Cuprinsul și rezumatele articolelor apărute în Revista DREPTUL nr. 11/2023

DOSAR TEMATIC: CUM INTERACȚIONĂM CU IA? ÎNTRE BENEFICII ȘI RETICENȚE

ANDREI SĂVESCU: Despre biroul virtual

Rezumat: Munca la distanță a lucrătorilor este o modalitate de desfășurare a activității aflată în plină expansiune, datorită avantajelor pe care le conferă lucrătorilor din perspectiva echilibrului dintre viața personală și viața profesională. În acest context, intervenția legiuitorului este necesară, pentru a favoriza această modalitate de desfășurare a activității, concomitent cu protejarea lucrătorilor, potrivit scopului dreptului muncii.

ELENA LAZĂR, IOANA OLTEAN: ChatGPT față în față cu RGPD

Rezumat: Într-o lume tehnologizată, auzim din ce în ce mai des despre utilizarea AI și a ChatGPT în diverse domenii, de la medicină, economie până la avocatură. În ciuda beneficiilor numeroase pe care aceste aplicații AI le prezintă, ele presupun totodată și riscuri pentru utilizatori. ChatGPT folosește o metodă de învățare automată cunoscută drept învățare prin transfer, ce implică un model care este mai întâi antrenat pe o sarcină bogată în date și apoi ajustat la fiecare sarcină separată. Datele colectate de program sunt utilizate ulterior pentru a crea răspunsuri la întrebări și a genera conversații. În setul său de date preexistente există riscul să fie incluse și date personale. În plus, interogările utilizatorilor pot dezvălui și ele, în mod involuntar, informații confidențiale ce reprezintă date personale care ajung astfel să intre în domeniul public. Prezentul articol își propune să abordeze aceste probleme din perspectiva Regulamentului General privind Protecția datelor (RGPD) pentru a analiza în ce măsura ChatGPT este compatibil cu acesta.

GABRIEL TRAIAN UNGUREANU: Determinarea unui model teoretic optim pentru platformele software de documentare juridică

Rezumat: Lucrarea abordează tema digitalizării profesiilor juridice din perspectiva creșterii competitivității demersurilor profesionale prin utilizarea platformelor de documentare juridică (LRS – „Legal Research Software”). În cadrul lucrării, conform „Fluxului Valorii” descris de Michael Porter, sunt cartografiate activitățile unui avocat sau ale uni consilier juridic, fiind astfel identificate activitățile principale – acele activități care creează în mod direct clientul final percepția de valoare pentru serviciile primite. În continuare, sunt identificate un model teoretic și un model operațional care corespund „Fluxului Valorii”. Ulterior, analizând aceste modele, sunt determinate caracteristicile optime pe care ar fi necesar să le aibă o platformă profesională de documentare juridică eficientă.

COSTIN BURDUN: Ce aduce nou Directiva NIS2

Rezumat: La nivel UE s-au construit mecanisme legislative menite să contribuie la ridicarea nivelului de securitate cibernetică al statelor Membre și al Uniunii. Un pilon important îl reprezintă Directiva NIS pentru care deja s-au adoptat două versiuni: Directiva NIS 1, intrată în vigoare deja și Directiva NIS 2, care va intra în vigoare în locul Directivei NIS 1 în 2024. În acest articol autorul face o prezentare a celor mai importante caracteristici ale Directivei NIS2 comparativ cu Directiva NIS1, însoțite de câteva considerații în ceea ce privește conexiunile acestei Directive cu alte acte de reglementare europene adoptate sau în curs de adoptare.

MARIUS CHELARU: Răspunderea juridică în materia internetului obiectelor (IoT)

Rezumat: Inteligența artificială (IA), internetul obiectelor (Internet of Things – IoT) și robotica vor crea noi oportunități și avantaje pentru societatea noastră dar legislația actuală conține o serie de lacune în legătură cu aceste tehnologii inovative: În acest context, autorul arată că răspunderea în cazul prejudiciilor cauzate în legătură cu aceste tehnologii prezintă unele particularități care necesită atenție specială, mai ales în legătură cu sarcina probei și cu împărțirea răspunderii.

