Cuprinsul și rezumatele articolelor apărute în Revista DREPTUL nr. 3/2024

STUDII – DISCUȚII – COMENTARII

NORA DAGHIE: Garanțiile autonome în Codul civil. Analiză comparativă

Rezumat: Codul civil reglementează pentru prima dată scrisoarea de garanție în rândul garanțiilor autonome, alături de scrisoarea de confort.

Creație a practicii comerciale, garanțiile autonome au apărut și s-au dezvoltat în mediul bancar, din nevoia de securizare a creditului, dar și de flexibilitate.

Din articolele 2321-2322 C.civ., dedicate acestor noi instrumente de garantare, desprindem, pentru a le identifica și deosebi, totodată, particularități concretizate în caractere juridice și efecte specifice.

Analizând trăsăturile comune ale celor două tipuri de garanții autonome reglementate, observăm că esența o reprezintă asumarea de către emitent a unei obligații proprii, deosebite de raportul obligațional preexistent (raportul obligațional garantat) dintre ordonator și beneficiar, în cazul scrisorii de garanție, sau dintre debitor și creditor, în cazul scrisorii de confort.

Independența și autonomia obligațiilor de garanție sunt confirmate și prin faptul că emitentului i se interzice expres să opună creditorului orice apărare sau excepție derivând din raportul obligațional preexistent (garantat). Pentru a recupera ceea ce a plătit, emitentul garanției autonome beneficiază de un recurs personal, care, de regulă, nu are o natură subrogatorie.

ALEXANDRU ATHANASIU, ANA-MARIA VLĂSCEANU: Efectele deciziei de revocare a deciziilor de pensie asupra raporturilor de muncă

Rezumat: Prezentul studiu își propune să analizeze efectele pe care le generează revocarea deciziilor de pensionare pe planul raporturilor de muncă, cu privire specială asupra actului prin care angajatorul constată încetarea contractului de muncă ca efect al unei decizii de pensionare a salariatului.

Într-o primă etapă, demersul nostru științific avansează o analiză critică a deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 54/2022, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care instanța supremă a statuat, în esență, că respingerea unei cereri de pensionare pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare în procedura revizuirii atrage aplicarea normelor Codului civil privind efectele nulității actului juridic, în privința deciziei de constatare a cazului de încetare de drept a contractului individual de muncă emise de angajator în temeiul dispozițiilor art. 56 alin. (2) coroborat cu art. 56 alin. (1) lit. c) din Codul muncii.

În concret, susținem că Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat această soluție cu ignorarea cerințelor prevăzute de lege pentru revocarea actelor administrative, și anume ca acestea să nu fi intrat în circuitul civil, precum și a specificului raporturilor de muncă, cărora nu le pot fi aplicate tale quale principiile nulității actului juridic civil.

A doua parte a studiului se concentrează pe elaborarea unor propuneri de lege ferenda care să clarifice regimul juridic aplicabil raporturilor de muncă în situația în care intervine nulitatea unor acte juridice care au întemeiat decizia de încetare a contractului individual de muncă.

MARIA VIOLETA DUCA: Informarea și consultarea lucrătorilor în procedura concedierii colective în lipsa reprezentanților lucrătorilor

Rezumat: Art. 69 alin. (1) din Codul muncii ce transpune prevederile art. 2 alin. (1) din Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective prevede că angajatorul are obligația de a iniția, în timp util și în scopul ajungerii la o înțelegere, în condițiile prevăzute de lege, consultări cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanții salariaților.

În lipsa reprezentanților lucrătorilor sindicali sau nesindicali în cadrul unității, dreptul român nu stabilește în sarcina angajatorului obligația de a efectua informarea și consultarea individuală a lucrătorilor vizați de concedierea colectivă preconizată.

Jurisprudența recentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene relevă că Directiva 98/59 nu se opune unei astfel de reglementări naționale care nu prevede o obligație pentru angajator de a‑i consulta în mod individual pe lucrătorii vizați de o concediere colectivă preconizată, atunci când acești lucrători nu au desemnat reprezentanți ai lucrătorilor și care nu obligă lucrătorii menționați să facă o asemenea desemnare.

Potrivit Directivei 98/59, statele membre au însă obligația să adopte toate măsurile utile pentru a fi desemnați reprezentanți ai lucrătorilor și de a se asigura că lucrătorii nu se află într‑o situație în care, din motive independente de voința lor, sunt împiedicați să desemneze acești reprezentanți.

Studiul evidențiază aceea că legislația națională care reglementează desemnarea reprezentanților lucrătorilor nu garantează efectul deplin al Directivei 98/59, pe de o parte, deoarece plasează inițiativa desemnării reprezentanților exclusiv în sarcina lucrătorilor, care sunt partea vulnerabilă a raportului de muncă, iar, pe de altă parte, pentru că nu sunt instituite la nivelul unității forme obligatorii, cu caracter permanent, de reprezentare a lucrătorilor, cum este cazul în alte sisteme de drept europene.

De lege ferenda, se propune fie să se instituie în sarcina angajatorului obligația legală de a informa lucrătorii cu privire la necesitatea de a-și desemna reprezentanți, acordându-le un termen rezonabil în acest sens, după împrejurări, fie să se reglementeze o formă obligatorie de reprezentare a lucrătorilor în cadrul unității, care să permită susținerea unitară a intereselor tuturor lucrătorilor afectați de concedierea colectivă.

