CSM a publicat Raportul privind starea justiţiei pe anul 2015

Raportul privind starea justiției pe anul 2015 a fost publicat de CSM. Vă prezentăm structura acestuia, precum și concluziile respectivului raport.

Capitolul I     Starea sistemului judiciar în anul 2015

I.1 Activitatea instanțelor judecătorești

Volumul de activitate la nivelul instanțelor judecătorești

I.1.2. Încărcătură pe judecător și încărcătura pe schemă

I.1.3.Managementul resurselor umane

I.1.4. Analiza activității instanțelor din perspectiva indicatorilor de eficiență

I.1.5. Probleme generale de management al instanțelor

I.2 Infrastructura și capacitatea instituțională a instanțelor judecătorești

I.3 Activitatea Ministerului Public

I.3.1. Volumul de activitate la nivelul parchetelor

I.3.2. Încărcătura pe procuror

I.3.3. Operativitatea soluționării cauzelor

I.3.4. Managementul resurselor umane

I.3.5. Probleme generale de management al parchetelor

I.4. Infrastructura și capacitatea instituțională a parchetelor

I.5. Calitatea actului de justiție

I.5.1.Ponderea hotărârilor atacate din totalul hotărârilor pronunțate. Indicele de desființare. Ponderea cauzelor restituite de către instanțele de judecată în vederea refacerii urmăririi penale, din totalul trimiterilor în judecată. Ponderea inculpaților achitați din totalul inculpaților trimiși în judecată

I.5.2. Durata de soluționare a cauzelor (inclusiv pe materii) la instanțe; durata de soluționare a cauzelor la parchete

I.5.3. Mecanisme de unificare a practicii judiciare

I.5.4. Soluțiile pronunțate în anul 2014 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și Curtea de Justiție a Uniunii Europene, motivele care au determinat adoptarea acestora și impactul acestora asupra sistemului judiciar

I.5.5. Pregătirea profesională a judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și a  personalului auxiliar. Contribuția Institutului Național al Magistraturii la rețele internaționale de formare judiciară

I.5.6. Gradul de încredere al opiniei publice în actul de justiție

Capitolul II Principalele modificări legislative cu impact asupra activității sistemului judiciar în anul 2015

II.1 Modificări legislative cu impact asupra sistemului judiciar în anul 2015

II.2 Hotărâri ale Curții Constituționale și ale Înaltei Curți de Casație și Justiție

Capitolul III  Independența și răspunderea judecătorilor, procurorilor și magistraților asistenți

III.1 Apărarea independenței, imparțialității și reputației profesionale a judecătorilor și procurorilor

III.2 Răspunderea judecătorilor, procurorilor și magistraților asistenți

III.2.1. Răspunderea disciplinară a judecătorilor, procurorilor și magistraților asistenți

III.2.2. Răspunderea penală a judecătorilor, procurorilor și magistraților asistenți

III.3 Aspecte referitoare la respectarea Codului deontologic al judecătorilor și procurorilor. Aspecte privind îndeplinirea condiției de bună reputație

Capitolul IV  Contribuția sistemului judiciar românesc la dezvoltarea spațiului european și cooperarea internațională

IV.1 Cooperarea judiciară în materie penală

IV.2 Cooperarea judiciară în materie civilă

IV.3 Sesizări adresate Curții Europene de Justiție a Uniunii Europene de către instanțele naționale

IV.4 Participarea la rețelele judiciare europene în domeniul cooperării judiciare și la Eurojust. Activitatea rețelelor judiciare române

Capitolul V   Raporturile dintre sistemul justiției și celelalte instituții și organisme, precum și cu societatea civilă

V.1 Raporturile puterii judecătorești cu puterea legislativă și executivă

V.2 Raporturile cu societatea civilă și mass-media

V.3 Raporturi interne

Capitolul VI  Concluzii

Concluzii

Este dificil de a reflecta, chiar și într-un material de amploare, întreaga activitate depusă în sistemul judiciar; totuși, credem că din datele prezentate în cele ce preced se poate contura o imagine coerentă atât a progreselor înregistrate de sistem, cât și a vulnerabilităților care încă se impun a fi îndreptate pentru o funcționare cât mai bună a serviciului public al justiției.

Spre deosebire de celelalte puteri ale statului, puterea judecătorească nu este supusă controlului cetății în același fel, de pildă, cu puterea legislativă, căci cetățenii nu pot sancționa membrii puterii judecătorești prin vot. Tocmai de aceea este imperios necesar a exista pârghii suficiente de autocontrol și verificare în chiar cuprinsul sistemului de justiție.

Din datele expuse rezultă că în 2015 s-au înregistrat mult mai multe sancțiuni aplicate judecătorilor în materie disciplinară, față de anul 2014 ( 28 de sancțiuni aplicate în 2015 față de doar 8 în 2014).

Pe de altă parte, în materia răspunderii penale, se constată că în cursul anului 2015 doar 4 judecători au fost condamnați definitiv pentru infracțiuni de corupție ori infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție, față de 7 judecători condamnați definitiv în 2014.

