Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
105 views
Examinând recursul declarat în numele reclamantei S.C. A. S.R.L. de C., în raport de excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reţine următoarele:
Conform dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic.
Alin. (2) al aceluiaşi text de lege dispune că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
De asemenea, în cazul cererii formulate prin reprezentant, art. 151 alin. (4) C. proc. civ. prevede că reprezentanţii persoanelor juridice de drept privat vor depune, în copie, un extras din registrul public în care este menţionată împuternicirea lor.
Potrivit dispoziţiilor art. 82 alin. (1) C. proc. civ., când instanţa constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant a celui care a acţionat în numele părţii, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată.
În cauză, se constată că prin prin sentinţa nr. 312 din 28 iunie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus în temeiul prevederilor art. 107 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, intrarea în faliment a debitoarei S.C. A. S.R.L., ridicarea dreptului de administrare şi dizolvarea societăţii. De asemenea, a numit în cauză în calitate de lichidator judiciar pe Cabinetul individual de insolvenţă H., care a fost înlocuit în decursul procedurii cu practicianul în insolvenţă Cabinet individual de insolvenţă G..
Înalta Curte observă că recursul S.C. A. S.R.L. a fost formulat de reclamantă prin C., deşi calitatea de reprezentant al persoanei juridice aflate în procedură de insolvenţă după ridicarea dreptului de administrare, cum este cazul în speţă, o are lichidatorul judiciar Cabinet individual de insolvenţă G..
Acest aspect a fost tranşat de instanţa supremă în primul ciclu processual, reţinând că în conformitate cu „prevederile art. 18 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, „După deschiderea procedurii, adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor debitorului, persoană juridică, va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoană fizică sau juridică, administrator special, care să reprezinte interesele societăţii şi ale acestora şi să participe la procedură, pe seama debitorului. După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care îi conduce şi activitatea comercială, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acţionarilor/asociaţilor”. Astfel, în condiţiile în care debitoarea aflată în procedura falimentului nu mai deţine un drept de administrare, conform celor dispuse prin sentinţa nr. 312 din 28 iunie 2016 a Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, nu mai poate sta în judecată decât prin lichidatorul judiciar, citarea practicianului în insolvenţă fiind atât o chestiune de reprezentare, cât şi de îndeplinire a procedurii de citare cu partea aflată într-o atare procedură specială”.
Se mai constată că prezenta cererea de recurs nu a fost însuşită de lichidatorul judiciar până la acest moment, deşi s-a emis adresă în acest sens, iar pe de altă parte, procedura de insolvenţă este pendinte pe rolul Tribunalului Dâmboviţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, dosarul nr. x/2014 având termen la data de 26 aprilie 2023, cauza fiind amânată pentru refacerea raportului final având în vedere şi propunerea adunării creditorilor din 03.10.2022.
În acelaşi timp se constată că potrivit raportului final privind debitoarea S.C. A. S.R.L. realizat la data de 07.12.2022, lichidatorul judiciar CII G. a propus ca eventualele drepturi şi obligaţii litigioase aflate pe rolul instanţelor de judecată să fie cesionate asociatului C., conform hotărârii asociaţilor, însă din încheierea de şedinţă din data de 13.12.2022 din dosarul nr. x/2014 nu rezultă că judecătorul sindic ar fi acceptat propunerea menţionată conform hotărârii asociaţilor şi că ar fi dispus în acest fel, aceeaşi constatare negativă regăsindu-se în referire şi la încheierea de şedinţă din data de 25.10.2022 din acelaşi dosar de insolvenţă.
Pe cale de consecinţă, raportat la subordonarea operaţiunii juridice de cesiune de care se prevalează reclamantul C. (în susţinerea calităţii sale de continuator în cauză al recurentei reclamante persoană juridică) faţă de procedura insolvenţei menţionate, rezultă că nu se poate recunoaşte la acest moment procedural determinat, recurentului C., calitate procesuală de cesionar al recurentei societăţi comerciale, dat fiind stadiul concret al procedurii de insolvenţă din dosarul nr. x/2014 evidenţiat anterior.
