Contestaţia împotriva executării hotărârii penale. Recurs respins ca nefondat (NCPP)

3 iun. 2020
Vizualizari: 519
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 327/2019

NCPP: art. 167, art. 250 alin. (1), art. 275 alin. (2), art. 597 alin. (7) și (8), art. 598 alin. (1) lit. c)

Obiectul acțiunii judiciare în cauză, definită prin pretenția de lămurire a dispozitivului Sentinței penale nr. 28 din 24 ianuarie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, vizează ridicarea sechestrelor asigurătorii instituite în cadrul procesului penal deschis pe numele persoanei condamnate D., tatăl contestatorului A., asupra imobilelor reprezentate de (i) apartament nr. x situat în municipiul Drobeta-Turnu Severin, B-dul. x nr. 16-22 decembrie 1989, nr. 9, județ Mehedinți și (ii) apartament nr. x situat în municipiul Drobeta-Turnu Severin, B-dul x nr. 136, județ Mehedinți, proprietatea acestora fiind transferată către contestatorii A. și B. în baza contractelor de vânzare autentificate sub nr. x/10.03.2011 și, respectiv, nr. 783/10.03.2011 de BNP F., cu sediul profesional în Drobeta-Turnu Severin.

Măsura sechestrului asigurătoriu a fost instituită prin Ordonanța nr. x/P/2009 din 13.12.2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Craiova și menținut ulterior prin Decizia nr. 430/A din 24.11.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată cu ocazia soluționării căilor de atac exercitate împotriva sentinței de condamnare mai sus menționate.

Prin hotărârea primei instanțe, contestația la executare a fost respinsă, ca nefondată, cu argumentația principală că aspectele invocate – și anume, existența dreptului de proprietate în patrimoniul contestatorilor la data instituirii sechestrului asigurătoriu, reprezenta un fapt cunoscut organului de urmărire penală, cât și instanțelor de judecată, care au menținut prin hotărârile pronunțate pe fondul acuzației penale măsura sechestrului asigurătoriu instituit în cauză.

În acest sens, s-a reținut că documentele avute la dispoziție de organele de urmărire penală la momentul dispunerii măsurii asigurătorii atestau că cele două imobile erau în patrimoniul contestatorilor din cauză, măsura fiind dispusă, nu în vederea confiscării extinse, ci pentru recuperarea prejudiciului cauzat prin infracțiune, în considerarea prezumției caracterului simulat al contractelor de vânzare-cumpărare a bunurilor imobile.

Ca urmare, făcând referire la conținutul dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., care reglementează calea procedurală de urmat pentru incidente intervenite fie la momentul punerii în executare a hotărârii judecătorești, fie pe parcursul executării sancțiunii penale sau a dispozițiilor civile din cuprinsul hotărârii penale, prima instanță a constatat că în speță situația de fapt invocată excedează prevederii legale evocate, fiind o chestiune de fond, care nu mai putea fi reexaminată, având în vedere autoritatea de lucru judecat a hotărârii definitive.

Pe de altă parte, s-a arătat de către instanță că legalitatea și temeinicia măsurii asigurătorii dispuse de parchet putea fi contestată separat, într-o procedură anume prevăzută de C. proc. pen. anterior, cât și de codificarea actuală, cale de atac ce nu a fost promovată în cauză, deși contestatorii au avut cunoștință despre măsura instituită asupra imobilelor, având în vedere înscrierile corespunzătoare efectuate în cartea funciară a imobilelor.

În opinia Înaltei Curți, concluzia instanței este corectă, criticile formulate prin intermediul prezentei contestații fiind neîntemeiate.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la executare.

Rezultă cu evidență din conținutul textului de lege enunțat că pe calea contestației la executare nu pot fi invocate și analizate decât chestiuni care vizează executarea hotărârii penale, nicidecum aspecte anterioare, susceptibile a fi fost puse în discuție și rezolvate cu ocazia soluționării fondului cauzei.

Așa cum bine a subliniat judecătorul primei instanțe, în concepția legii, contestația la executare a fost prevăzută ca o cale de atac deschisă pentru soluționarea unor chestiuni ulterioare hotărârii ce se execută, iar nu pentru motive care pun în discuție legalitatea și temeinicia în sine a măsurii cuprinse în dispozitivul hotărârii și care puteau fi invocate și soluționate la judecarea fondului procesului.

În orice caz, contestația la executare nu poate fi folosită ca alternativă pentru situația în care, deși legea prevedea o cale specială de atac, persoana interesată nu a înțeles să uzeze de ea.

Potrivit art. 250 alin. (1) din C. proc. pen., împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestație, în termen de 3 zile de la data comunicării ordonanței de luare a măsurii sau de la data aducerii la îndeplinire a acesteia, (…).

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Și reglementarea procesual penală anterioară cuprindea dispoziții similare, la art. 167 prevăzându-se dreptul persoanei interesate de a formula contestație împotriva măsurii asigurătorii luate, în orice faza a procesului penal.

În speță, contestatorii – în calitate de proprietari ai imobilelor sechestrate, nu au formulat contestație împotriva dispoziției parchetului de instituire a măsurii asigurătorii, procedură judiciară anume prevăzută de lege pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii asigurătorii.

Este adevărat că la dosar nu există dovezi care să ateste că ordonanța de instituire a măsurii asigurătorii ar fi fost comunicată contestatorilor din cauză, însă, așa cum s-a arătat și de către judecătorul primei instanțe, aceștia au avut cunoștință despre existența măsurii cel târziu înainte de data de 04.12.2015, când le-a fost respinsă cererea de reexaminare formulată împotriva înscrierilor corespondente din cartea funciară a imobilelor.

Ca urmare, Înalta Curte constată că în speță nu este îndeplinită situația prevăzută de art. 250 și urm. din C. proc. pen., contestatorii nefiind în drept să conteste măsura sechestrului asigurător în cadrul acestei proceduri speciale.

Pe de altă parte, prezenta contestație la executare a fost susținută și în raport de împrejurarea că măsura sechestrului asigurător nu mai poate servi unui interes actual dată fiind împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a mai solicita, prin intermediul unui acțiuni pauliene, întoarcerea bunului în patrimoniul inculpatului D., solicitându-se să se constate că respectivul fapt – imposibilitatea pentru statul român de a mai introduce o acțiune în justiție prin care să se constate caracterul simulat al vânzării, constituie un element survenit ulterior hotărârii penale și care ține de executarea acesteia.

Înalta Curte constată însă că o asemenea susținere vizează un aspect de drept substanțial ce pune în discuție prescripția dreptului la acțiune în sens material, nu o problemă de executare a hotărârii penale definitive.

Prin urmare, apărarea formulată – prin care se urmărește înlăturarea oricăror constrângeri în exercitarea dreptului de proprietate asupra bunurilor indisponibilizate, excedează competenței instanței de executare penale, putând fi valorificată pe calea unei acțiuni civile distincte, exercitată în scopul de a cerceta modalitatea în care este limitat dreptul de proprietate al contestatorilor, în atributele sale esențiale.

În raport de toate cele arătate, în temeiul art. 597 alin. (7) și (8) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate contestațiile formulate de contestatorii A. și B. împotriva Sentinței penale nr. 75 din data de 15 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligați contestatorii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.

Contestația împotriva executării hotărârii penale. Recurs respins ca nefondat (NCPP) was last modified: iunie 2nd, 2020 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.