Cuprinsul și rezumatele articolelor apărute în Revista DREPTUL nr. 1/2024

EDITORIAL

IOAN LEȘ:

Rezumat: Crizele din justiție sunt o constantă a ultimelor decenii și în pofida reformelor întreprinse în multe țări europene progresele sunt departe de a fi spectaculoase. Cauzele unei atare realități sunt multiple, dar autorul ne oferă repere importante asupra unora dintre acestea, respectiv a acelora legate de modul de organizare a sistemului judiciar și de modificările legislative din domeniul procedurilor judiciare.

În materie procesuală tendințele de modernizare a reglementărilor în materie nu sunt doar de dată foarte recentă, asemenea abordări le întâlnim de-a lungul istoriei justiției românești. Dar din păcate, reformele nu au realizat întotdeauna optimul necesar, iar volumul dosarelor a crescut de la un an la altul în pofida eforturilor făcute. Supraîncărcarea judecătorilor a devenit endemică nu doar în România, ci și în state cu puternice tradiții democratice.

Celeritatea procedurilor judiciare se află într-un raport de strictă dependență față de calitatea reglementărilor procesuale, care trebuie să faciliteze un atare obiectiv. Or, în cuprinsul studiului de față autorul subliniază că unele din mai recentele reglementări au condus mai degrabă la tergiversarea judecăților iar nu, la accelerarea lor. De aceea autorul consideră că o reformă reală ar trebui să aibă ca obiectiv reducerea termenelor de procedură și o eventuală reconsiderare a apelului. O posibilă suprimare a acestei căi de atac ar trebui să conducă în mod necesar și la o restructurare radicală a sistemului nostru judiciar.

STUDII – DISCUȚII – COMENTARII

EMILIAN-FLORIA POPESCU: Specificul nulității actelor de procedură fiscală (I)

Rezumat: Cum actele administrative fiscale constituie o specie a actelor administrative, se impune să se verifice în ce măsură se aplică teoria nulității din dreptul administrativ și referitor la cele dintâi.

Dată fiind realitatea că declarația de impunere este un act care provine de la contribuabilul/plătitor, fiind însă asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, sunt prezente și în procedura fiscală, ca și în dreptul procesual civil, două categorii de acte: actele emise de autoritățile fiscale și acte care provin de la debitorii obligațiilor fiscale. În consecință, pentru cele din urmă, inevitabil, vom întâlni viciile de nelegalitate specifice actelor întocmite de particulari, decurgând din nerespectarea condițiilor generale de validitate vizând capacitatea, consimțământul (manifestarea de voință în sensul de a declara informațiile necesare stabilirii bazei de impozitare și de a se obliga la îndeplinirea obligației fiscale), obiectul actului juridic și cauza acestuia.

Deoarece doctrina în materie fiscală, îndeosebi monografiile de drept procedural fiscal, nu clasifică actele aferente acestei ramuri de drept decât după criteriul obiectului acestora, trebuie semnalat că, și pentru actele administrative fiscale, este aplicabilă clasificarea acestora după criteriul întinderii efectelor juridice pe care le produc, în acte administrative fiscale normative și acte administrative fiscale individuale.

Această clasificare, folosită în dreptul administrativ, este justificată de prezența actelor administrative fiscale care conțin reglementări cu caracter normativ fiscal, cum ar fi ordinele președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, ale ministrului finanțelor și ale altor miniștri, cu impact în domeniul fiscalității.

Or, indubitabil, această clasificare are impact asupra procedurilor de anulare și întinderii efectelor nulității fiecăreia dintre cele două clase de acte administrative fiscale.

Deoarece Codul de procedură fiscală conține referiri textuale la dreptul de apreciere al organului fiscal, folosind terminologia Codului, trebuie stabilit dacă și în ce măsură are acesta substanță în materie fiscală. Cum el a fost „instituționalizat” de autorii de drept administrativ clasici, fiind opus competenței legate a autorităților administrative, ca dând substanță competenței de apreciere, care întemeiază dimensiunea oportunității în materia actelor administrative, cel puțin la prima vedere, autoritățile fiscale nu au competența de a aprecia asupra întinderii obligațiilor fiscale, instituite pe criterii determinate.

