Motivarea hotărârii judecătoreşti. Precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată

• Legea nr. 554/2004: art. 20 alin. (3)
• NCPC: art. 22 alin. (2)
• NCPC: art. 413 alin. (1) pct. 1
• NCPC: art. 425 alin. (1)
• NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 6
• NCPC: art. 496 alin. (1)

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal la data de 03.12.2018 reclamanta S.C. A. S.RL. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, anularea deciziei nr. 86/P/19.11.2018, a raportului de inspecție economico financiară nr. 152/31.07.2018, a dispoziției obligatorii nr. 55/31.07.2018 și a procesului-verbal nr. x/2066/2018.

Prin dispoziția obligatorie nr. 55/31.07.2018, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov a dispus în sarcina reclamantei următoarele măsuri:

1. înregistrarea în evidența contabilă a societății a unor creanțe bugetare în sumă de 128.639.839,69 RON, reprezentând „subvenție încasată necuvenit” de 70030943,69 RON, accesorii aferente calculate de la data de 01.02.2012 până la data de 30.06.2018 în sumă de 58.608.896 RON;

2. reorganizarea activității de control financiar preventiv la nivelul societății cu respectarea, în integralitate, a dispozițiilor legale incidente.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 702 din 8 februarie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând Încheierea recurată prin prisma criticilor formulate și a normelor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, în considerarea următoarelor argumente:

În prealabil, Înalta Curte reține că recurenta -pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor, a atacat și încheierea de ședință din data de 24 februarie 2021, ce reprezintă în fapt încheierea de dezbateri și de amânare a pronunțării, doar în considerarea faptului că aceasta face corp comun cu încheierea de suspendare din data de 03 martie 2021, având în vedere că, în dezvoltarea motivelor de recurs partea nu a decelat critici care să vizeze exclusiv încheierea de amânare a pronunțării din data de 24 februarie 2021, fiind nemulțumită, în concret, de soluția pronunțată în cadrul încheierii de ședință din data de 03 martie 2021, de suspendare a judecății pricinii de față, până la soluținarea definitivă a dosarului nr. x/2020

Analizând, astfel încheierea din data de 03 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, constată Înalta Curte că, prin aceasta s-a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. și s-a dispus suspendarea judecării acțiunii promovate de aceasta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor – Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile București și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov – Inspecția Fiscală – Serviciul de Inspecție Economico-Financiară Brașov, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2020, înregistrat la Curtea de Apel Brașov.

Această soluție este criticată de cele două autorități publice pârâte, în cadrul recursului ce face obiectul prezentului control judiciar, din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Verificând încheierea recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., instanța constată că nu se poate susține incidența niciuneia dintre ipotezele reglementate de textul de lege invocat, în cauză fiind respectate exigențele prevăzute de dispozițiile art. 425 alin. (1) din C. proc. civ.

Motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În speța de față, instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. art. 425 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, în considerentele încheierii instanța de fond a expus în mod corespunzător legătura dintre cele două dosare, fiind evident că acestea nu pot avea amploarea celor prin care s-ar soluționa fondul litigiului.

Analizând astfel considerentele încheierii recurate, se observă fără putință de tăgadă că judecătorul de primă jurisdicție a expus în mod clar motivele pentru care a ajuns la soluția de suspendare, respectiv legătura dintre cele două dosare, reținând în sensul că actele administrativ fiscale ce fac obiectul prezentei judecăți sunt fundamentate pe aspecte reținute în actele administrativ fiscale ce fac obiectul „unei alte judecăți”, respectiv al dosarului nr. x/2020, astfel că Înalta Curte apreciază că încheierea de suspendare recurată respectă dispozițiile art. 22 alin. (2) și art. 425 din C. proc. civ.

Se constată, așadar, că prima instanță a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate, fiind clare rațiunile avute în vedere de instanță, neputându-se reține lipsa de motivare ori nemotivarea insuficientă, raportat la hotărârea atacată și la limitele cu care a fost învestită instanța prin cererea de suspendare.

Faptul că motivarea este succintă nu echivalează cu nemotivarea hotărârii, mai ales că „vorbim” despre o încheiere, în care instanța trebuie să arate doar motivul pentru care a apreciat că „dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți”, ceea ce a și făcut.

