privitoare la natura juridică a clauzei penale, problema cumulului clauzei penale cu alte remedii, cu daunele-compensatorii și moratorii și incompatibilitatea, ca fundament al non-cumulului, delimitarea obligației cu clauză penală de alte obligații, de obligațiile alternative, facultative și de arvună.

GEORGE CRISTIAN SCHIN: Reguli comune de îndeplinire a actelor notariale prin prisma legislației Republicii Moldova și a României

Rezumat: Întocmirea actelor notariale se face cu respectarea unor cerințe prevăzute cu strictețe în actele normative. Aceste cerințe de întocmire a actelor notariale se numesc reguli de îndeplinire și se răsfrâng asupra tuturor actelor și acțiunilor notariale. Subiectul tratat în prezentul articol manifestă interes pentru teoreticienii și practicienii dreptului din Republica Moldova și România. În Republica Moldova există un proces îndelung de formare și consolidare a legislației notariale. În lipsa unui cadru normativ bine elaborat, notarii publici din Republica Moldova aplică, pe alocuri, regulile de îndeplinire a actelor notariale moștenite încă din perioada Uniunii Sovietice. O altă situație există în România, întrucât legiuitorul prin Legea nr. 36/1995 a instituit un cadru normativ stabil de reglementare a raporturilor de drept notarial.

Obiectivul principal urmărit de autor la elaborarea articolului constă în analiza comparativă a regulilor comune de întocmire a actelor notariale prin prisma legislației române și a celei moldovenești. Rezultatele cercetării se manifestă prin formularea unor concluzii și recomandări de modificare a legislației. Implicațiile teoretice ale studiului prezintă relevanță prin diversitatea surselor doctrinare utilizate de autor. O atenție sporită a fost acordată cercetătorilor moldoveni și români. Adițional, s-a ținut cont de doctrina dreptului notarial din Federația Rusă care, pe parcursul multor decenii, a devenit tradițională în Republica Moldova.

DANIEL-MIHAIL ȘANDRU: Ierarhizarea valorilor și drepturilor fundamentale în activitatea jurnalistică 

Rezumat: Ierarhizarea valorilor juridice precum și a drepturilor fundamentale se poate realiza cu ajutorul legislației aplicabile, a interpretării principiilor dreptului și utilizând jurisprudența națională relevantă (în special, în cazul acestui studiu, din România) precum și de la nivel european, prin hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene și Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Regulamentul general privind protecția datelor respectă toate drepturile fundamentale, libertățile și principiile recunoscute în Cartă astfel cum sunt consacrate în tratate, în special respectarea vieții private și de familie, a reședinței și a comunicațiilor, a protecției datelor cu caracter personal, a libertății de gândire, de conștiință și de religie, a libertății de exprimare și de informare, a libertății de a desfășura o activitate comercială, dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, precum și diversitatea culturală, religioasă și lingvistică. O lungă listă de drepturi sunt apreciate chiar de legiuitorul european în preambulul Regulamentului, că ar putea interfera cu dreptul la protecția datelor. Analiza critică este întemeiată pe jurisprudența recentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și a instanțelor române, fiecare dintre acestea fiind implicate în procesul de decizie cu privire la prevalența valorilor fundamentale referitoare la libertatea de exprimare și protecția datelor.

EMILIAN-FLORIA POPESCU: Contestarea creanței în procedura ordonanței de plată

Rezumat: Maniera de reglementare a contestării creanței în procedura ordonanței de plată, generează câteva controverse, semnalate de doctrina aferentă acestei proceduri.

Astfel, prima dintre acestea vizează contestarea creanței după epuizarea termenului de depunere a întâmpinării, în situația în care debitorul nu depune întâmpinare sau nu respectă termenul aferent, respectiv admisibilitatea în principiu a unei atare contestații. Răspunsul este afirmativ, dar, cu nuanțări; se poate contesta creanța și în atare situație, însă doar pe calea excepțiilor de ordine publică, a excepției de inadmisibilitate pe considerentul necesității administrării unor probe incompatibile cu procedura ordonanței de plată sau prin apărări de fond, care să fie justificate numai de probele administrate până la momentul contestării creanței.

Operând o analogie de studiu cu contestația la executare, catalogată drept contestație la titlu, se impune a se preciza dacă referirile generice ale legiuitorului la contestarea creanței vizează inclusiv situația unei contestații la titlul aferent creanței. Concluzia aferentă este aceea că legiuitorul a folosit termenul „contestație” în accepțiunea lato sensu a acestuia, cu consecința că răspunsul este afirmativ.

O altă controversă vizează situațiile când debitorul nu își precizează poziția procesuală pe tot parcursul procedurii, respectiv dacă judecătorul cauzei este abilitat să pună în discuție din oficiu eventualele motive care ar constitui o atare contestație la creanță. Concluzia studiului, derivată și din legislația și practica judiciară europeană, este aceea că răspunsul este tot afirmativ, însă doar în condițiile în care există o reglementare expresă care impune o atare obligație pentru judecătorul cauzei, cum ar fi în situația clauzelor contractuale abuzive.

În condițiile absenței oricărei referiri a legiuitorului în cadrul reglementării procedurii ordonanței de plată la cererea reconvențională, este necesar să se răspundă dacă instituția cererii reconvenționale, reglementată în cadrul procedurii de drept comun, este compatibilă cu această procedură specială. Deși nu există o reglementare prohibitivă în această procedură, o analiză de ansamblu a acesteia, justifică concluzia că atare cereri sunt incompatibile cu procedura ordonanței de plată.

Din examinarea practicii judiciare s-au sintetizat cazurile generice aferente contestației în discuție, în funcție de natura acestora.

