Solicitare în vederea obligării pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta

• C. muncii: art. 100
• C. muncii: art. 253
• C. muncii: art. 274
• C. muncii: art. 65 alin. (2)
• C. muncii: art. 80 alin. (1)
• C. muncii: art. 87 alin. (1)
• Constituţia României: art. 129
• Legea nr. 2/2013: art. XVIII alin. (2)
• NCPC: art. 24
• NCPC: art. 25
• NCPC: art. 457 alin. (1)
• NCPC: art. 483 alin. (2)
• NCPC: art. 493
• NCPC: art. 494 alin. (4)
• NCPC: art. 634 alin. (1) pct. 4

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2018, la data de 30 octombrie 2018, reclamantul A. a solicitat, în principal, anularea deciziei nr. MAR 5623/03.10.2018 și obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat pentru perioada 05.10.2018 – data plății efective, iar în subsidiar, obligarea pârâtei la calcularea și plata diferențelor salariale față de angajații cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată pentru perioada 25.02.2018-05.10.2018, susținând că angajatorul a încălcat dispozițiile art. 65 alin. (2) și ale art. 87 alin. (1) din Codul muncii, astfel că devin incidente dispozițiile art. 80 alin. (1) coroborat cu art. 253 din Codul muncii.

In drept au fost invocate dispozițiile art. 65, 80, 87 și 100 din Codul muncii.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 428 din 18 februarie 2021)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Prin încheierea din Camera de consiliu din 10 decembrie 2020, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 16 decembrie 2020, recurentul depunând punct de vedere.

Prin punctul de vedere depus, la 21 decembrie 2020, recurentul a solicitat conducerii instanței supreme să revoce rezoluția adoptată în dosarul nr. x/2018 la data de 5 octombrie 2020 și, potrivit legislației aplicabile cauzei, să dispună măsurile legale care se impun pentru repartizarea aleatorie a cauzei unui complet din secția I Civilă, competent din punct de vedere legal să judece cauza, conform dispozițiilor din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată și din C. proc. civ., astfel încât, dreptul său la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția asupra drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de art. 47 par. 2 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene să fie efectiv și nu iluzoriu, întrucât instituția completului de filtru nu mai figurează în Legea nr. 134/2010, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată – 30 octombrie 2018.

Această solicitare a recurentului, privind necompetența funcțională a secției a II-a Civile, urmează a fi respinsă având în vedere că decizia atacată cu recurs a fost pronunțată într-un litigiu întemeiat pe Codul muncii, iar în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție nu funcționează complete specializate în această materie, repartizarea unor asemenea cauze fiind efectuată conform Hotărârii Colegiului de conducere al instanței supreme.

În ceea ce privește susținerea recurentului, potrivit căruia, instituția completului de filtru nu mai figurează în Legea nr. 134/2010, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată – 30 octombrie 2018, se constată de asemenea că nu poate fi primită.

Aceasta deoarece, prevederile art. 493 C. proc. civ., care reglementau procedura de filtrare a recursurilor au fost abrogate prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial nr. 1074 din 18 decembrie 2018.

Având în vedere faptul că legea civilă nu retroactivează, se constată că cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 30 octombrie 2018 este supusă Legii nr. 134/2010, în forma în vigoare anterioară modificărilor survenite în Legea nr. 310/2018, conform art. 24 și 25 C. proc. civ.

La termenul din 18 februarie 2021, completul de filtru, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, a reținut următoarele:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Pitești a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A., împotriva sentinței civile nr. 3495/2019 din 30 septembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L..

În cauză, hotărârea atacată cu recurs, respectiv decizia civilă nr. 1464/2020 din 01 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosar nr. x/2018, are caracter definitiv, fiind dată în soluționarea unui litigiu întemeiat pe Codul muncii.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. a solicitat în principal, anularea deciziei nr. MAR 5623/03.10.2018 și obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat pentru perioada 05.10.2018 – data plății efective, iar în subsidiar, obligarea pârâtei la calcularea și plata diferențelor salariale față de angajații cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată pentru perioada 25.02.2018-05.10.2018, susținând că angajatorul a încălcat dispozițiile art. 65 alin. (2) și ale art. 87 alin. (1) din Codul muncii, astfel că devin incidente dispozițiile art. 80 alin. (1) coroborat cu art. 253 din Codul muncii.

In drept au fost invocate dispozițiile art. 65, 80, 87 și 100 din Codul muncii.

Față de natura pretenției deduse judecății, respectiv litigiu de muncă, se reține incidența în speță a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc. civ., care stipulează că, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale.

Referitor la aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunțate de instanțele de apel, acestea fiind hotărâri definitive, așa cum prevăd dispozițiile art. 274 Codul muncii.

Coroborând dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile având ca obiect conflictele de muncă și asigurări sociale, rezultă că decizia nr. 1464/2020 din 1 iulie 2020 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Prin urmare, decizia nr. 1464/2020 din 1 iulie 2020 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, prin care a fost soluționată cererea de apel, ce face obiectul prezentului recurs este o hotărâre definitivă.

Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei”.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Dreptul de a exercita o cale de atac este unic și se epuizează prin chiar exercițiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiași hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Sursa informației: www.scj.ro.