Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 14 septembrie 2015, pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, cu nr. x/2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei la următoarele prestaţii:
– restituirea preţului achitat în baza contractului de cesiune de creanţă din 9 septembrie 2015, suma care să fie actualizată, de la data plăţii şi până la restituirea efectivă;
– plata dobânzii, până la restituirea efectivă;
– restituirea tuturor cheltuielile efectuate;
– plata daunelor-interese, reprezentând diferenţa între preţul actualizat al imobilului şi valoarea de piaţă a acestuia, la data introducerii acţiunii;
– plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1337 şi următoarele C. civ.
Prin precizările de acţiune din data de 5 octombrie 2015 şi respectiv 26 octombrie 2015, reclamantul a indicat valoarea fiecărui capăt de cerere, astfel:
– preţul achitat în baza contractului de cesiune de creanţă din 9 septembrie 2015 este de 28.000 USD, echivalentul în RON a sumei de 109.760, la cursul de schimb din ziua introducerii cererii de chemare în judecată;
– dobânda datorată de la data efectuării plăţii, respectiv 17 ianuarie 2001, până la data de 11 septembrie 2015, este de 136.802 RON;
– cheltuielile sunt în sumă de 26.362 RON;
– daunele materiale solicitate sunt în sumă de 220.500 RON.
(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 271 din 8 februarie 2022)