Inadmisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe pretinsa încălcare a priorității dreptului Uniunii Europene în evaluarea momentului curgerii termenului de prescripție pentru acțiunea în despăgubiri

Prin acţiunea înregistrată la data de 17.12.2014 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2014, reclamanta Prio Biocombustibil S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Finanţelor Publice – Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti – Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, solicitând obligarea pârâţilor să plătească: 1) o despăgubire de 47.494.933,92 RON pentru prejudiciul efectiv şi pentru beneficiul nerealizat suferit de societate ca urmare a întreruperii nelegale a activităţii sale, cuantum actualizat cu rata inflaţiei; 2) dobânda legală la despăgubirea evaluată la 47.494.933,92 RON de la data producerii prejudiciului până la plata efectivă a acestuia; 3) o despăgubire de 5.000.000 RON pentru repararea prejudiciului moral suferit de societate prin întreruperea nelegală a activităţii.

Prin sentinţa civilă nr. 278 din data de 31 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a respins cererea formulată de reclamanta Prio Biocombustibil S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti – Comisia regională pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii, reţinând caracterul prescris al dreptului la acţiune.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A. S.R.L. (denumită anterior Prio Biocombustibil S.R.L.), criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea sentinţei recurate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti, având în vedere faptul că instanţa de fond a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, iar în subsidiar, reţinerea cauzei spre rejudecare şi admiterea cererii de chemare în judecată.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 2849 din 23 mai 2024)

Incidența suspendării facultative a judecății în ipoteza sesizării instanței de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate. Condiții de legalitate și controlul proporționalității

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 31.05.2023 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub dosar nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârea secţiei pentru Judecători a CSM nr. 1512/11.05.2023 prin care a fost respinsă plângerea prealabilă împotriva Hotărârii secţiei pentru Judecători a CSM nr. 3135/15.12.2022, obligarea pârâtului la validarea rezultatului obţinut la concursul de promovare pe loc a judecătorilor desfăşurat în perioada 23.09.2022-14.12.2022 în ceea ce îl priveşte şi, pe cale de consecinţă, să fie promovat pe loc în gradul de judecător de curte de apel. Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la înscrierea sa în tabelul cu candidaţii judecători declaraţi admişi la concursul de promovare pe loc a judecătorilor organizat în perioada septembrie – decembrie 2022, obligarea pârâtului la întreprinderea demersurilor în vederea salarizării reclamantului la nivelul gradului profesional de curte de apel începând cu data de 01.01.2023, atât timp cât desfăşoară activitatea de judecător, drepturi ce urmează a fi avute în vedere şi la calculul pensiei.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 2743 din 22 mai 2024)

Recurs privind suspendarea judecății într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect drepturi salariale. Legalitatea măsurii de suspendare raportat la excepția de neconstituționalitate

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, reclamantă A. a solicitat revocarea/modificarea parţială a unui ordin emis de Ministerul Justiţiei în sensul înlăturării plafonării instituite asupra indemnizaţiei lunare de încadrare, urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) şi art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi stabilirii cuantumului sporurilor cuvenite prin raportare la indemnizaţia de încadrare calculată potrivit deciziei civile nr. 834/A/09.12.2021 a Curţii de Apel Târgu Mureş, respectiv avându-se în vedere o valoare de referinţă sectorială de 605,225 RON, începând cu luna ianuarie 2022, iar în subsidiar, stabilirea cuantumului sporurilor cuvenite prin raportare la indemnizaţia de încadrare calculată potrivit deciziei civile nr. 834/A/09.12.2021 a Curţii de Apel Târgu Mureş şi avându-se în vedere plafoanele prevăzute de Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1266 din 5 martie 2024)

Formularea unor motive care nu corespund realităţii. Respingerea contestației în anulare ca fiind inadmisibilă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-SCAF, prin Decizia nr. 3600 din 15 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a respins recursul declarat de reclamanta Prepozitura Ordinul Canonic Premonstratens cu „Hramul Sfântul Ştefan Primul Martir” din Promontoriul Oradea împotriva sentinţei nr. 141 din data de 25 octombrie 2017 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 4348 din 30 septembrie 2022)

