Motivarea insuficientă a cuantumului despăgubirilor pentru privare nelegală de libertate și consecințele asupra valorilor nepatrimoniale. Limitele puterii de apreciere a instanței de apel

Prin cererea înregistrată la data de 12 decembrie 2019, pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună: 1. obligarea pârâtului la plata sumei de 500.000 euro, reprezentând daune morale cauzate prin reţinerea şi arestarea sa nelegală timp de 113 zile; 2. obligarea pârâtului la plata sumei de 55.971,5 RON, reprezentând daune materiale ce constau în cheltuielile judiciare pe care le-a avansat, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, în legătură cu dosarul penal nr. x/2015 al DNA – Serviciul Teritorial Ploieşti în care a fost arestat, cu dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (dosar de fond) şi cu dosarul nr. x/2018 al aceleiaşi instanţe (dosar de apel); 3. obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente sumei solicitate, calculate de la data formulării cererii de chemare în judecată şi până la achitarea integrală a sumei datorate; 4. obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentului dosar.

La termenul din 20 februarie 2020, reclamantul a depus o cerere de mărire a câtimii obiectului capătului 2 de cerere, în sensul că, în plus faţă de suma solicitată prin petit, a solicitat şi suma de 4.000 RON reprezentând onorariul de avocat plătit în baza contractului de asistenţă juridică seria x nr. x/2016, conform chitanţei nr. x din data de 09.06.2016, astfel suma totală solicitată pe acest capăt de cerere fiind de 59.971,55 RON.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 859 din 26 martie 2024)

Limitele devoluțiunii în apel și efectele încălcării principiului disponibilității. Neincidența motivului de casare privind depășirea învestirii instanței

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, la data de 19.04.2022, sub nr. x/2022, reclamanta Societatea comercială A. S.R.L., reprezentată legal de lichidatorul judiciar B.. a chemat în judecată pe pârâta C., solicitând să fie obligată pârâta, în principal, să restituie imobilul intitulat „Punct de lucru”, situat în judeţul Brăila, pe care îl deţine în posesie fără drept şi să îl lase în deplină proprietate şi liniştită posesie; în subsidiar, alternativ, obligarea pârâtei la plata echivalentului valoric de 1.087.231,00 RON al punctului de lucru aflat în posesia acesteia, edificat pe cheltuiala societăţii, în situaţia în care se va constata că restituirea nu este posibilă.

Ministerul Finanţelor – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău a formulat cerere de intervenţie accesorie în favoarea reclamantei, cerere admisă în principiu prin încheierea de la data de 17 noiembrie 2022.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1492 din 30 mai 2024)

Calificarea juridică a cererii de chemare în judecată și incidența principiului disponibilității asupra soluționării excepției prescripției dreptului material la acțiune în cadrul acțiunilor privind răspunderea statului pentru privarea de libertate și încălcarea drepturilor fundamentale

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, la data de 26 aprilie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat obligarea Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, la plata sumei de 50.000 RON reprezentând despăgubiri materiale şi la plata sumei de 5.000 euro reprezentând daune morale pentru privarea sa de libertate în cursul procesului penal finalizat prin clasarea cauzei.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 934 din 28 martie 2024)

Anularea actului de partaj voluntar. Stabilirea unui drept de retenţie asupra imobilului – casă de locuit

Prin cererea formulată în 10 septembrie 2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. solicitând: 1) anularea actului de partaj voluntar, autentificat sub nr. x din 10 august 2017- C. – pentru cauză ilicită şi imorală, vicierea consimţământului prin dol şi violenţă psihică; atribuirea casei ce a constituit locuinţa comună a foştilor soţi; 2) anularea inscripţiilor de CF x Oradea, CF x Brusturi; CF x Paleu; CF x Paleu efectuate în baza actului de partaj voluntar; 3) partajarea în natură a bunurilor mobile existente în locuinţa în litigiu; 4) stabilirea unui drept de retenţie asupra imobilului- casă de locuit.

Pârâta a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat să se constate că pe lângă bunurile imobile indicate de reclamant în timpul căsătoriei au fost dobândite şi bunuri mobile, că părţile au avut o cotă de contributivitate de 50% la dobândirea tuturor bunurilor, să se dispună sistarea comunităţii matrimoniale cu privire la bunurile mobile.

