JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Acţiune în pretenţii formulată de Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii împotriva Fondului Român de Contragarantare. Condiţii de admisibilitate

Împrejurarea că finanţatorul şi-ar fi putut valorifica ipoteca mobiliară prin care s-a garantat restituirea împrumutului sau prin încasarea despăgubirii de la asigurator, în măsura în care riscul de incendiu şi explozie era acoperit, nu este de natură a determina o altă concluzie decât aceea că neavând natura unui risc operaţional al finanţatorului, acesta nu are acest caracter nici pentru reclamant în calitate de garant, ci reprezintă un risc de credit, produs ca urmare a neîndeplinirii de către beneficiar a obligaţiilor contractuale, pe care pârâtul îl preia în parte conform art. 2.1 din Convenţia nr. 1/2012.

(ICCJ, Secția a II-a civilă, decizia nr. 1271 din 24 octombrie 2022)

Contestarea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă și solicitare privind dispunerea reîncadrării în funcţia avută anterior. Anularea recursului declarat

Prin cererea înregistrată la data de 28 septembrie 2016 pe rolul Judecătoriei Constanţa sub nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL ORAŞULUI TECHIRGHIOL a contestat decizia de desfacere a contractului individual de muncă, solicitând instanţei să dispună anularea dispoziţiei nr. 459 din 12 septembrie 2016, emisă de Primarul Oraşului Techirghiol şi reîncadrarea sa în funcţia avută anterior.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 788 din 5 mai 2020)

Modul de stabilire a taxei judiciare de timbru. Scopul stabilirii caracterului timbrabil sau netimbrabil al cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, la data de 18 ianuarie 2016, reclamanţii A., B., prin reprezentant legal A., C., D., E., F. şi G., în calitate de concubină, respectiv fii/fiice ai lui H., decedat în accidentul rutier din data de 10.07.2012, produs în localitatea Bogdan Vodă, comuna Săuceşti, judeţul Bacău, au chemat în judecată pe pârâţii SC I. SA, în calitate de asigurător şi J., în calitate de intervenient forţat (autor al accidentului produs), pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată pârâta I. SA la plata următoarelor sume: 3000 euro – despăgubiri materiale pentru A., reprezentând cheltuieli de înmormântare şi parastase ulterioare; 50.000 euro – despăgubiri morale pentru A.; câte 50.000 euro – despăgubiri morale, pentru copilul victimei – B. şi pentru copiii soţiei victimei; o prestaţie de 100 euro/lună pentru B., începând cu data producerii accidentului rutier şi până la împlinirea vârstei de 26 ani, cu condiţia continuării studiilor.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1497 din 25 septembrie 2019)

Lipsa motivelor de nelegalitate pe care reclamantul îşi întemeiază cererea. Constatarea nulității recursului promovat în cauză

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 08.11.2016, reclamantul Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, anularea Notificării nr…

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1209 din 26 februarie 2020)

Proiect de fonduri declarat neeligibil. Solicitare privind anularea actelor administrative contestate şi obligarea intimatelor la declararea proiectului ca fiind eligibil. Apel respins ca inadmisibil

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 03 octombrie 2016 pe rolul Curţii de Apel Craiova, sub nr. x/2016, reclamanta A. a formulat contestaţie împotriva actelor administrative, raport contestaţii prin care proiectul reclamantei care a fost declarat neeligibil, cât şi împotriva Notificărilor nr. x/08.06.2016 şi nr. y/15.07.2016, prin care s-a comunicat neeligibilitatea proiectului depus de reclamantă, solicitând instanţei anularea actelor administrative contestate şi obligarea intimatelor la declararea proiectului „Instalarea tânărului fermier A. ca şef de exploataţie agricolă în Judeţul Gorj” ca fiind eligibil.

(I.C.C.J., SCAF., decizia nr. 832 din 12 februarie 2020)

Refuzul acordării, cu titlu provizoriu, până la o pronunţare asupra fondului pretenţiilor, a unor servicii medicale specializate. Invocarea dreptului la sănătate şi, implicit, la viaţă

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 10.01.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale solicitând instanţei obligarea pârâţilor la asigurarea către aceasta, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), a medicamentelor PEMBROLIZUMABUM (denumire comercială KEYTRUDA) şi ERIBULINUM (denumire comercială HALAVEN), până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a 1X– a contencios administrativ şi fiscal.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1741 din 2 aprilie 2020)

Critici cu privire la modalitatea de apreciere a probatoriului de către instanţa de apel. Încuviinţarea administrării probei testimoniale. Constatarea recursului ca fiind nul

Prin cererea înregistrată la data de 20 februarie 2018 pe rolul Judecătoriei Târgovişte, sub dosar nr. x/2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părţi la data de 10 mai 2017 pe motivul leziunii şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 3587 din 07 noiembrie 2018, Judecătoria Târgovişte a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâţi prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Dâmboviţa.

Prin sentinţa civilă nr. 2133 din 20 decembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţie materiale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte; a constatat invit conflictul negativ de competenţă; a suspendat din oficiu judecata cauzei; a înaintat dosarul Curţii de Apel Ploieşti, ca instanţă competentă să-l soluţioneze.

