Aplicarea criteriului instanţei de la locul săvârşirii faptei ilicite. Stabilirea competenței de soluționare a cauzei (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 584/2019

NCPC: art. 107 – 112, art. 113 alin. (1) pct. 9, art. 116, art. 133 pct. 2, art. 135

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, Înalta Curte reține că Tribunalul București și Tribunalul Cluj și-au declinat reciproc competența de soluționare a prezentei cauze, iar conflictul negativ de competență a fost generat de aprecierea diferită a celor două instanțe cu privire la criteriile stabilite de dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., text de lege reținut de către ambele tribunale ca fiind aplicabil speței.

În cauză, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta, invocând caracterul ilicit al comunicării publice în scop ambiental a operelor muzicale de către pârâtă, fără a fi încheiat în prealabil o autorizație licență neexclusivă cu UCMR-ADA, și susținând că fapta ilicită a pârâtei a făcut ca organismul de gestiune colectivă să nu încaseze de la aceasta remunerațiile reprezentând drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale ce ar fi fost datorate pentru comunicarea publică a operelor muzicale în scop ambiental, a solicitat, în principal, repararea prejudiciului prin obligarea pârâtei la plata triplului acestor remunerații, pe temeiul răspunderii civile delictuale.

Potrivit dispozițiilor C. proc. civ., în materia răspunderii civile delictuale sunt competente, din punct de vedere teritorial, mai multe instanțe, alegerea între acestea revenind reclamantului.

Art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. consacră o competență teritorială alternativă dispunând că „în afară de instanțele prevăzute la art. 107 – 112 din noul C. proc. civ., mai sunt competente: (…) instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă”.

Potrivit art. 116 din noul C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Fapta pretins ilicită invocată de către reclamantă a fost săvârșită la locul efectuării comunicărilor publice neautorizate (în unitățile aparținând pârâtei), situat pe raza județului Cluj.

Pe de altă parte, în considerarea criteriului alternativ prevăzut de art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., locul unde s-a produs prejudiciul, nu este echivalentul locului unde trebuie făcută plata, întrucât acțiunea are ca obiect plata remunerațiilor datorate de pârâtă pe temeiul răspunderii civile delictuale ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, în lipsa unei convenții de stabilire a locului plății.

În acest context, competența se stabilește potrivit unui reper previzibil, iar în cazul răspunderii civile delictuale acest reper nu poate fi locul sediului băncii la care persoana păgubită își are deschis un cont bancar în care se poate efectua plata despăgubirilor datorate cu titlu de remunerații neachitate pentru comunicarea publică de opere muzicale (în condițiile în care nu acesta este locul producerii prejudiciului, astfel cum se va arăta), întrucât această interpretare ar echivala cu posibilitatea reclamantului de a alege instanța competentă în temeiul art. 116 C. proc. civ., în afara opțiunii permise între instanțele determinate potrivit art. 107 și art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

În acest sens, Curtea Europeană de Justiție a statuat într-o ipoteză similară – în Cauza Pinckney, C-170/2012 – că, în materia drepturilor de proprietate intelectuală, locul producerii prejudiciului poate diferi de locul producerii evenimentului cauzator de prejudicii, dar în funcție de modalitatea în care se pretinde încălcarea fiecărui drept inclus în drepturile de autor – reproducere, distribuire, copiere.

În cauza de față, fiind vorba despre comunicarea publică neautorizată de opere muzicale de către pârâtă prin utilizarea repertoriului protejat și fără plata remunerației datorate, locul producerii prejudiciului este inoperant, câtă vreme acesta nu este diferit de locul săvârșirii faptei ilicite, întrucât această comunicare publică se realizează la locul derulării activităților de cazare și de alimentație publică, inclusiv evenimente, în unitățile pârâtei, ce sunt situate pe raza teritorială a județului Cluj, loc care este și cel al producerii prejudiciului.

Ca atare, în cauză, criteriile legale presupuse de aplicarea dispozițiilor art. 107 sau art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. vizează fie sediul pârâtei (art. 107), fie instanța de la locul săvârșirii faptei ilicite [dintre cele reglementate de art. 113 alin. (1) pct. 9], nu și cel al producerii prejudiciului, același cu locul săvârșirii faptei ilicite.

Or, și în cazul aplicării criteriului instanței de la locul săvârșirii faptei ilicite, competența de soluționare a cauzei se verifică tot cu privire la instanța de la sediul pârâtei care a avut conduita ilicită de a decide comunicarea publică a operelor muzicale, fără autorizarea prevăzută de lege și fără plata remunerației datorate.

Astfel, locul producerii prejudiciului nu poate fi reținut ca fiind locul sediului băncii la care reclamanta are cont deschis pentru a se face plata, producerea prejudiciului fiind concomitentă cu săvârșirea faptei ilicite.

Prin urmare, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Cluj, în timp ce în favoarea Tribunalului București nu operează niciunul dintre criteriile legale incidente.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, cu majoritate, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.