Cerere în vederea obligării pârâților la emiterea unui nou ordin de salarizare şi reîncadrare a reclamantului cu luarea în considerare a unei indemnizaţii de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, raportat la nivelul indemnizaţiilor procurorilor DNA şi DIICOT, și repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care reclamantul ar fi trebuit să beneficieze

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. (judecător la Curtea de Apel Târgu Mureş), în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Târgu Mureş, a solicitat instanţei să oblige pârâţii:

– la emiterea unui nou ordin de salarizare şi reîncadrare a reclamantului cu luarea în considerare a unei indemnizaţii de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, raportat la nivelul indemnizaţiilor procurorilor DNA şi DIICOT prin luarea în considerare a coeficienţilor de multiplicare stabiliţi în Anexa la O.U.G. nr. 27/2016 lit. A) pct. 6-13 în raport cu funcţiile deţinute sau cu care reclamantul este asimilat potrivit legii începând cu data de 09.04.2015 şi în continuare, pentru viitor;

– la recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, la nivelul indemnizaţiilor procurorilor DNA şi DIICOT prin luarea în considerare a coeficienţilor de multiplicare stabiliţi în Anexa la O.U.G. nr. 27/2016 lit. A) pct. 6-13 în raport cu funcţiile deţinute sau cu care reclamantul este asimilat potrivit legii începând cu data de 09.04.2015;

– la repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care reclamantul ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâtei Curtea de Apel Târgu Mureş la plata pentru fiecare lună până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care reclamantul este îndreptăţit şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 3855 din 7 iulie 2022)

Critici privind respingerea greşită a solicitării de reaudiere a martorului ascultat în primă instanţă ce putea relata dimensiunea suferinţelor încercate de familie prin arestarea sa. Respingerea recursurilor deduse judecăţii ca nefondate

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă la data de 13.01.2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor, obligarea acestuia la plata sumei de 2.350.000 RON, reprezentând repararea pagubei cauzate prin arestarea sa preventivă în mod nelegal, în cadrul dosarului penal nr. x/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu menţiunea că suma de bani indicată reprezintă contravaloarea daunelor morale cuvenite ca efect al privării în mod nelegal de libertate.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 539 C. proc. pen.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 553 din 5 aprilie 2023)

Solicitarea obligării pârâţilor la prelungirea contractului de concesiune. Respingerea recursului formulat ca fiind inadmisibil

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Tulcea şi Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Tulcea, a atacat cu recurs sentinţei civilă nr. 1770/18.12.2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2018 de către Tribunalul Tulcea.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 2482 din 5 mai 2022)

Solicitarea suspendării judecăţii într-o cauză având ca obiect revendicare imobiliară. Respingerea recursului ca fiind inadmisibil

Prin cererea formulată în faţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2018, la termenul de judecată din 12 octombrie 2022, recurentul-reclamant A. a solicitat suspendarea judecăţii cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2021, aflat pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia civilă.

Cererea de suspendare a fost formulată în faţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca instanţă de recurs învestită cu soluţionarea recursului formulat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2523A din 15 iulie 2021, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi B. şi C., în cauza având ca obiect revendicare imobiliară.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 377 din 1 martie 2023)

Cerere în vederea dispunerii obligării pârâtului la plata ajutoarelor cuvenite la ieşirea la pensie stabilite în raport cu salariul funcţiei de bază avut în luna schimbării poziţiei de activitate a reclamantului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în data de 3.01.2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani, a solicitat obligarea acestuia la plata ajutoarelor cuvenite la ieşirea la pensie, stabilite în raport cu salariul funcţiei de bază avut în luna schimbării poziţiei de activitate, respectiv luna mai 2016.

Prin sentinţa nr. 410 din 11 octombrie 2019, Tribunalul Botoşani – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile şi a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani.

Împotriva acestei sentinţei nr. 410 din 11 octombrie 2019 a Tribunalului Botoşani – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..

