Solicitarea suspendării judecăţii într-o cauză având ca obiect revendicare imobiliară. Respingerea recursului ca fiind inadmisibil

12 iun. 2024
Vizualizari: 64
  • Constituţia României: art. 129
  • NCPC: art. 235
  • NCPC: art. 413 alin. (1) pct. 1
  • NCPC: art. 414
  • NCPC: art. 457 alin. (1)
  • NCPC: art. 466 alin. (4)
  • NCPC: art. 483 alin. (1)
  • NCPC: art. 494
  • NCPC: art. 634 alin. (1) pct. 4

Prin cererea formulată în fața Curții de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2018, la termenul de judecată din 12 octombrie 2022, recurentul-reclamant A. a solicitat suspendarea judecății cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2021, aflat pe rolul Tribunalului Ilfov, secția civilă.

Cererea de suspendare a fost formulată în fața Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, ca instanță de recurs învestită cu soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2523A din 15 iulie 2021, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimații-pârâți B. și C., în cauza având ca obiect revendicare imobiliară.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 377 din 1 martie 2023)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului și nici recursului și ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor atare hotărâri.

Conform art. 235 C. proc. civ., încheierile care preced hotărârea și au scopul pregătirii soluționării pricinii sunt încheieri premergătoare.

Dispozițiile art. 466 alin. (4) C. proc. civ. prevăd că „împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel”. Aceste norme se coroborează cu cele ale art. 494 din același act normativ, conform cărora dispozițiile din apel se aplică și în recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice.

Consecința practică a unei astfel de reglementări constă în faptul că încheierile premergătoare nu pot fi atacate decât odată cu fondul, făcând corp comun cu hotărârea finală, fiind supuse căii de atac numai odată cu aceasta.

În speță, încheierea de ședință din 03 noiembrie 2022 este pronunțată de Curtea de Apel București în cadrul cercetării judecătorești efectuate în recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 2523/A/15.07.2021 a Tribunalului Ilfov, secția a III a civilă, în soluționarea unui litigiu având ca obiect revendicare, fiind astfel o încheiere premergătoare, conform celor arătate mai sus.

Caracterul de încheiere premergătoare este dat de natura soluției pronunțate – respectiv respingerea cererii de suspendare a judecății – cu consecința continuării procesului, în vederea definitivării acestuia.

Ca atare, nefiind vorba despre o întrerupere a cursului judecății, regimul juridic al încheierii, sub aspectul căilor de atac, nu este cel reglementat prin dispozițiile art. 414 C. proc. civ., pentru a considera că e deschisă calea de atac a recursului împotriva actului procedural al instanței.

Această încheiere premergătoare este pronunțată de către o instanță învestită cu soluționarea unui recurs, situație față de care hotărârea asupra fondului cauzei ce se va pronunța (alături de care ar fi putut fi exercitat recursul) este una împotriva căreia nu se mai poate exercita o asemenea cale extraordinară de atac.

În conformitate cu prevederile art. 129 din Constituția României și cele ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.

Pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze calea de atac, cu care este învestită, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală civilă.

Or, din moment ce încheierea atacată a fost pronunțată în cadrul unui litigiu aflat în faza procesuală a recursului, aceasta nu este susceptibilă de reformare pe calea unui alt recurs, în lipsa unei dispoziții legale exprese în acest sens.

Nici argumentele aduse de recurentul-reclamant prin punctul de vedere din 31 ianuarie 2023, la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, nu pot fi reținute, pentru considerentele expuse în continuare.

Pe de o parte, întrucât din dispozițiile art. 414 C. proc. civ. reiese că obiectul recursului, reglementat de acest text de lege, nu poate fi decât încheierea prin care s-a admis cererea de suspendare ori cea prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Drept urmare, încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare nu intră în obiectul de aplicare al prevederilor art. 414 C. proc. civ., aceasta având, conform art. 235 C. proc. civ., natura juridică a unei încheieri premergătoare, care poate fi atacată doar cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel, potrivit dispozițiilor art. 466 alin. (4) C. proc. civ.

Așadar, o încheiere de respingere a unei cereri de suspendare a cauzei, întemeiată pe dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ar fi putut fi atacată doar odată cu fondul, în ipoteza în care hotărârea pronunțată, prin care se dezînvestește instanța, este susceptibilă a fi atacată cu o cale de atac.

Se cuvine a se menționa, în acest sens și că decizia care va fi pronunțată în cauză de către Curtea de Apel București, cu privire la recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2523A din 15 iulie 2021 a Tribunalului Ilfov, secția a III-a civilă, va avea caracter definitiv, în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nefiind supusă recursului, după cum rezultă din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Pe de altă parte, nici argumentele recurentului-reclamant privitoare la modalitatea de interpretare a deciziei nr. 2/2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii, nu pot fi primite, având în vedere că, prin această decizie, au fost stabilite următoarele: „În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 414 alin. (1) teza I din C. proc. civ., recursul formulat împotriva încheierii prin care a fost suspendată judecata, precum și împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei este admisibil, indiferent dacă încheierea de suspendare a fost pronunțată de instanță într-o cauză în care hotărârea ce urmează a se da asupra fondului este sau nu definitivă”.

Mențiunile din cuprinsul deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2/2017, privitoare la posibilitatea exercitării recursului și în ipoteza în care hotărârea asupra fondului este definitivă, vizează, așadar, situația în care cererea de suspendare a fost admisă, fiind dispusă măsura suspendării judecății, iar nu respinsă, precum în prezenta cauză.

Drept urmare, decizia anterior menționată nu a recunoscut posibilitatea formulării căii de atac a recursului împotriva unei încheieri prin care a fost respinsă cererea de suspendare, întemeiată pe dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., de către o instanță de recurs, alta decât Înalta Curte de Casație și Justiție, cum susține, în mod greșit, recurentul-reclamant.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 03 noiembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Sursa informației: www.scj.ro.

Solicitarea suspendării judecății într-o cauză având ca obiect revendicare imobiliară. Respingerea recursului ca fiind inadmisibil was last modified: iunie 12th, 2024 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.