CĂTĂLIN IONUȚ TIRITEU: Momentul desființării actului juridic civil în ipoteza declarării judiciare a nulității, rezoluțiunii sau rezilierii acestuia. Efectul juridic al retroactivității

Rezumat: Autorul prezentului studiu își propune să facă o analiză succintă a efectelor juridice ale nulității, rezoluțiunii și rezilierii actului juridic, oferind o perspectivă diferită în privința efectului juridic al retroactivității și a încetării doar pentru viitor a actului juridic civil în cazul rezilierii.

Se apreciază că momentul survenirii cauzei de nulitate, rezoluțiune sau reziliere este acela determinant în a aprecia efectele desființării unui act juridic civil, iar nu momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus sancțiunea respectivă. Raportarea la acest moment oferă unele soluții în privința unor probleme legate de restituirea prestațiilor în situația în care s-ar dispune rezoluțiunea sau rezilierea actului juridic civil.

ROXANA SILVIA TRUȚA: Aplicabilitatea instituției ordonanței președințiale. Măsuri provizorii pe durata procesului de divorț

Rezumat: Desfacerea căsătoriei se poate realiza pe cale judiciară, conform prevederilor legale care reglementează instituția divorțului în mai multe moduri: divorțul prin acordul soților, divorțul din culpă și divorțul din cauza stării sănătății unui soț, precum și ipoteza divorțului la cererea unuia dintre soți, pentru o separare faptică de minimum 2 ani.

Chestiunea delicată a procesului de divorț este strâns legată de situațiile adiacente acestuia. În acest sens menționăm cu titlu de principiu problematica delicată a unei proceduri de divorț care implică și copii minori.

Prin prezentul studiu se dorește realizarea unei viziuni de ansamblu asupra situațiilor care vizează utilizarea procedurii speciale a ordonanței președințiale în materia procesului de divorț, precum și eficiența sau ineficiența ei în cazurile practice prin analiza de jurisprudență relevantă.

NICOLAIE ADAM: Bitcoin: mitul monetar devenit realitate juridică

Rezumat: Dezvoltarea exponențială a noilor tehnologii aduce cu sine soluții tehnice eficiente care pot fi implementate la nivelul cotidianului socio-economic, dar care depășesc în multe situații matca reglementară bazată pe concepte juridice ancestrale stabile, forțând astfel dreptul să-și părăsească zona de confort pentru a li se adapta. Nevoia de adaptare a dreptului la noile realități a existat dintotdeauna, însă este astăzi poate mai stringentă decât oricând, deoarece ritmul exponențial al dezvoltării tehnologice și imperativul economic al implementării noilor soluții impun rezolvări juridice viabile, la fel de rapide. Studiul de față își propune să exploreze natura juridică a Bitcoin, prologul tehnic al unei potențiale noi lumi descentralizate. Acesta debutează expunând istoricul luptei pentru liberalizarea folosirii criptografiei și crezul liberal al cypherpunks, comunitatea programatorilor care susțineau confidențialitatea în mediul online, de care aparținea și creatorul Bitcoin. Apoi, articolul examinează aspectele de ordin tehnic ale funcționării rețelei, căutând să le facă mai digerabile prin intermediul unei analogii, deși simplificată, imperfectă și improprie. În fine, evocând dezbaterile din dreptul englez pe marginea calificării juridice a activelor digitale, studiul încearcă să răspundă unor întrebări legate de calificarea juridică a Bitcoin în sistemul de drept român, căutând să stabilească dacă unitățile (monedele) Bitcoin sunt susceptibile de posesie și dacă pot face obiectul dreptului de proprietate.

AURELIAN GHEORGHE MOCAN, MARIUS PETER: Criptoactive și măsuri asigurătorii instituite în procesul civil

Rezumat: Conceptul de „blockchain” sau a registrelor distribuite (DLT), presupune jurnalizarea unor operațiuni într-o bază de date constituită din blocuri secvențiale de date care sunt adăugate cronologic pe baza consensului operatorilor de rețea.

Această tehnologie reprezintă baza evoluției ascendente, la nivel mondial, a unor sisteme de schimburi economice cu un ridicat nivel de încredere a participanților într-o astfel de rețea de afaceri. Sistemele dezvoltate în tehnologiile bazate pe conceptul „blockchain” ar putea permite anumitor administratori să definească în mod clar rolurile, responsabilitățile, nivelurile de acces și drepturile de validare ale participanților.