Recursul a fost înregistrat la data de 26 noiembrie 2019 pe rolul Curţii de Apel Suceava – secţia de contencios administrativ şi fiscal, care la data de 26 februarie 2020 a constatat că au devenit incidente prev. art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât pe rolul Curţii Constituţionale a României a fost înregistrat dosarul nr. x/2019, în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de Urgenţă nr. 114/2018 şi că soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate din dosarul nr. x/2019 reprezintă o chestiune prejudiciară soluţionării cauzei.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 2326 din 14 aprilie 2022)

Cerere privind obligarea pârâtei la acordarea sporului de 50% ce se cuvine membrilor sindicali pentru activitatea desfăşurată în condiţii deosebit de periculoase și condiţii deosebite (stres sau risc). Admiterea recursului, casarea încheierii de şedinţă și trimitere cauzei aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secţia I civilă, la data de 30.12.2019, reclamantul Sindicatul Judeţean Sanitas Buzău, pentru următorii membrii sindicali: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD. şi EEE., a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Buzău, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

1. obligarea pârâtei la acordarea sporului de 50% ce se cuvine membrilor sindicali de rând 1-23 şi 29-51 pentru activitatea desfăşurată conform anexei nr. 9, pct. I pentru condiţii deosebit de periculoase, lit. B), subpunctul 1 din Regulamentului-cadru din 29 martie 2018 privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru. nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială”, în conformitate cu art. 14 alin. (1) lit. a) din Cap. II din Anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu data de 01 aprilie 2018 (sau data începerii raporturilor de muncă pentru membrii sindicali angajaţi ulterior datei de 0l aprilie 2018/data modificării locului de muncă/data reluării activităţii ca urmare a încetării suspendării contractului individual de muncă) şi până la încetarea raporturilor de muncă/suspendarea contractului individual de muncă/modificarea locului muncii sau până la intervenirea unor modificări legislative;

2. obligarea pârâtei la acordarea sporului de 15% ce se cuvine membrilor sindicali de rând 24-27 pentru activitatea desfăşurată conform anexei nr. 9, pct. V – pentru condiţii deosebite (stres sau risc) lit. D) din Regulamentul-cadru din 29 martie 2018 privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru, condiţii de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială”, în conformitate cu art. 14 alin. (1) lit. e) din Cap. II din Anexa nr. II la Legea cadru nr. 153/2017, începând cu data de 01 aprilie 2018 (sau data începerii raporturilor de muncă pentru membrii sindicali angajaţi ulterior datei de 01 aprilie 2018/data modificării locului de muncă/data reluării activităţii ca urmare a încetării suspendării contractului individual de muncă) şi până la încetarea raporturilor de muncă/suspendarea contractului individual de muncă/modificarea locului muncii sau până la intervenirea unor modificări legislative;

3. obligarea pârâtei la acordarea sporului de 15% ce se cuvine membrilor sindicali de rând 28 si 52-57 pentru activitatea desfăşurată conform lit. a) din Anexa la Regulamentul din 4 august 2017 privind stabilirea locurilor de muncă şi categoriilor de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă precum şi condiţiile de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie” din administraţia publică locală, în conformitate cu art. 11 din- Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu data de 01 aprilie 2018 (sau data începerii raporturilor de muncă pentru membrii sindicali angajaţi ulterior datei de 01 aprilie 2018/data modificării locului de muncă/data reluării activităţii ca urmare a încetării suspendării contractului individual de munci) şi până la încetarea raporturilor de muncă/suspendarea contractului individual de muncă/modificarea-locului muncii sau până la intervenirea unor modificări legislative;

4. obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente fiecărui spor salarial, calculată de la data scadenţei şi până la momentul achitării acestuia, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 2069 din 12 octombrie 2021)

Invocarea neclarităţii normelor a căror neconstituţionalitate a susţinut-o recurenta-reclamantă. Admiterea recursului formulat de reclamantă, casarea în parte încheierii recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2015, astfel cum a fost precizată la data de 03.11.2015 reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, anularea deciziei nr. 13/14.04.2015.