Prima instanţă învestită- Judecătoria Oradea, secţia civilă prin sentinţa nr. 6230 din 13 noiembrie 2019, în raport de criteriul valoric, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocate din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Reclamantul a depus întâmpinare la cererea reconvenţională şi o precizare a cererii introductive, prin care a formulat propriile pretenţii cu privire la bunurile mobile.

Prin încheierea din 8 septembrie 2020, Tribunalul Bihor –Secţia I civilă a disjuns cererea de partaj-dosar nr. x/2020 – şi a suspendat judecarea acesteia până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze-dosar nr. x/2018.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 392 din 2 martie 2023)

Invocarea vicierii consimţământului prin dol şi violenţă psihică. Respingerea recursului ca fiind nefondat

Prin cererea formulată în 10 septembrie 2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. solicitând: 1) anularea actului de partaj voluntar, autentificat sub nr. x din 10 august 2017- C. – pentru cauză ilicită şi imorală, vicierea consimţământului prin dol şi violenţă psihică; atribuirea casei ce a constituit locuinţa comună a foştilor soţi; 2) anularea inscripţiilor de CF x Oradea, CF x Brusturi; CF x Paleu; CF x Paleu efectuate în baza actului de partaj voluntar; 3) partajarea în natură a bunurilor mobile existente în locuinţa în litigiu; 4) stabilirea unui drept de retenţie asupra imobilului- casă de locuit.

Pârâta a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat să se constate că pe lângă bunurile imobile indicate de reclamant în timpul căsătoriei au fost dobândite şi bunuri mobile, că părţile au avut o cotă de contributivitate de 50% la dobândirea tuturor bunurilor, să se dispună sistarea comunităţii matrimoniale cu privire la bunurile mobile.

Prima instanţă învestită- Judecătoria Oradea, secţia civilă prin sentinţa nr. 6230 din 13 noiembrie 2019, în raport de criteriul valoric, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocate din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Reclamantul a depus întâmpinare la cererea reconvenţională şi o precizare a cererii introductive, prin care a formulat propriile pretenţii cu privire la bunurile mobile.

Prin încheierea din 8 septembrie 2020, Tribunalul Bihor –Secţia I civilă a disjuns cererea de partaj-dosar nr. x/2020 – şi a suspendat judecarea acesteia până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze-dosar nr. x/2018.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 392 din 2 martie 2023)

Invocarea încălcării unei reguli de procedură a cărei nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Respingerea recursului ca fiind nefondat

Prin cererea înregistrată la 24 noiembrie 2017 pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamantul A. a chemat în judecată împotriva pârâţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ploieşti reprezentată de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa, SRI Dâmboviţa şi B., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor în solidar cu ceilalţi pârâţi la plata sumei de 1.000.000 USD, reprezentând daune morale pentru lezarea gravă a demnităţii, cinstei şi onoarei, poziţiei socio-profesionale şi politice, ce au avut consecinţe grave asupra sănătăţii fizice şi psihice, atât a reclamantului cât şi a familiei sale.

În susţinerea cererii sale, a arătat că a fost supus suferinţelor generate de deportarea familiei sale, în anul 1957, că a fost confiscată averea familiei de către comunişti, astfel încât au fost nevoiţi să ducă un trai de subzistenţă, fiind supuşi unor abuzuri pentru simplu motiv că au fost consideraţi chiaburi. A considerat că trebuie să fie dezdăunat de pârâţi pentru persecuţia politică la care a fost supus.

În drept, reclamantul a invocat atât legea specială-Legea nr. 221/1990 cât şi dispoziţiile C. civ. privind răspunderea civilă delictuală.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 742 din 31 martie 2022)

Rezilierea unilaterală a contractului de concesiune. Constatarea nulităţii absolute a declaraţiei unilaterale de reziliere a contractului, şi nu ca urmare a nerespectării unei clauze contractuale, pentru a atrage răspunderea civilă contractuală