Aşadar, având în vedere normele procesuale stabilite de legiuitor, care statuează condiţiile în care poate fi formulată orice cerere adresată instanţei, constatând că semnatarul cererii de recurs formulate în numele reclamantei S.C. A. S.R.L. nu este reprezentantul legal al acesteia, potrivit celor expuse, Înalta Curte va admite excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant şi, cu aplicarea dispoziţiilor art. 82 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul reclamantei societate pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant.
Examinând recursul declarat de reclamantul C., Înalta Curte reţine următoarele:
Principiul ierarhiei în exercitarea căilor de atac impune părţilor din litigiu să exercite căile de atac în ordinea instituită de legiuitor. În caz contrar, partea care nu a declarat apel sau care, declarând apel nu a formulat o anumită critică prin intermediul acestei căi de atac împotriva sentinţei primei instanţe, nu are deschisă calea de atac a recursului pentru a invoca pentru prima dată susţineri şi apărări direct în această fază procesuală.
Atribuţiile instanţei de control judiciar în recurs se referă la verificarea aspectelor de nelegalitate ale deciziei din apel şi, cât timp partea nu a formulat apel, nu poate fi verificată decât în considerarea motivelor care au determinat această soluţie.
În speţa supusă analizei, astfel cum rezultă din circumstanţele cauzei expuse anterior, decizia tribunalului nu a fost atacată cu apel de reclamantul C., astfel că recursul acestei părţi procesuale a fost declarat omisso medio, cu nerespectarea principiului ierarhiei în exercitarea căilor de atac, motiv pentru care va admite excepţia inadmisibilităţii căii de atac.
În acest sens, se observă că prin sentinţa civilă nr. 1542/2018 a Tribunalului Dâmboviţa, cererea acestui reclamant C. a fost anulată ca netimbrată. Or, fără a declara apel împotriva soluţiei de anulare a cererii sale, reclamantul recurent menţionat promovează recurs împotriva deciziei prin care s-a soluţionat apelulul declarat de celălalt reclamant, S.C. A. S.R.L., în privinţa soluţiei distincte a primei instanţe de judecată de respingere ca nefondată a cererii de chemare în judecată formulate de S.C. A. S.R.L., cerere în raport de care recurentul reclamant C. nu avea nici o calitate procesuală, nefiind pârât.
Or, prin cererea sa de recurs, recurentul C. dezbate soluţia dată de curtea de apel sub aspectul fondului cererii de chemare în judecată a reclamantei societate comercială, invocând astfel critici legate de cadrul procesual incomplet în care respectiva cerere de chemare în judecată a societăţii comerciale a fost soluţionată, respectiv fără introducerea şi a funcţionarilor invocat a fi vinovaţi ai pârâtei AJFP Dâmboviţa, precum şi critici legate de fondul raportului juridic dedus judecăţii prin acţiunea reclamantei persoană juridică.
Or, atât timp cât astfel cum am expus, recurentul C. nu a promovat apel împotriva soluţiei care viza cererea sa de chemare în judecată şi atât timp cât faţă de cererea de chemare în judecată a societăţii comerciale, recurentul nu are calitate procesuală în prezentul litigiu, astfel cum s-a expus, rezultă că recursul său, creionat prin criticile ilustrate sintetic, nu este admisibil.
Constatând totodată, că recurenta reclamantă persoană juridică a fost citată în rejudecarea apelului prin lichidatorul judiciar CII G. la adresa indicată prin decizia de casare nr. 479/2021 a instanţei supreme, dovadă fiind procesul – verbal de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul de judecată când s-a dezbătut apelul reclamantei în rejudecare, Înalta Curte, pentru toate aceste motive, în baza art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursurile declarate de reclamantul C., în nume propriu şi pentru reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1794 din 9 iunie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti – secţia I civilă.
Sursa informației: www.scj.ro.