La termenul de judecată din data de 16.09.2022 (în rejudecare) reclamanta S.C. A. S.R.L. a depus cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (4) şi art. 62 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 21/1996, în forma anterioară modificărilor intervenite prin O.U.G. nr. 31/2015.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1522 din 16 martie 2023)

Solicitare privind anularea deciziei de pensie şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensionare neplafonate

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 20 ianuarie 2020, pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, sub nr. x/2020, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Casa Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat anularea Deciziei de pensie nr. x din 11.11.2019 emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne precum şi anularea Hotărârii Comisiei de Contestaţii din cadrul M.A.I. nr. 20013 din 23.12.2019 şi obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne la emiterea unei noi decizii de pensionare neplafonate începând cu data de 01.10.2019, care să prevadă aplicarea sau adăugarea atât a procentului de 9 % pentru contribuţia la pensia suplimentară prevăzut de art. 108 lit. c) din Legea nr. 223/2015, cât şi a sporului prevăzut de art. 11 din Legea nr. 80/1995, după determinarea cuantumului pensiei prevăzut de art. 30 din Legea nr. 223/2015.

Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne la eliminarea plafonării cuantumului net al pensiei la media soldelor nete stabilită de art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017 şi la plata drepturilor de pensie actualizate, la care să se adauge daunele compensatorii sub forma ratei inflaţiei la data plăţii efective precum şi daunele moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare, începând cu data de 01.10.2019 şi până la data plăţii efective.

De asemenea, tot în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul a invocat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017, arătând că plafonarea cuantumului pensiei şi stabilirea acesteia la media soldelor lunare nete corespunzătoare soldelor lunare brute cuprinse în baza de calcul a pensiei este neconstituţională şi îi discriminează pe militarii care au trecut în rezervă, cu drept la pensie, după 15.09.2017, în raport de cei care au trecut în rezervă la data intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015, prin îngheţarea pensiilor militare.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile din C. proc. civ., Codul Muncii, Constituţia României, Legea nr. 80/1995 şi Legea nr. 223/2015.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 542 din 8 martie 2022)

Motivarea hotărârii judecătoreşti. Precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 03.12.2018 reclamanta S.C. A. S.RL. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, anularea deciziei nr. 86/P/19.11.2018, a raportului de inspecţie economico financiară nr. 152/31.07.2018, a dispoziţiei obligatorii nr. 55/31.07.2018 şi a procesului-verbal nr. x/2066/2018.

Prin dispoziţia obligatorie nr. 55/31.07.2018, pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov a dispus în sarcina reclamantei următoarele măsuri:

1. înregistrarea în evidenţa contabilă a societăţii a unor creanţe bugetare în sumă de 128.639.839,69 RON, reprezentând „subvenţie încasată necuvenit” de 70030943,69 RON, accesorii aferente calculate de la data de 01.02.2012 până la data de 30.06.2018 în sumă de 58.608.896 RON;

2. reorganizarea activităţii de control financiar preventiv la nivelul societăţii cu respectarea, în integralitate, a dispoziţiilor legale incidente.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 702 din 8 februarie 2022)

Critici referitoare la încălcarea dreptului la apărare. Contestație respinsă ca neîntemeiată

Prin Hotărârea nr. 258/21.03.2017, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a constatat faptul că nu se impune înaintarea către Preşedintele României a propunerii privind eliberarea din funcţie, prin demisie, a domnului A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina, în prezent suspendat din funcţie.

Pentru a pronunţa această soluţie, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut, în esenţă, argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Domnul procuror este suspendat din funcţie începând cu data de 28.02.2017; în raport de dispoziţiile art. 81 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 278 alin. (2) din acelaşi act normativ, de la data anterior nominalizată este suspendat şi termenul de 30 de zile, prevăzut de dispoziţiile art. 65 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, termen de la care demisia să devina efectivă, motiv pentru care nu se impune înaintarea către Preşedintele României a propunerii privind eliberarea din funcţie, prin demisie.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 747 din 22 februarie 2018)

Recurs împotriva hotărârii de perimare a apelului declarat de reclamanţi. Respingerea cererii de suspendare

Prin încheierea din 13 mai 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., a suspendat judecarea cererii de apel, formulată de apelanţii-reclamanţi A., B., C., D., E. şi F., împotriva sentinţei civile nr. 2159 din 29 noiembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017 de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, pentru lipsa părţilor.