STUDII – DISCUȚII – COMENTARII

IOAN ADAM: Transmisiunea datoriilor – Preluarea de datorie

Rezumat: Autorul definește preluarea de datorie ca fiind un mijloc juridic de transmitere a obligației, constând într-un acord de voință prin care datoria unui debitor, din raportul originar, este preluată de un terț față de acel raport, ce devine astfel debitor nou, care se obligă împreună cu debitorul inițial sau singur, liberându-l pe debitorul inițial de datorie, față de creditorul raportului obligațional. Respectul drepturilor dobândite de către creditor și necesitatea asigurării realizării lor face imposibilă transmiterea unei datorii a unui raport juridic obligațional, prin substituirea debitorului originar cu un terț, dacă creditorul acelui raport juridic nu și-a dat consimțământul liber și neviciat.

Acordul creditorului, ce are natura juridică a unui act juridic unilateral în economia acestei operațiuni este condiția sine qua non de care depinde efectivitatea preluării de datorie și nu valabilitatea acesteia.

În studiu, se arată că principial, preluarea de datorie, indiferent de modul de realizare, face ca această instituție să se constituie într-un mijloc juridic de mobilizare a creanțelor, de dinamizare a circuitului civil și de eliminare a blocajelor ce pot apărea în circuitul civil, primând deci caracterul utilitar, chiar dacă o asemenea operațiune juridică între vii pare mai puțin firească, mai puțin naturală.

IONUȚ VIDA-SIMITI: Dreptul de a fi uitat

Rezumat: Dreptul de a fi uitat reglementat de noul Capitolul IV1 din Legea nr. 46/2003 reprezintă posibilitatea supraviețuitorului de cancer de a nu informa asiguratorul cu privire la afecțiunea sa oncologică pentru care tratamentul s-a finalizat în urmă cu cel puțin 7 ani. Datorită modalității de reglementare apare problema aplicabilității dispoziției legale, deoarece în art. 251 din Legea nr. 46/2003 se menționează expres și limitativ faptul că dreptul de a fi uitat este o excepție de la norma generală, art. 2203 C. civ., dar contractele de asigurare medicală beneficiază de o reglementare specială prin art. 347-366 din Legea nr. 95/2006. De asemenea, finalitatea dreptului de a fi uitat este reprezentată de protecția supraviețuitorului de cancer de restricționarea accesului la servicii financiare prin impunerea de condiții justificate abuziv de istoricul lor medical, dar art. 251 din Legea nr. 46/2003 nu interzice abuzul (luarea în considerare a fostei patologii la evaluarea riscului cu consecința fie de a refuza încheierea contractului de asigurare, fie cu stabilirea unei prime de asigurare în cuantum ridicat), ci doar restricționează accesul asiguratorului la informația medicală oncologică.

ANA MARIA TEOC: Particularități privind subiecții procesuali în etapa recursului

Rezumat: Prezentul studiu își propune să analizeze anumite aspecte legate de participarea terților la judecata în recurs, respectiv anumite particularități legate de intervenția accesorie formulată direct în etapa judecății în recurs (aceasta fiind singura formă de intervenție care poate fi formulată în recurs) și de coparticiparea procesuală obligatorie.

Referitor la intervenția accesorie formulată în recurs sunt analizate următoarele aspecte: calitatea de parte la judecată pe care terțul care formulează o cerere de intervenție accesorie în recurs o are după o eventuală casare cu trimitere; posibilitatea de a formula o cerere de intervenție accesorie în cadrul unui recurs care este inadmisibil și posibilitatea de a formula o cerere de intervenție accesorie în cadrul unui recurs care nu privește fondul pretențiilor, ci doar chestiuni procedurale.

În ceea ce privește coparticiparea procesuală obligatorie, sunt analizate aspecte precum posibilitatea invocării lipsei coparticipării procesuale obligatorii direct în recurs; motivul de recurs în care s-ar putea încadra criticile privitoare la lipsa coparticipării procesuale obligatorii și soluțiile care vor fi pronunțate în cazul în care se constată că în mod greșit cauza a fost soluționată fără participarea terțului, care ar fi trebuit în mod obligatoriu să fie parte la judecată.

