După intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, ce a avut ca scop reglementarea cadastrului şi cărţii funciare ca un sistem unitar şi obligatoriu de evidenţă tehnică, economică şi juridică, de importanţă naţională, a tuturor imobilelor de pe întregul teritoriu al ţării, au fost adoptate o serie de acte normative ce vizează o serie proceduri de lucru privind înscrierea în evidenţele de cadastru şi carte funciară a imobilelor, avizarea şi recepţia lucrărilor de specialitate, obligatorii atât pentru participanţii la acest sistem, cât şi pentru instanţele de judecată învestite cu soluţionarea litigiilor ce implică publicitatea imobiliară.
O asemenea modalitate implică o serie de aspecte tehnice, administrative, juridice, instituţii cu atribuţii specifice, dar şi actualizarea permanentă a acestora ţinând cont de situaţia reală a imobilelor, de planurile cadastrale, parcelare, de sistemul de identificare şi măsurare.
Avizarea raportului de expertiză nu este întâmplătoare şi nici lipsită de relevanţă, în condiţiile în care de la momentul întocmirii documentaţiei cadastrale iniţiale ce a stat la baza dobândirii imobilului de către reclamant, au intervenit modificări în ce priveşte sistematizarea teritoriului, aspect care a condus la întocmirea altor planuri parcelare şi cadastrale, un nou sistem de cadastru şi carte funciară, în interiorul căruia trebuie să îşi reflecte corespondentul imobilul de faţă.
(Curtea de Apel București, s. a III-a civ., Decizia nr. 497 din data de 31 mai 2019)
