Cuprinsul și rezumatele articolelor apărute în Revista DREPTUL nr. 1/2023

STUDII – DISCUȚII – COMENTARII

RADU BOGDAN BOBEI: Instituția conflictului de legi în Uniunea Europeană – câteva considerații

Rezumat: Instituția conflictului de legi își devoalează în Uniunea Europeană propria identitate, în lumina căreia ea devine evaluabilă ca un instrument destinat să consolideze piața internă a acestei organizații regionale de integrare. Concepția legislativă a holismului ajută în această privință. Așa fiind, dreptul privat și dreptul public din Uniunea Europeană se întâlnesc pe „teritoriul” ideii de codificare a conflictului de legi. Asemenea codificare este familiară noțiunii de „drept transnațional”. Cu alte cuvinte, codificarea este evolutivă prin propria natură, pe de o parte, implică așa-numitele „costuri ale legiferării pe mai multe niveluri”, pe de altă parte. Interacțiunea dintre aceste niveluri nu este întotdeauna prietenoasă. Dreptul transnațional, privit ca metodologie, ne ajută să înțelegem respectiva interacțiune. Ne mai ajută să înțelegem noțiunea de „conflict de legi” utilizată de Uniunea Europeană ca instrument de guvernare politică și guvernanță economică în egală măsură.

Propria identitate a instituției conflictului de legi din Uniunea Europeană reclamă demararea proiectului doctrinar „Roma -1”. Unul din scopurile prezentului studiu este să atragă atenția asupra importanței acestui proiect. Concluziile noastre conduc la necesitatea completării, cu o nouă disciplină, a programelor de educație juridică elaborate de facultățile de drept din Statele Membre ale Uniunii Europene însăși. Este vorba despre disciplina „Teoria conflictului de legi civile și comerciale din Uniunea Europeană”.

ADINA MIHAELA CHIȘ: Răspunderea medicală – între tradiție și inovație

Rezumat: Abordarea răspunderii medicale a primit variate perspective teoretice, după cum se poate remarca din enumerarea reținută în cadrul prezentului studiu. Acestea au fost canalizate în jurul personalului medical, cu omiterea celui mai important subiect de drept medical – unitatea medicală. Aceasta are un rol determinant în stabilirea naturii răspunderii medicale, dar mai ales pentru edificarea sistemului de răspundere medicală. Natura răspunderii medicale nu poate fi disociată de statutul furnizorilor serviciilor medicale, produse farmaceutice sau ustensile. Atributele acesteia pot fi identificate doar prin raportare la statutul subiecților din raportul juridic de drept medical. Abordarea formulată pornește de la teoriile tradiționale exprimate, însă are meritul de a oferi o perspectivă diferită de argumentațiile precedente. În aparență, poate fi apreciată paradoxală coexistența răspunderii civile cu funcția publică sau statutul instituției publice, însă opiniile doctrinare de seamă confirmă că acestea pot coexista și că au evoluat împreună, așa cum se poate remarca din prezentul studiu. În acest sens, se poate porni de la premisa că încălcarea unei atribuții specifice funcției publice atrage răspunderea civilă delictuală, aspect care nu suscită contradicții.

În cadrul prezentului studiu au fost avute în vedere toate tipurile de răspundere în care a fost încadrată responsabilitatea medicală, iar concluzia formulată ține seama de teoriile tradiționale exprimate. Acestea au fost actualizate prin raportare la evoluția științei medicale și la dezideratele impuse de această ascensiune. În elaborarea soluției propuse, s-a ținut seama de elementele de noutate din materia răspunderii medicale, reprezentate de ghidurile de practică medicală, cu ajutorul cărora poate fi stabilită natura responsabilității incidente. Natura acestora este exemplificată în prezentul studiu, care urmărește să devină un instrument util de lucru pentru practicieni.

EMILIAN-FLORIA POPESCU: Condițiile de fond și de formă ale exercitării dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată

Rezumat: Mecanismul de colectare a taxei pe valoarea adăugată (T.V.A.), relevă existența a două categorii de subiecte angrenate în raporturile juridice aferent acestuia: colectorii de T.V.A. și plătitorii de T.V.A., ultima sintagmă desemnând persoanele al căror patrimoniu suportă în realitate sarcina acestui impozit indirect.

Deși toate aceste subiecte efectuează operațiuni de plată a T.V.A., datorită instituirii dreptului de deducere a T.V.A., poate fi efectuată diferențierea menționată.

Dacă este facilă identificarea plătitorului de T.V.A. în patrimoniul căruia se reflectă în final costul acestei obligații fiscale, cealaltă categorie, catalogată cu sintagma „colectori de T.V.A.”, aceștia fiind titularii dreptului de deducere a T.V.A., implică dificultăți în verificarea îndeplinirii condițiilor impuse pentru exercitarea acestui drept.

În returnarea de către Fisc a sumelor plătite de titularii dreptului de deducere a T.V.A., a fost instituit de către Curtea de Justiție a Comunității Europene principiul, prevalenței economicului asupra juridicului, care impune sacrificarea unor norme vizând condițiile de formă necesare a fi îndeplinite pentru exercitarea dreptului de deducere a T.V.A., în favoarea realității economice a operațiunilor tehnico-materiale susceptibile de returnarea T.V.A. aferentă acestora.