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Bârlad la 18 noiembrie 2016, sub nr. x/2016 şi, ulterior, pe rolul Tribunalului Vaslui, secţia civilă la 13 iunie 2017, sub nr. x/2017, urmare declinării competenţei de soluţionare a cauzei prin sentinţa civilă nr. 695 din 25 aprilie 2017 a Judecătoriei Bârlad, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Pochidia, obligarea acesteia la plata sumei de 237.896,10 RON pentru repararea prejudiciului produs prin rezilierea abuzivă a contractului de concesiune nr. x din 27 aprilie 2012.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Bârlad; excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la obligarea sa la plata sumei de 15.208 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea subvenţiei încasate de reclamantă pentru suprafaţa de păşune în anul 2013, concesionată prin contractul de concesiune nr. x din 27 aprilie 2016, în temeiul răspunderii civile delictuale, în raport de sentinţa civilă nr. 708/CA din 30 iunie 2014, pronunţată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr. x/2013; excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire capătul de cerere privind obligarea sa la plata sumei de 16.003 RON, reprezentând daune materiale pentru contravaloarea subvenţiei pe care reclamanta ar fi încasat-o pentru suprafaţa de păşune pe anul 2013, concesionată în baza aceluiaşi contract de concesiune.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 907 din 20 aprilie 2022)

Invocarea încălcării unei reguli de procedură a cărei nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Respingerea recursului ca nefondat

Prin cererea înregistrată la 24 noiembrie 2017 pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamantul A. a chemat în judecată împotriva pârâţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ploieşti reprezentată de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa, SRI Dâmboviţa şi B., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor în solidar cu ceilalţi pârâţi la plata sumei de 1.000.000 USD, reprezentând daune morale pentru lezarea gravă a demnităţii, cinstei şi onoarei, poziţiei socio-profesionale şi politice, ce au avut consecinţe grave asupra sănătăţii fizice şi psihice, atât a reclamantului cât şi a familiei sale.

În susţinerea cererii sale, a arătat că a fost supus suferinţelor generate de deportarea familiei sale, în anul 1957, că a fost confiscată averea familiei de către comunişti, astfel încât au fost nevoiţi să ducă un trai de subzistenţă, fiind supuşi unor abuzuri pentru simplu motiv că au fost consideraţi chiaburi. A considerat că trebuie să fie dezdăunat de pârâţi pentru persecuţia politică la care a fost supus.

În drept, reclamantul a invocat atât legea specială-Legea nr. 221/1990 cât şi dispoziţiile C. civ. privind răspunderea civilă delictuală.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 742 din 31 martie 2022)

Solicitare privind constatarea nulității absolute a clauzei privind comisionul de risc şi de adaptare achitat la momentul încheierii contractului, obligarea la restituirea sumelor reţinute abuziv din cont în executarea convenţiei de credit și eliminarea acestor comisioane din convenţie şi perceperea doar a dobânzii fixe

Prin cererea adresată Judecătoriei Tulcea şi înregistrată sub nr. x/2015, la data de 07 aprilie 2015 reclamanţii A., B. şi C. în contradictoriu cu pârâta D. S.A. au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate nulitatea absolută a clauzei privind comisionul de risc şi de adaptare achitat la momentul încheierii contractului, obligarea la restituirea sumelor reţinute abuziv din cont în executarea convenţiei de credit nr. x/11.01.2008, respectiv 6.632 CHF şi 1.287 CHF, eliminarea acestor comisioane din convenţie şi perceperea doar a dobânzii fixe; pentru sumele constatate a fi reţinute ilegal, în baza reciprocităţii în clauze, obligarea pârâtei la plata de dobânzi şi dobânzi penalizatoare în cuantum şi în acelaşi mod de calcul pe care banca le aplică în caz de neplată; revizuirea retroactivă a nivelului dobânzii conform pct. 4.3 din convenţie; obligarea pârâtei la convertirea în RON a creditului acordat la cursul de schimb CHF/RON de la data acordării creditului, curs majorat cu mai mult de 10%, cu cheltuieli de judecată.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 111 din 26 ianuarie 2022)

Solicitare privind constatarea nulităţii absolute a contractului de administrare imobil și constatarea nulităţii absolute a contractului de închiriere. Respingerea recursului ca fiind nefondat