Ca urmare, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi reținut.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este și el nefondat, iar în acest sens Înalta Curte are în vedere că potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe cu privire la cererea de suspendare formulată în cauză este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din actele și lucrările dosarului.

Astfel, constată Înalta Curte că, prin acțiunea ce face obiectul judecății pe fond, intimata – reclamantă S.C. A. S.RL a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, anularea Deciziei nr. 86/P/19.11.2018, a Raportului de inspecție economico financiară nr. 152/31.07.2018, a dispoziției obligatorii nr. 55/31.07.2018 și a procesului-verbal nr. x/2066/2018.

Curtea de Apel a reținut că soluția din prezenta cauză depinde de soluția ce se va pronunța în dosarul nr. x/2020, având în vedere că Dispoziția obligatorie nr. 55/31.07.2018 și Raportul de inspecție economico financiară nr. 152/31.07.2018, a căror legalitate se analizează în prezenta cauză, se bazează pe aspecte reținute în actele administrative ce fac obiectul dosarului nr. x/2020.

La aceeași concluzie a ajuns și Înalta Curte în urma propriului demers de aplicare a cadrului normativ incident cauzei, la situația de fapt, reținând că Dispoziția obligatorie și Raportul de inspecție anterior menționate, ce fac obiectul prezentei judecăți s-au întemeiat pe aspectele-împrejurările de fapt reținute în cadrul RIF-ului nr. 113/2016 și pe constatările din Decizia de impunere nr. x/2016, ce fac obiectul dosarului nr. x/2020, aspect necontestat, de altfel, nici de recurenta – pârâtă, fiind evident că, în condițiile în care actele ce fac obiectul prezentei judecăți, sunt ulterioare celor ce fac obiectul dosarului nr. x/2020 și se bazează pe aspecte reținute în respectivele acte, în mod corect instanța de primă jurisdicție a admis cererea de suspendare, reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., dezlegarea prezentei cauze depinzând de soluția ce se va da în dosarul nr. x/2020, în care instanța trebuie să se pronunțe cu privire la legalitatea sau nelegalitatea Raportului de inspecție fiscală nr. x/2016 și a Deciziei de impunere nr. x/2016 emisă în baza respectivului raport, acte ce au stat la baza emiterii dispoziției obligatorii ce fac obiectul litigiului de față.

Astfel, în condițiile în care Dispoziția obligatorie 55 din 31 iulie 2018 și Raportul de inspecție economico financiară nr. 152/31.07.2018, ce fac obiectul litigului de față, s-au întemeiat pe RIF-ul nr. 113/2016 și pe Decizia de impunere nr. x/2016, a căror legalitate este verificată în cadrul dosarului nr. x/2020, instanța de control judiciar, în acord cu instanța de fond, constată că între cele două dosare există un raport de interdependență și o legătură de cauzalitate, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 413 alin. (1) C. proc. civ., interpretate și aplicate corect de către judecătorul de primă jurisdicție.

Reține Înalta Curte că posibilitatea de a decide asupra suspendării, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, este de natură să contribuie la realizarea dreptului la un proces echitabil. În vederea unei mai bune administrări a actului de justiție, precum și în respectarea principiului aflării adevărului, instanța este datoare să valorifice în interesul tuturor părților din proces, dispozițiile legale incidente fără a aduce atingere drepturilor și interesele legitime ale celorlalte părți.

Înalta Curte are în vedere de asemenea și practica Curții Constituționale, care, în Decizia sa nr. 29 din 27 ianuarie 2004, a reținut că suspendarea cauzei într-o astfel de ipoteză este de natură să preîntâmpine situațiile în care instanțele judecătorești (și nu numai) ar pronunța hotărâri contradictorii, cu efecte nedorite asupra stabilității raporturilor juridice existente între părți. Suspendarea reprezintă un incident procedural survenit în cursul desfășurării judecății și are ca efect sistarea temporară a procedurii de judecată ca urmare a apariției unor împrejurări voite de părți sau independente de voința lor.

În acest sens, instanța de control judiciar constată că instanța de fond a făcut o interpretare și aplicare corectă a regulilor de procedură cu privire la suspendarea pricinii în temeiul dispozițiilor legale amintite în materia suspendării facultative, neputându-se reține nici cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., invocate în cadrul recursului fiind nefondate.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

Sursa informației: www.scj.ro.