În cursul aceluiași an, Consiliul Superior al Magistraturii a dispus suspendarea din funcție pentru 10  judecători ca urmare a trimiterii în judecată, a luării măsurii arestării preventive sau  arestului la domiciliu, față de 20 de judecători suspendați din funcție în 2014.

În vreme ce pretențiile față de performanțele justiției cresc, aceste performanțe nu pot fi obținute întotdeauna doar prin efortul celor implicați în sistemul justiției.  Astfel, în continuare, judecătorii reclamă ca vulnerabilitate principală a sistemului instabilitatea și lipsa de predictibilitate legislativă, cadrul legislativ stufos și incoerent, cu modificări de ordin legislativ și regulamentar fără studii de impact și fără a asigura resurse materiale și de personal, nearmonizarea normelor de procedura si de fond cu deciziile Curții Constituționale. Pe de altă parte, se invocă și necesitatea  ca intervenția Curții Constituționale aibă loc în limitele de competență ale acesteia.

Instanțele indică, totodată, drept vulnerabilitate a sistemului grevarea curților de apel cu soluționarea cauzelor penale în apel în urma adoptării Noului Cod de procedură penală potrivit căruia tribunalele nu mai au competență de soluționare a cauzelor ca instanțe de control judiciar cu excepția contestațiilor, ceea ce a condus la un număr necorespunzător de judecători și personal auxiliar raportat la volumul de activitate.

Se mai invocă reglementarea imprecisa a unor instituții în codurile de procedura (ex: contestația în anulare, soluții la plângerea împotriva actelor procurorilor, camera preliminară, redeschiderea procesului penal, folosirea documentelor clasificate in faza de urmărire penală și în instanță).

Soluțiile propuse vizează, în general, acordarea dreptului de inițiativă legislativă Consiliului Superior al Magistraturii și Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cu privire la aceste soluții, Ministerul Justiției învederează că  această modificare ar încălca principiul separației puterilor în stat, transferarea unor atribuții ale puterii executive către cea judecătorească putând duce la fragilizarea statului de drept. S-a mai arătat că nimic nu împiedica Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii să transmită propuneri de modificare a cadrului normativ către Ministerul Justiției. Mai mult, toate proiectele Ministerului Justiției sunt transmise Consiliului Superior al Magistraturii pentru aviz.

Instanțele recomandă îmbunătățirea procesului legislativ prin consultarea practicienilor cu privire la proiectele de noi acte normative, realizarea unor studii de impact realiste, realizarea unor simulări de punere în practică.

Instanțele recomandă, totodată, o mai mare implicare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, mai ales în soluționarea sesizărilor în vederea pronunțării unor hotărâri prealabile sau introducerea în legislație a obligației de unificare a practicii după principiul majorității în instanțe.

Lipsa resurselor umane (judecători, personal auxiliar) este reclamată în continuare de majoritatea instanțelor ca vulnerabilitate a sistemului. Se propun mai multe soluții, de la suplimentarea schemelor de personal până la măsuri pentru dimensionarea corecta a schemelor instanțelor de judecata din toată țara eventual prin redistribuirea posturilor de la instanțe supradimensionate la instanțe cu probleme de personal, desființarea unor instanțe cu activitate mică si distribuirea posturilor la instanțele aglomerate, dar și o mai bună politică de resurse umane a Consiliului Superior al Magistraturii. Se mai recomandă, de asemenea, intervenția rapidă si eficientă a Consiliului Superior al Magistraturii  și a Ministerului Justiției ori de câte ori se modifică normele de competență.

Sunt și instanțe care invocă repartizarea inechitabilă a resurselor umane între instanțe de același grad precum și între secții în interiorul aceleiași instanțe. În același sens, alte instanțe indică drept vulnerabilitate volumul mare de activitate determinat, în unele cazuri, și de gestionarea neadecvată a personalului instanțelor reticente la mutarea unor judecători dintr-o secție în alta.

Subfinanțarea sistemului ,insuficiența autonomiei financiare a sistemului judiciar, ca și condițiile materiale improprii în care își desfășoară activitatea multe instanțe. Sunt și instanțe care indică drept vulnerabilitate salarizarea insuficienta a întregului personal. Se propune, ca soluție, alocarea de la bugetul statului a unor sume corespunzătoare finanțării instanțelor și stabilirea unui anumit procent din PIB pentru justiție.

Pe de altă parte, Ministerul Justiției a arătat că, în ultimul raport de evaluare (ianuarie 2016), Comisia Europeană precizează: “Ministrul justiției a pledat cu succes cauza importanței reformei sistemului judiciar și guvernul a sprijinit, de exemplu, alocarea a 390 de posturi suplimentare, în timp ce bugetul alocat în acest sens a crescut cu 46 % față de 2013.”

O altă vulnerabilitate o reprezintă, în opinia unor instanțe, lipsa unei evaluări temeinice bazată pe criterii clare și obiective privind nivelul calitativ al muncii prestate de judecători și grefieri, sistemele ECRIS și STATIS, greoaie și nefuncționale.