Prin sentinţa nr. 4 din 17 ianuarie 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a stabilit competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2218 din 26 octombrie 2021)

Analiza efectivă pe care judecătorul trebuie să o facă susţinerilor reclamantului privind puterea de lucru judecat relativă a celor stabilite prin sentinţă, într-o cauză privind aceeaşi chestiune de drept, dar vizând o perioadă diferită

Prin acţiunea formulată la data de 09.10.2018, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei a solicitat instanţei să dispună:

– anularea parţială a Ordinului nr. 2732/C/11 iulie 2018 al Ministrului Justiţiei, respectiv, în ceea ce priveşte art. 1 teza finală referitoare la cuantumul drepturilor salariale din acest ordin, ca fiind netemeinic şi nelegal prin modul greşit de stabilire a drepturilor salariale şi a cuantumului acestora;

– obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin în favoarea reclamantului, prin care să fie stabilit nivelul maxim de salarizare pentru funcţia de asistent judiciar, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, care să includă, în cuantumul brut al indemnizaţiei de încadrare şi al sporurilor şi o valoare de referinţă sectorială de 463,50 RON, la care să se adauge majorarea cu 15% a indemnizaţiei de încadrare brute lunare („sporul de fidelitate” pentru vechimea în funcţie de peste 5 ani), începând cu data de 1 iulie 2018, până la zi şi în continuare.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 5140 din 14 octombrie 2020)

Neindicarea criticilor care susţin nelegalitatea încheierii atacate. Anularea recursului

Prin raport s-a reţinut că, în opinia raportorului, recursul nu respectă cerinţa de formă a încadrării criticilor formulate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., respectiv că cererea de recurs nu cuprinde motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, cerinţă a cărei lipsă este sancţionată cu nulitatea potrivit art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1636 din 15 septembrie 2021)

Nulitate. Nemotivarea recursului în termenul legal

Prin încheierea de şedinţă din data de 15 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a dispus suspendarea judecăţii cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 39 din 13 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. (2) C. proc. civ., având în vedere că revizuentul nu a cerut judecarea cauzei în lipsă şi nici nu s-a prezentat la termenul de judecată stabilit.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1619 din 15 septembrie 2021)

Critici cu privire la situaţia de fapt sau la modalitatea în care instanţa de apel a evaluat probele administrate. Casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instaţa de apel

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 13 aprilie 2021 completul de filtru a admis în principiu recursurile declarate de reclamantul A. şi de pârâtul C. împotriva deciziei nr. 1638A din 6 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2014 şi a fixat termen de judecată la data de 25 mai 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Prin această încheiere s-a reţinut caracterul nefondat al apărării prin care intimaţii pârâţi D. şi S.C. E. S.A. au invocat nulitatea/inadmisibilitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în cazurile de casare reglementate prin art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1152 din 25 mai 2021)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ 1) Apel. Anularea apelului ca insuficient timbrat. Condiţii şi efecte în raport cu dispoziţiile art. 470 alin. (3) NCPC. 2) Acţiune în despăgubiri. Motiv invocat omisso medio. Condiţii şi efecte în raport cu dispoziţiile art. 488 alin. (2) NCPC

1) Nicio dispoziție legală nu obligă instanța ca, după ce a comunicat părții obligațiile care îi revin în chestiunea timbrajului, să procedeze apoi, în măsura în care au fost demarate procedurile de reexaminare și de acordare a facilităților la plata taxei, care au fost respinse, la o nouă comunicare a aceleiași obligații. Așa fiind, comunicarea încheierilor de respingere a cererilor de reexaminare și de acordare a ajutorului public judiciar constituie o măsură suficientă pentru ca partea să înțeleagă că suma pe care o are de achitat este chiar cea pe care, pe căile expuse anterior și care îi fuseseră respinse, o contestase. Astfel, în cazul în care plata taxei de timbru nu a fost făcută integral, dispoziția de anulare a apelului ca insuficient timbrat a fost adoptată cu respectarea art. 470 alin. (3) NCPC.
2) În speță erau create premisele pentru a se constata că a operat întreruperea cursului prescripției, dar acest aspect, al întreruperii cursului prescripției, a fost invocat pentru prima oară în recurs, omisso medio, așa încât el nu poate fi primit, căci se opun dispozițiile art. 488 alin. (2) NCPC.
În reglementarea actuală normele privind prescripția sunt calificate ca fiind de ordine privată, iar nu de ordine publică și împiedică instanţa de recurs să invoce din oficiu motivul de recurs derivat din încălcarea dispozițiilor art. 2.537 pct. 3, art. 2.539 alin. (1) și art. 2.541 alin. (6) NCC.
Astfel, în cazul în care partea interesată nu a supus atenției instanțelor devolutive chestiunea incidenţei cazului de întrerupere a cursului prescripţiei pe care art. 2.537 pct. 3 NCC îl reglementează, ea nu o mai poate invoca direct în recurs, pentru că se opune art. 488 alin. (2) NCPC

(ICCJ, Secţia a II-a civilă, decizia nr. 1623 din 23 iunie 2021)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs. Nulitate

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Aşa fiind, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor imputate instanţei, cu referire la raţionamentul expus de aceasta în justificarea soluţiei adoptate, respectiv o minimă argumentare a criticii în drept, iar în acest sens, cererea de recurs trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care, circumscrise motivelor de recurs, sunt de natură a susţine nelegalitatea hotărârii atacate. Or, invocând că statul nu răspunde decât în temeiul dispoziţiilor speciale, cum ar fi art. 538 şi 539 C. proc. pen., respectiv art. 52 din Constituţie iar acţiunea reclamanţilor nu întruneşte condiţiile stabilite prin aceste dispoziţii legale, recurentul nesocoteşte argumentele instanţei de apel, care a reţinut că, în rejudecare, instanţa de fond trebuie să analizeze şi să se pronunţe asupra admisibilităţii în mod individual pentru fiecare capăt de cerere formulat, întrucât judecătorul de fond a ignorat cadrul procesual obiectiv în care a fost învestit şi nu a hotărât asupra pretenţiilor formulate de reclamanţi, care având temeiuri juridice diferite şi fiind întemeiate pe fapte prejudiciabile distincte, nu puteau fi soluţionate în bloc.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 475 din 19 februarie 2020)