ALEXANDRA GEORGIANA VÂLCELARU: Hărțuirea la locul de muncă. Studiu al practicii recente a instanțelor judecătorești din România

Rezumat: Principiul egalității de tratament este unul dintre pilonii de bază ai societății în care trăim. Egalitatea este astăzi un principiu promovat, mediatizat, reglementat de legiuitor, însușit de indivizi, interpretat de instanțe. Cu toate acestea, reversul său, discriminarea, este încă un fenomen prezent, departe de a fi eliminat. De aceea, prin prezentul studiu ne propunem să facem o analiză a uneia dintre formele discriminării, și anume hărțuirea, manifestată în cazul particular al raporturilor de muncă. Prin acest studiu urmărim să oferim o prezentare de ansamblu a fenomenului hărțuirii la locul de muncă, astfel cum acesta a fost interpretat de instanțele de judecată, din perspectiva celor patru condiții ale răspunderii juridice, precum și a sancțiunilor impuse autorilor hărțuirii. Ne dorim ca acest studiu să fie util victimelor hărțuirii, dar și angajatorilor care au obligația de a preveni și combate fenomenul de hărțuire la locul de muncă.

MANUEL GUȚAN: Alexandru Ioan Cuza și cezarismul democratic

Rezumat: Acest capitol aduce o evaluare juridico-politică a așa-numitului „Statut care dezvoltă Convenția de la Paris” acordat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza și legitimat prin plebiscit după lovitura de stat din 2/14 mai 1864. Se susține în favoarea unei analiză politică deschisă la minte a domniei lui Cuza, subliniind impactul negativ al acestui act constituțional asupra dezvoltării constituțional-politice românești din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Statutul a fost o piatră de hotar în agenda autoritară din ce în ce mai mare a Prințului Cuza și în arhitectura instituțională oficială a cezarismului său democratic, asemănător francez. În ciuda pașilor esențiali către modernizarea societății românești, comportamentul autoritar al lui Cuza a blocat agenda legitimă a elitelor politice românești de a moderniza statul românesc și viața politică pe pilonii constituționalismului liberal.

MARIA CHIRILĂ: Analiza unor cazuri practice privind încălcarea dreptului la apărare al inculpatului în cursul urmăririi penale

Rezumat: Dreptul la apărare este un principiu fundamental care caracterizează procedurile penale, prevăzut de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de legislația națională, iar organele de urmărire penală au obligația de a respecta egalitatea armelor în procesele penale. În cadrul procedurilor penale, părțile au oportunitatea de a se apăra singure sau de a fi asistate de un avocat, astfel încât inculpatul să beneficieze de asistență juridică încă de la începutul interogatoriului de către organele de investigație penală. Astfel, legislația română protejează nu numai interesele individuale ale cetățenilor, dar și interesul general al societății în aflarea adevărului.

Acest articol își propune să analizeze unele cazuri identificate în practica parchetelor cu privire la încălcarea drepturilor de apărare ale inculpatului în timpul fazei de investigație penală, deși a fost dispusă trimiterea în judecată, rezultând restituirea cauzei prin decizie definitivă a judecătorului camerei preliminare.

VITALIE JITARIUC: Prezentarea spre recunoaștere – procedeu probatoriu și varietate a identificării criminalistice

Rezumat: Prezentarea spre recunoaștere reprezintă un procedeu probatoriu prevăzut în Codul de procedură penală al Republicii Moldova. De asemenea, ea reprezintă și o varietate, o formă specifică a identificării criminalistice. Obiectivul acestui procedeu probatoriu este de a pune la dispoziția unor subiecți ai procesului penal, posibilitatea de a recunoaște, din rândul persoanelor sau obiectelor prezentate, pe cele pe care le-a cunoscut sau le-a observat anterior. Dacă e să ne ghidăm de combinația „subiect – obiect”, acest procedeu probatoriu cunoaște multiple forme și varietăți. Pentru toate ele, însă, este caracteristic faptul că subiectul identificator trebuie să memoreze imaginea persoanei sau a obiectului prezentate spre recunoaștere, să le identifice, să stabilească coincidența lor deplină, fie să ofere un răspuns negativ în ceea ce privește identificarea. Prezentarea spre recunoaștere are propriul specific, care o delimitează de alte procedee probatorii: ea nu poate fi substituită prin audiere, confruntare etc. Perceperea și înțelegerea corespunzătoare a esenței și conținutului prezentării spre recunoaștere este necesară, în primul rând, pentru efectuarea corectă a acestui procedeu probatoriu și, nu în ultimul rând, în vederea aprecierii autenticității, credibilității și valorii probatorii a rezultatelor obținute în procesul cercetării cauzelor penale.

PRACTICĂ JUDECĂTOREASCĂ REZUMATĂ ȘI COMENTATĂ

Revocarea donației pentru neîndeplinirea sarcinii. Lipsa reglementării în vechiul Cod civil a momentului la care se putea exercita dreptul material la acțiune. Incidența dispozițiilor Decretului nr. 167/1958. Termen de prescripție, cu notă de Viorel Terzea (fără rezumat)

NOTE DE LECTURĂ

Dana Apostol Tofan, Codul administrativ. Comentariu pe articole. Vol. I (partea I– II/art. 1–74), Editura C.H. Beck, București, 2023, 376 pagini (Verginia Vedinaș)

Gheorghe Durac, Dreptul protecției mediului. Regimul juridic al răspunderii în domeniul mediului. Doctrină și legislație, Editura Hamangiu, București, 2023, 377 pagini (Anca Ileana Dușcă)

Valerian Cioclei, Drept penal. Partea specială I. Infracțiuni contra persoanei și infracțiuni contra patrimoniului. Ediția 8, Editura C.H. Beck, București, 2023, 476 pagini (Adrian Șandru)