Cum contractele aferente creanțelor compatibile cu această procedură sunt susceptibile de clauze abuzive, necesită răspuns întrebarea dacă, în situația prezenței unor atare clauze, regimul juridic aferent acestei proceduri permite ca judecătorul să invoce din oficiu și să se pronunțe asupra caracterului abuziv al acestora, sau, în atare situații, cererea de emitere a ordonanței de plată trebuie respinsă ca inadmisibilă. Datorită necesității de a fi introdus în cauză cedentul creanței, majoritatea creanțelor de acest gen fiind cesionate, analizei pe care o impune atare clauză, s-a conchis că, procedura ordonanței de plată având un pronunțat caracter formal, ultima variantă este justificată.

În sfârșit, au fost expuse argumente de principiu vizând caracterul abuziv al clauzelor aferente despăgubirilor solicitate, inclusiv pe această cale, de prestatorii de servicii de telecomunicații sau de cesionari, pentru încetarea executării contractului de către beneficiar înainte de termenul stipulat în acesta.

CLAUDIU MARIAN DRĂGUȘIN: State of Wisconsin v. Loomis sau intersecția dintre inteligența artificială și dreptul fundamental la un proces echitabil

Rezumat: Prezentul studiu își propune să prezinte cauza Loomis v. State of Michigan, soluționată de Curtea Supremă a statului Winsconsin, din Statele Unite ale Americii, referitoare la modul în care poate fi afectat dreptul la un proces echitabil în ipoteza în care soluția este pronunțată de judecător având la dispoziție, printre elementele de fapt și drept obișnuite într-un proces clasic, și un raport furnizat de un sistem de inteligență artificială.

Studiul contextualizează momentul și spațiul în care a apărut speța, realizând în partea sa de început o paralelă succintă între caracteristicile sistemului american de justiție și cel european în materia drepturilor fundamentale, cu o incursiune marginală în sfera principiului proporționalității.

În acest cadru este prezentată speța respectivă cu accent pe argumentele folosite de judecătorii Curții, pentru a ajunge la concluzia că dreptul la un proces echitabil nu este încălcat în măsura în care concluziile produse de algoritm sunt folosite prin respectarea câtorva principii directoare, trasate cu această ocazie.

Concluzia studiului arată că argumentele prezentate în sistemul nord-american își pot păstra validitatea și pot fi transpuse și în sistemul european, atunci când acesta se va confrunta cu o astfel de problemă. În fine, partea de final se dorește a fi o pledoarie pentru conștientizarea realității imediate a inteligenței artificiale, care va pătrunde tot mai hotărât și în domeniul juridic, inclusiv în biroul judecătorului, precum și pentru o deschidere mentalitară față de aceste concepte noi.

SIMONA NEDELCU, RADU-IONUȚ CHIRIAC, ADELIN-MIHAI ZĂGĂRIN: Regimul juridic al plângerilor formulate de persoanele private de libertate împotriva deciziilor de transfer în alt penitenciar și semnificația juridică a deciziei de transfer

Rezumat: În prezentul studiu, autorii analizează extensiv situațiile de practică neunitară apărute atât la nivelul birourilor judecătorilor de supraveghere a privării de libertate, cât și la nivelul instanțelor de judecată, ca urmare a modalităților diverse în care magistrații au înțeles să trateze problema transferurilor persoanelor private de libertate și a naturii juridice a deciziilor de transfer emise de Administrația Națională a Penitenciarelor.

Scopul prezentei analize este acela de a clarifica regimul aplicabil solicitărilor formulate de persoanele private de libertate de anulare a deciziilor de transfer, deoarece lipsa de reglementare din Legea nr. 254/2013 privind posibilitatea contestării acestora, precum și a instanței competente să soluționeze contestațiile, a condus la conturarea unor curente divergente de opinie reflectate în soluțiile neunitare date în plângeri sau contestații.

DREPTUL UNIUNII EUROPENE

MIRCEA M. DUȚU-BUZURA: Progrese și provocări în procesul de recunoaștere internațională a principiului accesului la patrimoniul cultural. O jurisprudență a Curții Europene a Drepturilor Omului

Rezumat: By the decision on January 29^th, 2019, in case no. 6080/06 Ahunbay & others v. Turkey (6080/2006), the ECHR has made a great leap forward, by means of the subsequent considerations, in recognizing the general principle of the right to access to common cultural inheritance. The Court has rejected the principal claim as inadmissible (ratione materiae); even though, by finding that the object is related to an evolving field, and by considering that given the international instruments and the common ground regarding international legal standards, compulsory or not, it cannot be a priori excluded the existence of a common European and International approach regarding the need to protect the access to cultural inheritance, it has opened significant perspectives for the process of giving this principle a legal shape. Thus, there have been created the premises that, in the near future, by the means of case law, several significant progresses can be made in this field.

DIN JURISPRUDENȚA CURȚII DE JUSTIȚIE A UNIUNII EUROPENE

VICTOR PENTELEEV: Poate un consumator să invoce oricând caracterul abuziv al unei clauze contractuale, în cadrul contestației la executare, în urma pronunțării de Curtea de Justiție a Uniunii Europene a ordonanței în Cauza MF împotriva BNP Paribas Personal Finance SA Paris Sucursala București și Secapital Sàrl? (fără rezumat)

PRACTICĂ JUDECĂTOREASCĂ REZUMATĂ ȘI COMENTATĂ

Respingerea cererii de reaudiere a martorilor în cursul urmăririi penale. Încălcarea dreptului la apărare, cu notă de Adrian Șandru, Dorel Herinean  (fără rezumat)