Credibilitatea sistemului judiciar reprezintă, de asemenea, în opinia unor instanțe, o vulnerabilitate a sistemului. Alte instanțe învederează că magistrații evită să își asume responsabilități profesionale, atât în privința funcțiilor de execuție, cât și a celor de conducere, nu există o preocupare pentru creșterea și păstrarea calității activității, s-au înmulțit situațiile de abținere din dorința de a risipi orice îndoieli asupra imparțialității judecătorului în condițiile în care declarațiile de abținere nu sunt întotdeauna justificate cu elemente obiective.

Soluții propuse: asigurarea unei pregătiri profesionale corespunzătoare, inclusiv sub aspectul comportamentului și al interacțiunii sociale, stabilirea unui profil al judecătorului de care să se țină seama cu precădere și în procedura de recrutare; asigurarea unei politici coerente și predictibile în materia răspunderii disciplinare corelată cu luarea măsurilor de asigurare a cadrului optim de desfășurare a activității. Alte instanțe propun aducerea la cunoștința cetățenilor a problemelor cu care se confruntă magistrații în efectuarea actului de justiție (lipsuri materiale, financiare, minimalizarea eforturilor depuse de personalul din justiție pentru realizarea actului de justiție, neacordarea importanței cuvenite și nerecunoașterea muncii magistraților, etc.).

Practica neunitară – generată, de regulă, de prea frecventele modificări legislative – este indicată, de asemenea, ca vulnerabilitate a sistemului de către mai multe instanțe.

Presiunea/ imixtiunea exercitate de mass-media și factorii politici asupra sistemului judiciar pe durata derulării procedurilor judiciare, modul, de multe ori negativ, în care instituțiile media reflectă aspecte ținând de funcționarea sistemului judiciar. Se propune, ca soluție, intervenția promptă si eficientă a purtătorilor de cuvânt ai instanțelor sau a Consiliului Superior al Magistraturii; adoptarea unei legi a presei.

Parchetele, la rândul, lor, au indicat ca principală vulnerabilitate a sistemului incoerența, inconsecvența, imperfecțiunile legislației, deciziilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, ale Curții Constituționale si recomandă intervenția legislativă pe baza consultării magistraților de carieră. Se mai invocă instabilitatea legislativă si instituțională în aplicarea noilor coduri prin declararea ca neconstituționala a unui număr foarte mare de dispoziții si se recomandă o reacție promptă a legislativului pentru corelarea prevederilor neconstituționale.

Se arată, în acest context, că este necesară modificarea și completarea legii privind organizarea poliției judiciare și chiar o nouă lege, existând discrepanțe între capacitatea profesională a lucrătorilor politiei judiciare, care au și alte misiuni, de a instrumenta cu operativitate cauzele penale în raport de exigențele și cerințele procurorilor.

În domeniul resurselor umane, se invocă drept vulnerabilități insuficienta schemă de personal auxiliar și de procurori, dar și fluctuația procurorilor, existenta unor parchete mici, neatractive, care funcționează cu un număr redus de procurori (organizarea cu o mai mare frecventa a concursurilor de admitere în magistratura conform art. 33 din Legea nr. 303/2004); neocuparea posturilor vacante de procurori și personal auxiliar, precum si diferențele existente intre volumul de activitate al unităților de parchet. Se propun  modificarea competentei materiale și funcționale, reorganizarea parchetelor prin desființarea unităților mici cu redistribuirea personalului, deblocarea și finanțarea posturilor vacante, redimensionarea schemelor de personal, în funcție de volumul de activitate a fiecărei unități de parchet,  majorarea schemelor, modificări legislative pentru stabilizarea acestora.

O altă vulnerabilitate indicată și de parchete o reprezintă subfinanțarea sistemului judiciar și folosirea resurselor umane și materiale în cadrul sistemului judiciar, impunându-se alocarea unui buget mai mare, comasarea ordonatorilor terțiari de credite și preluarea atribuțiilor acestora de către ordonatorii secundari, adaptarea statului de funcții și de personal, ocuparea schemelor incomplete, mărirea schemelor de personal, asigurarea stabilității personalului, salarizarea corespunzătoare a acestuia, asigurarea unei dotări tehnice performante.

Alte vulnerabilități indicate de parchete se referă la ineficiența procedurilor judiciare; inexistența unei practicii unitare, lipsa de reacții, în unele cazuri, în cazul încălcării independentei sistemului judiciar, sistemul inechitabil și nerealist de ocupare a funcțiilor de conducere, raportările excesive, exacerbarea ideii de independență fără responsabilitate; lipsa de atractivitate pentru ocuparea funcțiilor de conducere, preponderent la nivelul parchetelor de pe lângă judecătorii, a căror conducere se asigură în mod perpetuu prin delegare, dubla subordonare a organelor de poliție.

Sursa informației este CSM (www.csm1909.ro).