Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti – secţia Civilă la data de 14.03.2018, sub nr. x/2018, reclamantele A. şi B. au chemat în judecată pârâta C. S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se dispună: obligarea pârâtei la plata către reclamante a diferenţelor băneşti reprezentând despăgubiri acordate de instanţele de judecată ca urmare a incidentului produs la locul de muncă în anul 1985, respectiv: diferenţa dintre salariul pe care l-ar fi primit reclamantele dacă ar mai fi fost salariatele pârâtei; pensia pentru limita de vârstă pe care ar fi primit-o reclamantele dacă ar fi fost salariatele societăţii şi ar fi primit salarii de la societate şi pensia pentru invaliditate, respectiv pensia pentru limita de vârstă pe care o primesc în acest moment, pentru o perioadă aferentă ultimilor 3 (trei) ani înainte de depunerea prezentei cereri; obligarea pârâtei ca pe viitor să acorde reclamantelor despăgubiri reprezentând diferenţa dintre pensia pentru limita de vârstă pe care ar fi primit-o reclamantele dacă ar fi fost salariatele societăţii şi ar fi primit salarii de la societate şi pensia pentru limita de vârstă pe care o primesc în acest moment; precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 998, art. 999 şi art. 1000 alin. (1) din vechiul C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 6302 din 20.08.2018, Judecătoria Ploieşti – secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâta C. S.A. şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Prahova, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 27.08.2018, sub acelaşi număr unic de dosar.
Prin încheierea de şedinţă din data de 24.09.2020, Tribunalul Prahova – secţia I Civilă a amânat pronunţarea asupra cauzei, iar prin sentinţa civilă nr. 2191 din 08.10.2020 a respins acţiunea reclamantelor ca neîntemeiată.
(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 400 din 27 februarie 2024)