(Î.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1534 din 24 iunie 2021)

Solicitarea anulării autorizaţiei de construire. Suspendarea executării actelor administrative până la judecarea pe fond a cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 11.06.2015 sub nr. x/2015 reclamanta A. i-a chemat în judecată pe pârâţii Primarul Sectorului 4, Consiliul Local al Sectorului 4, B. şi S.C. C. S.R.L., solicitând:

– anularea autorizaţiei de construire nr. 804/1777 şi 37064 din 26.10.2012 emise de Primarul Sectorului 4 pentru terenul situat în str. x, având ca obiectiv Realizarea unui ansamblu rezidenţial S+P+2E+M format din 6 tronsoane de două tipuri, tip A şi tip B (conform PUZ „Parcul Tineretului” aprobat cu HCGMB nr. 232/2005 şi HCGMB nr. 278/2005 şi PUD aprobat cu HCL S4 nr. 28 din 31.03.2009);

– anularea HCL Sector 4 nr. 28 din 31.03.2009 prin care s-a aprobat Planul Urbanistic de Detaliu având ca obiect Construire ansamblu rezidenţial S+P+2E-3R în Parcul Lumea Copiilor pe un teren în suprafaţă de 20.107 mp, proprietatea numitei B.;

– obligarea pârâţilor la restabilirea situaţiei anterioare emiterii actelor a căror anulare se solicită.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1454 din 6 martie 2020)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Acţiune în constatarea rezoluţiunii contractului de vânzare încheiat ulterior deschiderii procedurii insolvenţei. Competenţa materială procesuală a judecătorului sindic. Incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 NCPC

Acţiunea principală care pune în discuţie efectele rezoluţiunii contractului asupra unui bun din patrimoniul debitoarei aflată, în prezent, în procedura falimentului, cu influenţă asupra procedurii colective de recuperare a creanţelor de către creditorii înscrişi la masa credală a debitoarei vânzătoare, precum și cererea reconvenţională prin care se urmărește atât compensarea unor creanţe din insolvenţă, cât şi, implicit, contestarea unei măsuri a administratorului judiciar de a nu încheia act adiţional privind compensarea, reprezintă chestiuni care vizează respectarea regulilor privind compensarea instituite prin Legea nr. 85/2014, competența de soluționare revenind judecătorului sindic.

(ICCJ, Secția a II-a civilă, decizia nr. 1547 din 21 iunie 2022)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Suspendarea judecății apelului, în al doilea ciclu procesual, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. pr. civ. din 1865. Recurs împotriva încheierii de suspendare. Respectarea limitelor casării. Imposibilitatea opunerii autorității de lucru judecat a unei hotărâri prin care s-a soluționat un alt litigiu. Obligația limitării criticilor la măsura suspendării judecății

În cazul în care, în al doilea ciclu procesual, în apel s-a dispus măsura suspendării judecării cauzei în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. 1865, nu se poate considera că instanța de apel a încălcat limitele casării stabilite de instanța de recurs prin decizia pronunțată în primul ciclu procesual prin care s-au admis recursurile declarate de părți, iar cauza a fost trimisă spre o nouă judecată aceleiași instanțe, întrucât această măsură reprezintă un incident procedural la îndemâna instanței de judecată, care apreciază asupra necesităţii întreruperii vremelnice a judecăţii atunci când dezlegarea pricinii atârnă, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.
În recursul împotriva încheierii prin care s-a soluţionat un incident procedural fără a se dezlega fondul litigiului, respectiv a fost suspendată judecata cauzei, nu se poate opune autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri, prin care s-a soluţionat un alt litigiu.

(ICCJ, Secţia a II-a civilă, decizia nr. 1495 din 15 iunie 2021)