Comerțul mondial se bazează pe un sector al lanțului de aprovizionare estimat la 16 mii de miliarde EUR , în cadrul căruia costurile ridicate de tranzacționare și formalitățile administrative împovărătoare conduc la procese și sisteme complexe, susceptibile de a fi afectate de erori.

Contrabalansând aceste dezavantaje, sistemele dezvoltate pe baza conceptului blockchain au un potențial semnificativ de îmbunătățire a transparenței și a trasabilității pe parcursul lanțului de aprovizionare, de a crește nivelul de încredere a participanților într-o anumită rețea, de a raționaliza controalele vamale și conformitatea cu reglementările, de a reduce costurile de tranzacționare, de a consolida caracterul imuabil și securitatea datelor și de a funcționa ca un instrument de combatere a corupției.

Cu toate acestea, beneficiile potențiale sunt însoțite de și mai multe provocări, cum ar fi securitatea cibernetică, în contextul în care tehnologiile blockchain continuă să evolueze în domeniul comerțului internațional și, prin urmare, deși necesită o abordare favorabilă inovării, favorizantă și încurajatoare, necesită în egală măsură, o serioasă abordare din perspectiva reglementării operațiunilor efectuate prin aceste mecanisme, tocmai pentru a reduce riscurile la care se expun cei care activează pe o piață nereglementată.

Din această perspectivă ne propunem identificarea câtorva probleme care pot apărea în materia măsurilor asigurătorii, atât sub aspect normativ, cât și sub aspectul punerii în practică a acestor măsuri, în contextul în care activele virtuale tranzacționate în sisteme bazate pe tehnologii blockchain au devenit deja de ceva vreme o realitate și valoarea lor este într-o continuă creștere.

CONSTANTIN-CLAUDIU ULARIU, MARTA CLAUDIA CLIZA: Regimul multivalent al protecției informațiilor digitale

Rezumat: Informația reprezintă din cele mai vechi timpuri un „bun” de mare preț, un veritabil instrument destinat câștigării sau consolidării unei poziții preemptive în structura socială, statală sau de afaceri. Din acest motiv, de-a lungul timpurilor, oricine a dorit controlarea unui sistem statal, strategic militar, politic, economic sau de poziționare socială, a fost atras de ideea dobândirii unor informații valoroase, inaccesibile altora. De aceea, în Anglia s-a emis celebrul dicton, potrivit căruia „un om informat este de două ori câștigat”, iar în Statele Unite ale Americii s-a consacrat proverbul vizând faptul că „informația înseamnă putere”. În vremurile moderne, informația a cunoscut o proliferare și o dezvoltare, ca structură și mesaj, nemaiîntâlnite în istorie, la acest efect contribuind pe deplin dezvoltarea tehnologiei digitale, începând, mai ales, cu deceniul al șaptelea al secolului trecut. Așadar, informația digitală constituie în prezent un element indispensabil al relaționării interumane, fiind caracterizată prin rapiditatea și prin ușurința cu care este remisă dintr-o parte în cealaltă a planetei, în timp real.

Nu se putem imagina lumea modernă fără mijloacele electronice de transmitere a datelor, fapt care reprezintă un câștig enorm al societății moderne. De aceea se consideră că informația reprezintă un element de impunere în piață, în epoca în care calculatorul este utilizat în majoritatea domeniilor de activitate, ceea ce face ca detentorul elementelor informaționale să fie considerat ca având o poziție „de forță” în piață. Tocmai de aceea, aproape imediat după dezvoltarea tehnologiilor digitale de transmitere a informațiilor s-a pus în discuție, în modul cel mai serios, necesitatea obiectivă și stringentă de dezvoltare a mijloacelor juridice de protecție și de garantare a „personalizării” datelor informatice, ca un aspect ce conturează garantarea dreptului la exclusivitatea deținerii, utilizării, transmiterii, prezervării, exploatării bazelor de date, în care se structurează informațiile cu un conținut valoros. Informația a jucat și va avea întotdeauna un rol dintre cele mai importante în dezvoltarea și diversificarea sectoarelor economice ale unei țări. Informația are o valoare proprie, dar odată ce este elaborată, emisă, colectată, arhivată, organizată, evaluată, păstrată și prezentată în mod metodic, valoarea sa crește. În epoca modernă, informația se structurează, constituindu-se într-un sistem de organizare bine definit, denumit bază de date, prin intermediul căruia informația se corelează cu alte informații, iar prin această conexiune funcțională aceasta își sporește relevanța și valoarea.