Date fiind dificultățile generate de aplicarea acestui principiu, este necesară identificarea logicii aplicabilității dreptului de deducere a T.V.A. în mecanismul de colectare a acesteia în contextul principiului enunțat.

IOANA-ANAMARIA FILOTE-IOVU: Scurte considerații în legătură cu arbitrajul

Rezumat: În acest studiu sunt prezentate formele, avantajele și procedura arbitrajului, ca metodă alternativă de soluționare a diferendelor la care pot recurge părțile în virtutea principiului disponibilității.

Totodată, sunt evidențiate particularitățile hotărârii actului esențialmente jurisdicțional reprezentat de hotărârea arbitrală, precum și soluțiile pronunțate de instanțele judecătorești în calea de atac a acțiunii în anulare.

Prin expunerea avantajelor arbitrajului, autoarea își propune să reliefeze faptul că acesta este o modalitate de soluționare a diferendelor extrem de viabilă, la care părțile ar trebui să apeleze cu prioritate față de justiția etatică în materiile permise de lege, cu multă încredere și convingere că diferendele vor fi soluționate de o manieră care să corespundă cel mai fidel intereselor acestora.

SEBASTIAN RĂDULEȚU: Dreptul la libertate și la siguranță. Comentariul articolului 5 din Convenția europeană a drepturilor omului. Partea a II-a – Articolul 5 § 1 lit. c), d) e) și f)

Rezumat: Această lucrare este a doua parte a unui comentariu mai amplu la articolul 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care va fi publicat în întregime în trei numere consecutive ale acestei reviste de drept. Prima parte a acestui studiu, publicată în numărul din decembrie 2022, a evaluat trăsăturile generale ale dreptului la libertate și securitate și a comentat articolul 5 § 1 (a) și (b). Lucrarea de față continuă această analiză. Ea evaluează alte patru situații în care o persoană poate fi privată de libertate, conform articolului 5 § 1 (c), (d), (e) și (f). Paragrafele rămase din acest articol important al Convenției, și anume §§ 2, 3, 4 și 5, vor fi comentate într-o a treia lucrare care va fi publicată în numărul următor al acestei reviste.

VITALIE RUSU, VITALIE JITARIUC: Particularitățile obiectului probatoriului în cazurile privind traficul de ființe umane

Rezumat: Traficul de ființe umane reprezintă o componentă substanțială a businessului criminal internațional. Or, instabilitatea economică a diferitor regiuni, profilaxia ineficientă a infracțiunilor stimulează traficul de ființe umane. Activitatea infracțională vizată se bazează pe migrația ilegală, pe ocazia folosirii ilegale a muncii. Acești factori facilitează posibilitatea infractorilor de a manipula cu oamenii și de a obține venituri fabuloase. Veniturile obținute de criminalitatea transnațională organizată pe urma infracțiunilor de trafic de ființe umane sunt supraprofitabile, comparându-se cu cele ale comerțului cu arme și droguri, iar uneori chiar și depășindu-le pe acestea.

Comunitatea internațională a instituit interdicții riguroase în privința tuturor formelor de sclavie, recunoscând comerțul cu persoane și munca forțată drept infracțiuni contra umanității. Articolul 7 din Statutul Curții Penale Internaționale de la Roma atribuie la categoria infracțiunilor contra umanității supunerea la sclavie, violul, sclavajul sexual, prostituția forțată, graviditatea forțată, sterilizarea forțată sau orice altă formă de violență sexuală de o gravitate comparabilă, dacă acestea sunt comise în cadrul unui atac generalizat sau sistematic lansat împotriva unei populații civile. Dacă reiese din faptul că traficul de ființe umane este o varietate a comerțului cu sclavi, iar munca forțată este o formă a sclaviei, atunci este firească reprimarea acestor fenomene, de periculozitate sporită pentru  întreaga umanitate, ce se răsfrânge și asupra traficului de ființe umane. Or, anume datorită caracterului brutal al încălcării drepturilor și libertăților persoanei, traficul de ființe umane este pus pe același cântar cu infracțiunile contra umanității.

Studiul prezentat este axat pe tratamentul probatoriului și al circumstanțelor care urmează a fi dovedite în procesul urmăririi penale în cauzele de trafic de ființe umane.

PRACTICĂ JUDECĂTOREASCĂ REZUMATĂ ȘI COMENTATĂ

Constituirea dreptului de trecere. Condiții, cu notă de Viorel Terzea (fără rezumat)

Contractul de antrepriză. Imposibilitatea invocării unui motiv de reziliere anterior tranzacției de continuare a contractului. Legalitatea raportării penalității la valoarea întregului contract, cu notă de Ramona Cîrlig (fără rezumat)

Despre aplicabilitatea/inaplicabilitatea circumstanței atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. a) C.pen., în cazul săvârșirii infracțiunilor contra persoanei, cu notă de Remus Ionescu (fără rezumat)

Răspunderea penală a persoanei juridice. Relația cu răspunderea penală a persoanelor fizice. Parohie. Fraudă cu fonduri europene. Condamnare după achitare. Circumstanțe atenuante, cu notă de Adrian Șandru, Dorel Herinean (fără rezumat)