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă la data de 29.05.2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar CII B. a chemat în judecată pe pârâtele Confederaţia Naţională Sindicală „Cartel Alfa” şi C. S.R.L., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună: constatarea nulităţii absolute a contractului de administrare imobil nr. x/23.10.2014 încheiat între Confederaţia Naţională Sindicală „Cartel Alfa” şi societatea C. S.R.L., pentru fraudă la lege, cauză ilicită şi imorală prevăzută de art. 1235-1238 C. civ.. constatarea nulităţii absolute a contractului de închiriere nr. x/27.01.2015, încheiat între A. S.R.L. si societatea C. S.R.L., pentru fraudă la lege, cauză ilicită şi imorală prevăzută de art. 1235-1238 C. civ., precum şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta C. S.R.L. a invocat excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a VII-a a Tribunalului Bucureşti, susţinând că acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. nu îşi are temeiul în dispoziţiile Legii nr. 85/2014, ci se întemeiază pe dreptul comun.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 916 din 13 aprilie 2022)

Actele de reconstituire şi de constituire a dreptului de proprietate. Solicitare privind repunerea părţilor în situaţia anterioară. Recurs nefondat

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu la 1 mai 2018, sub nr. x/2018, reclamanta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva – Direcţia Silvică Gorj a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A., B., C., S.C. D. S.R.L., Comisia Locală de Fond Funciar Runcu, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Gorj, E. şi F., a solicitat anularea tuturor actelor de înstrăinare a terenurilor din comuna Runcu, Munţii Plescioara şi Poiana Măcrişului, jud. Gorj, menţionate în HCJ nr. 4490/26.01.2007 pct. 4 anexa nr. 37, procesele-verbale de punere în posesie şi titlurile de proprietate constatate nule prin decizia nr. x/26.04.2018 a Tribunalului Vrancea în dosarul nr. x/2015, şi anume contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/29.08.2015 de BNP G., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/18.09.2013 de BNP H., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/08.10.2013 de I., contractul de donaţie autentificat sub nr. x/21.07.2015 de BNP J. şi repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii actelor de retrocedare şi înstrăinare, în sensul revenirii terenurilor în cauză în proprietatea statului.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 30 C. proc. civ., ale art. III alin. (2)4 din Legea nr. 169/1997 şi ale art. 1254 C. civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1485 din 27 iunie 2022)

Lipsa complementarității între produsele protejate prin mărcile reclamantei şi produsele fabricate şi comercializate de pârâtă. Admiterea recursului declarat, casarea deciziei recurate şi dispunerea trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi curte de apel

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa:

– să se constate că produsele fabricate şi/sau comercializate de pârâtă sub semnele Bicril şi Bicril Rapid aduc atingere drepturilor exclusive aparţinând reclamantei, decurgând din înregistrarea mărcilor z, x şi y;

– să fie obligată pârâta să înceteze activităţile comerciale, desfăşurate pe teritoriul României, respectiv fabricarea, promovarea, importul şi exportul, oferirea spre vânzare, vânzarea produselor identice sau similare cu materialele compozite folosite în suturi, dispozitive medicale, ace, suturi chirurgicale, ligaturi şi meşe chirurgicale şi aceasta să fie obligată să îşi retragă de pe piaţă aceste produse, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti;

– obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri, reprezentând prejudiciul cauzat ca urmare a încălcării dreptului exclusiv la marcă şi care constă în contravaloarea produselor comercializate în perioada de 3 ani anterior formulării cererii de chemare în judecată şi până la data încetării definitive a activităţilor comerciale, evaluat provizoriu, în vederea timbrajului, la suma de 1.000 euro (reprezentând 4,3038 RON, curs BNR din 31.01.2017).

Pârâta B. S.R.L. a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat anularea mărcilor z, x şi y, pentru lipsa de distinctivitate.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1310 din 14 iunie 2022)

Susțineri vizând nerespectarea de către instanţa de apel a prevederilor ce reglementează rolul activ al judecătorului în aflarea adevărului. Admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare

La data de 7.07.2020, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, sub nr. x/2020, acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect obligarea pârâtului la restituirea contravalorii (valorii de circulaţie) suprafeţei de 595 mp teren, reprezentând 1/4 din terenul în suprafaţă de 2380 mp situat în Iaşi, de care a beneficiat fără drept.

Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa nr. 1859/10.12.2020, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, a respins excepţiile insuficientei timbrări a acţiunii şi inadmisibilităţii acţiunii, excepţii invocate de pârât; a respins acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale active, admiţând, în prealabil, excepţia cu acest obiect, invocată de pârât; a respins cererea formulată de pârât privind plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia nr. 515/4.11.2021 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, s-a admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile menţionate, sentinţă pe care a anulat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 651 din 29 martie 2022)

Cerere de chemare în judecată privind despăgubiri civile pentru prejudiciul moral constând în vătămarea dreptului la onoare şi reputaţie

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia civilă, la data de 10.03.2017 sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 500.000 RON cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciul moral constând în vătămarea, prin acuzaţiile aduse, a dreptului la onoare şi reputaţie, a dreptului la imagine, cu obligarea pârâtului să asigure, pe propria cheltuială, publicarea hotărârii pronunţate în prezenta speţă într-un cotidian de largă răspândire, respectiv să asigure înlăturarea tuturor articolelor, comentariilor conţinute pe site-ul http://www.x.ro sau pe oricare alt site aparţinând acestuia, care aduc atingere onoarei, demnităţii şi imaginii reclamantului, cu cheltuieli de judecată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1038 din 13 mai 2021)

Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie. Neaducerea la îndeplinire a obligaţiei de rectificare şi definitivare a planului parcelar

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 04.06.2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comuna Corbeanca, prin primar, obligarea pârâtei la plata sumei de 2.617.575,56 euro, reprezentând echivalentul despăgubirilor datorate pentru neexecutarea obligaţiei de a face, în speţă de rectificare şi definitivare a planului parcelar pentru tarlaua x, parcela x din sat. Corbeanca, com. Corbeanca, jud. Ilfov, şi prejudiciul ocazionat prin neexecutarea de bună voie a obligaţiei de mai sus, ce incumbă pârâtei.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 194 raportat la art. 892 C. proc. civ., art. 1349, art. 1381, art. 1385, art. 1386, art. 1516, art. 1518 C. civ.

Pârâta Comuna Corbeanca, prin primar, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia autorităţii lucrului judecat şi excepţia lipsei de interes.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 727 din 1 aprilie 2021)

Termenul de formulare a cererii de retrocedare. Decăderea din dreptul de a solicita instanţei soluţionarea cererii privind dosarul de despăgubire

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia civilă la data de 22 august 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, reprezentat prin Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, solicitând obligarea acestuia la plata despăgubirilor în valoare de 300.000 euro pentru terenul în suprafaţă de 1800 mp aflat pe platforma B., unde se află un parc industrial.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Argeş şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a susţinut că nu a solicitat soluţionarea dosarului de despăgubire, ci acordarea sumei de 300.000 euro pentru tergiversarea trimiterii dosarului la Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, instituţie cu care înţelege, de asemenea, să se judece în contradictoriu, conform cererii depuse la dosarul Tribunalului Argeş.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 51 din 21 ianuarie 2021)

Lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Sancțiunea nulității

Prin Decizia nr. 208 A din 22 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanta A. şi de pârâtul B. împotriva Sentinţei nr. 225 din 17 februarie 2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Împotriva Deciziei nr. 208 A din 22 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs pârâtul B. la 23 aprilie 2019 (data depunerii la oficiul poştal).

Prin motivele de recurs subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a arătat că, în ceea ce priveşte acordarea daunelor morale, este necesară existenţa unor elemente probatorii adecvate, de natură să permită instanţei identificarea criteriilor de evaluare corespunzătoare întinderii acestora.

Cât priveşte prejudiciului moral, a susţinut că acesta nu poate fi cuantificat prin raportare la criterii matematice sau economice, astfel încât, faţă de împrejurările concrete ale speţei, statuând în echitate, instanţa trebuie să acorde despăgubirile într-un cuantum care să constituie o satisfacţie rezonabilă.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 784 din 10 aprilie 2019)

Contractul de subantrepriză. Acțiune în revendicare. Dreptul de creanță al antreprenorului pentru manoperă şi materiale

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, la data de 22 februarie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta SC. A. S.A., prin administrator special B. şi prin administrator judiciar C., a chemat în judecată pe pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. – (C.N.A.I.R. S.A.), fosta Companie Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A – (C.N.A.D.N.R. SA), solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea acesteia:

I. în principal, să-i lase în deplină proprietate şi paşnică posesie lucrările de construcţii constând din relocarea conductelor D., aferente obiectivului Proiect Autostrada Nădlac – Arad, Lot x;

II. în subsidiar, să-i plătească suma de 8.291.334.4 RON, cu TVA inclusă, acest drept de creanţă fiind interpretat ca alternativă la imposibilitatea restituirii bunului în natură.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 131 din 23 ianuarie 2019)