[CUM A FOST] Webinar: Magistratură sau avocatură?

23 nov. 2020
Vizualizari: 515

Vineri, 20 noiembrie 2020, a avut loc webinarul „Magistratură sau avocatură?”, organizat de Editura Universul Juridic, în parteneriat cu Asociația Europeană a Studenților în Drept (ELSA) și Asociația Studenților în Drept (ASD).

Transmisiunea live a evenimentului a fost accesibilă tuturor celor interesați, fără restricții, fiind asigurată, în condiții tehnice profesionale, de portalul www.universuljuridic.ro și de pagina Facebook dedicată acestuia.

Tema webinarului s-a dovedit a fi deosebit de provocatoare, oferindu-le studenților la Drept, precum și tuturor celor interesați ocazia de a lua contact cu o nouă perspectivă asupra unora dintre cele mai atractive profesii juridice: avocatura și magistratura. Astfel, în cadrul evenimentului, un judecător, un procuror și un avocat au prezentat auditoriului experiența personală privind examenele de primire în profesie, precum și opiniile proprii referitoare atât la dificultățile, cât și satisfacțiile pe care le-au întâmpinat în practică.

Astfel, pentru mai bine de trei ore de dezbateri, au fost abordate teme de larg interes pentru studenții facultăților de drept, exprimându-se puncte de vedere menite să clarifice neclaritățile și să contribuie la formarea perspectivei celor care își doresc să acceadă în profesie. Transmisiunea în direct pe platforma Facebook s-a bucurat de numeroase vizualizări și distribuiri, spectatorii având posibilitatea de a adresa întrebări speakerilor, prin intermediul comentariilor.

Întregul eveniment a fost moderat de Alexandra Stoica – Asociația Europeană a Studenților în Drept (ELSA) și Diana Diaconu – Asociația Studenților în Drept (ASD).

Așadar, în cadrul evenimentului au fost prezentate punctele de vedere a trei speakeri atent selectați, cu o bogată experiență profesională, după urmează:

 

Jud. dr. Ioan Ilieș NEAMȚ, Tribunalul Maramureș; coautor al lucrării „Interviul. Admiterea la INM. Probele scrise și proba psihologică. Aplicații și explicații psihologice”, Ed. Universul Juridic, București, 2017 (ed. I), 2018 (ed. a II-a, revăzută și adăugită), 2019 (ed. a III-a, revăzută și adăugită);

 

– Procuror Elena HACH, DNA; coautor al lucrării „Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative. Comentariu pe articole”, Ed. Universul Juridic, București, 2019;

 

– Prof. univ. dr., av. Mihai Adrian HOTCA, Facultatea de Drept, Universitatea „Nicolae Titulescu” din București; coordonatorul lucrării „Admiterea în magistratură și în avocatură. Culegere de subiecte cu explicații ale variantelor de răspuns. Vol. II – Drept penal, Drept procesual penal”, Ed. Universul Juridic, București, 2018 (ed. I), 2019 (ed. a II-a), 2020 (ed. a III-a); autorul lucrării „Viața prin ochii unui avocat”, Ed. Universul Juridic, 2018 (ed. I), 2019 (ed. a II-a).

 