CRISTIAN IONESCU: În ce tip de regim politic încadrăm regimul monarhiei active instituite în Constituția din 1938?

Rezumat: În acest studiu, autorul folosește un amplu material documentar, în parte inedit, pentru a încerca să contureze caracterul regimului politic instituit de regele Carol al II-lea în februarie 1938, cunoscut fiind faptul că în istoriografia românească domnia regelui Carol al II-lea a primit calificative diferite, de la dictatură personală la regim monarhic autoritar. Autorul arată că în anii ’30 ai secolului XX, instituțiile democratice croite în tiparul Constituției liberale din 1923 au intrat într-un proces puternic de uzură, datorită, în primul rând, incapacității partidelor politice și, în general, a sistemului parlamentar democratic românesc de a găsi soluții gravelor probleme economice, politice și sociale cu care se confrunta fiecare partid politic chemat la guvernare și țara, în ansamblul ei. Autorul consideră că regimul politic instituit de regele Carol al II-lea este un regim de tip cezarist, un regim al monarhiei active sau autoritare. În plus, în studiu se arată și care au fost cauzele și condițiile interne și externe ale instituirii regimului respectiv. Autorul conchide că regimul politic existent în timpul domniei regelui Carol al II-lea a fost un „regim politic-soluție” pentru a salva țara de pericolul legionar.

Totodată autorul analizează, pe baza a numeroase surse bibliografice, multe dintre ele utilizate pentru prima oară în acest studiu, conținutul Constituției din 27 februarie 1938. În concluzie, autorul apreciază că regimul politic de autoritate monarhică instituit de regele Carol al II-lea în februarie 1938 trebuie încadrat, analizat și înțeles și prin prisma spiritului și practicii constituționale europene existente în acea epocă.

ANDREI VIOREL IUGAN: Competența teritorială în dreptul procesual penal

Rezumat: Competența teritorială constituie acea formă de competență prin intermediul căreia se repartizează cauzele penale din punct de vedere teritorial, între organe judiciare penale de același grad. Repartizarea cauzelor se face pe linie orizontală.

Competența teritorială se determină în funcție de locul săvârșirii infracțiunii, legiuitorul stabilind o serie de reguli cu privire la infracțiunile săvârșite pe teritoriul României, respectiv, cu privire la cele săvârșite înafara teritoriului țării.

În ciuda modificărilor intervenite odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de Procedură Penală, competența teritorială nu a făcut până în prezent obiectul vreunei analize exhaustive. Chiar dacă dispozițiile privind competența teritorială sunt cuprinse în doar două articole, există numeroase controverse în ceea ce privește determinarea acesteia. Scopul acestui articol constă tocmai în analiza acestor probleme apărute în practica judiciară.

PRACTICĂ JUDECĂTOREASCĂ REZUMATĂ ȘI COMENTATĂ

Contract de vânzare internațională. Neexecutarea obligației de predare de către vânzător. Cerere formulată de cumpărător de restituire a prețului achitat, cu comentariu de Viorel Terzea (fără rezumat)

Divorț pentru separarea în fapt îndelungată. Acordul soțului pârât. Valorificare, cu comentariu de Evelina Oprina (fără rezumat)

Refuzul plății de către finanțator către autoritatea contractantă – motiv de a refuza plata antreprenorului?, cu notă de Ramona Cîrlig (fără rezumat)

Transmiterea calității procesuale în temeiul art. 38–39 din Codul de procedură civilă. Nerespectarea momentului de introducere în cauză. Consecințe, cu notă de Dominic-Alexandru Gidro (fără rezumat)

NOTE DE LECTURĂ

Ovidiu Podaru, Drept administrativ, vol. I, Actul administrativ. Repere noi pentru o teorie altfel, tomul 1 (Noțiune), tomul 2 (Regimul juridic), ediția a 2-a, revizuită și adăugită, București, Editura Hamangiu, 2022 (Dan Constantin Mâță)