ANDREEA ANA-MARIA STĂNCIULESCU: Doctrina ultra vires: o dilemă între principiul supremației Constituției și principiul priorității dreptului european. Cauza Weiss

Rezumat: Controlul ultra vires este, în primul rând, o chestiune structurală de împărțire a competențelor între UE și statele membre. Doctrina creată în jurul acestui control are în vedere atât jurisprudența CJUE cât și jurisprudența Curților Constituționale naționale prin raportare la efectul direct și prioritatea dreptului UE, extinderile ulterioare ale Curții de Justiție în calitatea sa de legiuitor pozitiv, principiile generale de drept, precum și statul de drept și independența judiciară, dar și principiul cooperării loiale al instituțiilor. Plecând de la aceste aspecte vom putea evalua în ce măsură exercitarea acestui control ultra vires reprezintă o modalitate constructivă sau distructivă. În realizarea acestui studiu am plecat de la prezumția că analiza acestui control ultra vires reprezintă o modalitate constructivă în discursul construcției europene. Argumentul ultra vires, într-o lectură învechită a procesului de integrare, bazată pe o viziune ierarhică a interacțiunilor normative ar putea fi considerate limite și provocări la adresa primatului dreptului UE, dar într-o lectură constructivistă a relației dintre sistemele juridice, aceste limite se consolidează și permit o formă reînnoită de integrare, indusă de echivalența constituțională.

MIHAIL UDROIU: Sinteza modificărilor legislative operate prin Legile nr. 201/2023 și nr. 214/2023 în materia internării medicale provizorii și a măsurilor asiguratorii

Rezumat: Acest studiu examinează modul în care legiuitorul a reîncadrat normele juridice procedurale pentru a pune în aplicare obligația de a efectua o expertiză medico-legală psihiatrică anterior solicitării ordinului de internare medicală temporară, precum și blocajul practic care poate apărea ca urmare a unei astfel de expertize. De asemenea, este examinat modul în care a fost standardizată aplicarea regulilor privind desfășurarea unei astfel de expertize și rolul medicului care asistă suspectul sau inculpatul în aceste proceduri. Se evidențiază și procedura aplicabilă revocării sau înlocuirii reținerii medicale temporare, nou introdusă prin Legea nr. 214/2023.

În privința măsurilor asiguratorii, este analizat modul în care a fost reglementată prin Legile nr. 201/2023 și nr. 214/2023 competența judecătorului de cameră preliminară de a dispune cu privire la valorificarea bunurilor sechestrate, precum și calea de atac împotriva încheierilor pronunțate de judecătorul de cameră preliminară sau de instanța de judecată în materia valorificării bunurilor sechestrate.

ALIN PETREA: Istoricul prezumției de nevinovăție

Rezumat: Rădăcina prezumției de nevinovăție este identificată de doctrină și jurisprudență în spectrul religiosului, în Tora. Totodată, expresii particulare ale prezumției pot fi găsite și în Grecia Antică sau în dreptul roman. În Evul Mediu, prezumția constituie o preocupare doar pentru canoniști, pentru ca, ulterior, sub influența curentului iluminist, filosofii să fie cei care acordă atenție subiectului. Într-un final, prezumția ajunge să fie reglementată în cuprinsul Declarației Drepturilor Omului și ale Cetățeanului, precum și recunoscută jurisprudențial, cu recurență, în common law. Ca atare, parcursul istoric al prezumției este unul sinuos, fiind marcat de lumini și umbre, în ton cu evoluția, respectiv involuția civilizațiilor.

NOTE DE LECTURĂ

Lacrima Rodica Boilă, Drept civil. Contracte speciale, Editura C.H. Beck, București, 2023, 248 pagini (Cristian Jora)

Emőd Veress (coordonator), Contract Law In East Central Europe, Central European Academic Publishing, Miskolc, Budapesta, Ungaria, 2022, 563 pagini (András Peti)