În deschiderea evenimentului, domnul jud. dr. Ioan Ilieș NEAMȚ și-a exprimat punctul de vedere referitor la implicațiile funcției de judecător, dar și la criteriile ori condițiile ce ar trebui îndeplinite pentru a accede în profesie. În acest sens, domnul judecător Neamț a precizat: „În ciuda faptului că, pe parcurs, magistratura a presupus foarte multe sacrificii, dacă ar fi acum să o iau de la început, aș urma același drum, din mai multe considerente. Mi-am dat seama că îmi oferă, în primul rând, posibilitatea de a contribui mai activ și mai direct la schimbarea unor lucruri. Mă refer strict la îmbunătățirea calității actului de justiție; cred că foarte mare este contribuția inclusiv a procurorului și a avocatului, dar aceasta depinde foarte mult de ceea ce face judecătorul. Aici, cumva, sunt responsabil pentru propriile fapte. Pe de altă parte, trebuie să admit că a fi judecător mi-a oferit o anumită independență și mi-a permis ceea ce credeam la acel moment că este posibil doar în cazul avocatului, totuși, să explorez normele acelea juridice în toate valențele lor și să le mai și dau efect, chiar dacă, uneori, soluțiile pe care le pronunț nu sunt tocmai conforme cu jurisprudența constantă de la acel moment. Însă, ce am constatat a fost că, nu de puține ori, cu suficiente argumente, reușești să schimbi inclusiv opiniile colegilor și, altfel spus, să schimbi jurisprudența pe anumite domenii.  (…) Cei care își doresc magistratura nu ar trebui să-mi urmeze exemplul. Cu alte cuvinte, nu ar trebui să permită ca decizia să fie una a destinului sau a sorții, ci ar trebui să se gândească ei înșiși foarte bine la acest lucru. Mai mult decât orice, un  lucru pe care l-am spus și studenților mei din anul patru, în numeroase rânduri, se referă la convingerea mea că au existat foarte multe cazuri în care studenții au optat pentru INM ca să-și facă părinții mândri, ca să-și facă prietenii mândri, ca să demonstreze societății ori celorlalți că pot. Problema cu această abordare este că, dacă demersul este încununat de succes și reușesc, cu adevărat, să intre la INM, sigur că-i va felicita toată lumea vreo două săptămâni-o lună, ei vor fi foarte bucuroși de reușită, dar apoi rămân cu o alegere pentru toată viața sau, cel puțin, pentru bună bucată de viață, iar motivația va lipsi pentru viitor. Dacă motivația a fost doar aceea de a-ți face mândri prietenii și familia, aceștia te vor felicita, vor fi mândri la acel moment, sigur că vor fi mândri și în continuare, dar acest lucru nu este o sursă constantă de motivație. Cred, tocmai pentru aceste motive, că ar trebui să fie o alegere care le aparține și ar trebui să pornească în acest demers de la a-și identifica motivația. Pot să existe destul de multe motive pentru care vrei să devii magistrat. Bunăoară, aminteam anterior că, pentru mine, la acest moment, cea mai importantă motivație este cea legată de independență, de faptul că nimeni nu interferează cu munca ta, că poți să hotărăști singur – putând chiar să faci opinie divergentă, la nevoie – și că poți, în plus, să îți aduci și tu un aport la lumea în care trăiești, la societatea în care trăiești. Aceste aspecte mi se par importante. N-aș vrea ca studenții să opteze pentru profesia aceasta din perspectiva beneficiilor financiare”.

 

În continuare, doamna procuror Elena HACH a continuat dezbaterea, împărtășind din  experiența sa, pornind de la începuturile carierei Domniei Sale, astfel: „Eu, spre deosebire de prieteni, de colegi, am știut de la bun început ce facultate vreau să urmez. Facultatea de Drept a fost visul meu, a fost idealul meu, prima iubire – cum se spune –, și cred că nu am greșit, neștiind, la momentul la care am intrat în Facultatea de Drept, ce va urma la sfârșitul acestei facultăți. (…) La sfârșitul facultății, în anul 1994, pentru noi, Institutul Național al Magistraturii era doar o posibilitate, nu era obligatoriu. Noi aveam de ales între a fi avocați sau judecători ori procurori. Am fost ultima generație care a avut șansa repartiției, pentru unii o șansă, pentru unii o neșansă, și am să vă spun de ce. Am fost duși în amfiteatru, au venit cu listele de opțiuni. Evident, primele posturi oferite, în funcție de mediile avute, au fost pentru funcția de judecător. (…) La momentul la care s-a ajuns la numele meu, postul care mi s-a oferit a fost acela de judecător la Buftea. Îmi doream, la acel moment, să fiu judecător. (…) La 22 de ani să știți că e greu de ales obiectiv, conștient și responsabil. Nu vă sfătuiesc să alegeți, vă sfătuiesc să vă lăsați purtați de viață și în funcție de ceea ce viața vă oferă și în funcție de ce evenimente apar, în funcție de acestea să alegeți. (…) Nici prin cap nu îmi trecea să optez pentru un post de procuror, dat fiind că, pe durata facultății, materia care mi-a oferit cele mai mari satisfacții a fost Dreptul civil, Dreptul procesual civil – am avut lucrarea de licență în Drept civil. Pentru mine, Dreptul penal era un fel de matematică, mi se părea sec, mi se părea anost, un domeniu în care nu puteai să jonglezi cu imaginația, așa cum era civilul, și am spus «Nu, pentru mine nu este penalul! Nici nu mă văd procuror». (…) Prima zi de parchet s-a derulat în felul următor: am primit dosare, în jur de 50 de dosare cu morți suspecte. Mi le-a adus o doamnă grefier, efectiv un teanc, care a fost aruncat pe biroul procurorilor. Stagiarii erau tratați în parchete ca niște copii care trebuiau formați, grefierii știau foarte multă carte și învățai foarte multe de la grefieri. Noi eram copii, copiii care trebuiau să învețe. În momentul în care am deschis acel dosar de moarte suspectă am avut intuiția că acela va fi locul meu pentru o bună bucată de timp și, într-adevăr, din acel moment nu mi-a mai trecut niciodată prin cap să-mi schimb profilul, să-mi schimb meseria. Am rămas procuror și sunt procuror și în prezent. Nu sunt eu în măsură să vă spun ce să alegeți. Așa cum v-am spus, lăsați să vă trăiască viața, și nu invers, și, în funcție de evenimentele care intervin în viața dvs., stabiliți ce va trebui să faceți sau pentru ce sunteți pregătiți să faceți în  viața aceasta”.

 

În cele din urmă, cuvântul a fost dat prof. univ. dr., av. Mihai Adrian HOTCA, potrivit căruia: „Vine un moment în care îți dai seama pentru ce ești făcut. Dacă ai realizat acest lucru, atunci e bine să te ții de ce ți-ai propus să faci, pentru că, așa cum bine spunea Seneca, atunci când ești pe mare, pe o corabie, și nu știi încotro să te îndrepți, niciun vânt nu-ți este prielnic. Ar trebui, totuși, să te hotărăști unde vrei să ajungi pentru că, altfel, fiecare port e la fel de bun sau de rău. Sigur, destinul te va duce undeva, dar îți va fi mai greu și, apropo de diferența dintre ceea ce se predă în universitățile din România, cu o specială privire asupra Dreptului și ceea ce se așteaptă în practică, întotdeauna a existat această problemă (…): Când ajungem în practică se spune «Teoria ca teoria, dar practica te omoară». Așadar, când ajungi în practică, ai impresia că teoria nu-ți mai folosește deloc. Când ești în facultate, cel puțin profesorii clasici transmiteau ideea că trebuie să știi principiile, să știi regulile, ca apoi, când te întâlnești cu o speță care nu este identică cu o alta, să știi să spui Dreptul. Cred că adevărul e undeva pe la mijloc: practica te omoară dacă nu știi teorie, și teoria te omoară dacă e doar teorie, adică cele două trebuie îmbinate. Eu, din anul II-III de facultate, am susținut să se facă practică la parchete, la instanțe, la secții de poliție, la notariate, la birouri de avocatură, vizite în penitenciar. E foarte important ca un viitor avocat, un  viitor procuror ori judecător să vadă ce se întâmplă în penitenciar. Văzând toate aceste lucruri, și când citește teorie, studentului îi funcționează în alt mod sinapsele. Face legături. Și eu am fost foarte tentat să gândesc foarte simplu (în practică, teoria nu e foarte importantă), dar am avut spețe pe care le-am rezolvat pentru că mi-am adus aminte de anumite chestiuni învățate doar teoretic la un moment dat, pe care nu le-am întâlnit niciodată în practica pe care am făcut-o până atunci și nimeni nu mi le-a spus, pentru că au caracter rar. Ce am vrut să subliniez: este foarte greu uneori să ai reușite dacă ești foarte practic, dacă pleci numai de la chestiuni care au avut loc. Trebuie, la un moment dat, să ne ocupăm și de principii. Eu aș spune – și am văzut că la anumite facultăți de drept din Europa se întâmplă acest lucru – principiile să nu fie predate la început, ci la finalul materiei, pentru că abia atunci poți să desprinzi care sunt regulile comune, după ce te ocupi de fiecare instituție în parte. Este și aceasta o opinie. În orice caz, cred că foarte importante sunt cercurile extrajuridice: de logică, de retorică, de comunicare, orice, pentru că un jurist, indiferent pentru ce profesie ar opta în evantaiul atât de larg al profesiilor juridice, are nevoie de o cultură generală foarte bună și are nevoie să evadeze, din când în când, din zona tehnică juridică, în ceva mai frumos. Și unde poate să o facă, dacă nu în sport, arte și așa mai departe”.

 

[CUM A FOST] Webinar: Magistratură sau avocatură? was last modified: noiembrie 23rd, 2020 by Universul Juridic

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor: