Monthly Archives: martie 2011

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Indemnizaţie de şomaj. Calcul

Legislaţia actuala prevede obligaţia de a plăti contribuţia la bugetul asigurărilor pentru şomaj în raport de venitul brut realizat, dar dreptul corelativ la încasarea indemnizaţiei de şomaj se calculează nu in raport de suma cu care s-a contribuit, ci în raport de alte elemente, respectiv în funcţie de salariul de baza lunar brut, care este mai mic sau cel mult egal cu venitul brut. Distincţia nu este întâmplătoare, noţiunile de venit brut și salariu de baza brut fiind diferite.

(Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, decizia nr. 750 din 31 martie 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Competenţa în caz de schimbare a calităţii inculpatului. Faptă având legătură cu atribuţiile de serviciu ale inculpatului

În conformitate cu art. 40 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., atunci când competenţa instanţei este determinată de calitatea inculpatului, instanţa rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârşirea infracţiunii, nu mai are acea calitate, în cazul în care fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale acestuia. În aplicarea art. 40 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., instanţa militară rămâne competentă să judece chiar dacă inculpaţii, după săvârşirea infracţiunilor, nu mai au calitatea de militar, în cazul în care faptele, între care şi asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută în art. 323 C. pen., au fost săvârşite în legătură cu concursurile pentru ocuparea posturilor de militari.

(I.C.C.J., secţia penală, încheierea nr. 496 din 31 martie 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Acţiune privind anularea dispoziţiei emise de Primar prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură a unui imobilul şi s-a propus acordarea de despăgubiri. Obligarea Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice la plata valorii de circulaţie a imobilul în litigiu. Încălcarea, de către instanţele fondului, a prevederilor legii speciale care statuează asupra despăgubirilor

Faptul că Fondul Proprietatea nu ar fi funcţional – deşi potrivit jurisprudenţei recente a instanţei de contencios european s-a consemnat că s-au înregistrat evoluţii în ce priveşte funcţionalitatea şi plata sumelor datorate – nu justifică suprimarea unei proceduri legale, cea prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru a pune în locul ei alta, creată pe cale pretoriană.
Invocata nefuncţionalitate a Fondului Proprietatea atrage obligaţia pentru stat de a adopta măsurile adecvate pentru a-l face funcţional, iar nu obligaţia pentru instanţele judecătoreşti de a legifera, punând în locul măsurilor reparatorii legale altele, stabilite pe cale jurisprudenţială, pentru că aceasta ar însemna depăşirea funcţiei jurisdicţionale a instanţei.

(I.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 2966 din 31 martie 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Caracterul unui contract de cesiune de drepturi litigioase în care prețul cesiunii constă în obligația de întreținere

Contractul prin care o parte se obligă să transmită o cotă parte din drepturile litigioase asupra unui imobil, iar cealaltă parte își asumă obligația prestării întreținerii în favoarea cedentei, are caracterul unui contract sinalagmatic, cu titlu oneros și aleatoriu, deoarece niciuna dintre părți nu cunoștea la data perfectării contractului, care va fi întinderea prestațiilor reciproce. Așadar, cesiunii dreptului litigios dintr-un astfel de contract îi corespunde obligația corelativă de plată a unui preț ce consta în întreținere, iar voința reală a părților, scopul imediat, motivul pentru care acestea au încheiat contractul, a fost acela de a se transmite un drept litigios, ale cărui șanse de câștig sau pierdere a procesului nu erau cunoscute la momentul încheierii actului juridic, în schimbul unei sume generice, ce consta, de fapt, în obligația de întreținere a cedentei, până la sfârșitul vieții acesteia.
Faptul că în contract este stipulat un preț, nu modifică natura juridică a acestui act, întrucât înstrăinarea privea șansele pierderii sau câștigării unui proces.

(I.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 2978 din 31 martie 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Acţiune în despăgubire întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 13/2007. Distincţia între domeniul public sau privat. Caracterul gratuit al drepturilor de uz şi servitute este prevăzut de legiuitor numai în cazul proprietăţii Statului şi al unităţilor administrativ teritoriale afectate de capacităţi energetice

Potrivit art. 16 alin. (4) din Legea nr. 13/2007 exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţilor statului şi ale unităţilor administrativ-teritoriale afectate de capacităţile energetice se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenţei acestora. Per a contrario, în cazul proprietăţii private acest caracter gratuit nu este prezumat de lege.

(Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, decizia nr. 183 din 30 martie 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Posibilitatea dezdăunării unei persoane ce a achiziţionat autoturismul în leasing, până la achitarea integrală a preţului către firma de leasing

Chiar dacă în baza contractului cumpărătorul devine proprietar doar la plata ultimei rate, rezultă că el se subrogă în toate drepturile vânzătorului în ceea ce priveşte exercitarea acţiunilor civile privitoare la bunul respectiv.

(Curtea de Apel Pitești, secţia penală și pentru cauze cu minori, decizia nr. 320 din 29 martie 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Contract de asigurare. Sumă asigurată la un cuantum inferior al valorii bunurilor. Modalitatea de calcul a despăgubirii

Potrivit dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 136/1995, în cazul în care contractul de asigurare s-a încheiat pentru o sumă asigurată, inferioară valorii bunului, despăgubirea cuvenită se reduce corespunzător raportului dintre suma prevăzută în contract şi valoarea bunului, dacă nu s-a convenit altfel prin contract.
Astfel, în cazul în care suma asigurată prin poliţa de asigurare, fără o evaluare a bunurilor asigurate, este mai mică decât valoarea reală a aceloraşi bunuri cu ocazia producerii riscului asigurat, în calculul raportului de subevaluare nu pot fi avute în vedere valorile fiecărui bun imobil în parte, cu raportare la parte din suma asigurată stabilită în anexa poliţei de asigurare, ci trebuie avută în vedere valoarea tuturor bunurilor înscrise în contractul de asigurare cu raportare la valoarea totală de înlocuire a acestora, reprezentată de suma asigurată prin contract.

(I.C.C.J., s. com., decizia nr. 1334 din 29 martie 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Contract de asigurare. Sumă asigurată la un cuantum inferior al valorii bunurilor. Modalitatea de calcul a despăgubirii

Prin sentinţa comercială nr. 710 din 30 iunie 2010, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamantei, invocată de pârâtă ca neîntemeiată şi a admis acţiunea formulată de SC A.A. SRL împotriva pârâtei SC B.C.R. Asigurări Vienna Insurance Group SA, astfel cum a fost precizată, şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.400.896,50 lei cu titlu de diferenţă despăgubiri datorate în temeiul poliţei de asigurare IBN nr. 0088941 din 20 februarie 2009, şi la dobândă legală în sumă de 4.903.850 lei pentru perioada 01 mai 2009 până la 25 iunie 2009 şi în continuare pentru suma stabilită prin prezenta hotărâre până la plata efectivă .
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că, urmare a angajării unor credite de la B.C.R., Sucursala Bistriţa-Năsăud, bunurile asigurate prin poliţa de asigurare, proprietatea tabulară a reclamantei, au fost aduse drept garanţie la acordarea creditului, iar pe poliţa de asigurare la rubrica ,,menţiuni speciale” s-a înscris faptul că acestea ,,se cesionează în favoarea instituţiei creditoare B.C.R., Sucursala Bistriţa-Năsăud”.
Prin această menţiune reclamanta a fost de acord, în cazul procedurii bunului asigurat, să cesioneze băncii creditoare dreptul de a încasa despăgubirile ce i s-ar cuveni din valorificarea acestei poliţe, ceea ce s-a şi întâmplat în cauză.

Prin poliţa de asigurare IBN nr. 0088941 din 20 februarie 2009 aferentă bunurilor înscrise în cartea funciară la nr. 379 Odorheiul Bistriţa, reclamanta a asigurat toate bunurile imobile proprietatea sa situate în această comună care formează un complex industrial unitar pentru care s-a stabilit valoarea de înlocuire a tuturor acestor imobile la suma de 6.500.000 lei, ce reprezintă şi suma asigurată în situaţia producerii riscului pentru care s-a încheiat poliţa. La data încheierii poliţei de asigurare nu s-a făcut o evaluare a bunurilor asigurate, astfel că valoarea acestor bunuri la data producerii riscului asigurat sunt cele stabilite de SC P.R.C. SRL Vaslui prin raportul de expertiză însuşit atât de reclamantă cât şi de pârâtă şi care se referă la totalul bunurilor înscrise în poliţa de asigurare a căror valoare reală se stabileşte ca fiind de 7.215.826 lei.
În condiţiile în care suma asigurată prin poliţa de asigurare, fără o evaluare a bunurilor asigurate, este mai mică decât valoarea reală a aceloraşi bunuri cu ocazia producerii riscului asigurat, s-a reţinut, în mod corect, existenţa cazului de subevaluare, susţinut de pârâtă şi dovedit cu expertiza efectuată, recunoscut parţial de către reclamantă, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările şi reasigurările din România.
Potrivit acestui text, în cazul în care contractul de asigurare s-a încheiat pentru o sumă asigurată, inferioară valorii bunului, despăgubirea cuvenită se reduce corespunzător raportului dintre suma prevăzută în contract şi valoarea bunului, dacă nu s-a convenit altfel prin contract. Făcând aplicarea acestui text de lege, în calculul raportului de subevaluare nu pot fi avute în vedere valorile fiecărui bun imobil în parte, cu raportare la parte din suma asigurată stabilită în anexa poliţei de asigurare, aşa cum susţine recurenta-pârâtă, ci trebuie avută în vedere valoarea tuturor bunurilor înscrise în contractul de asigurare cu raportare la valoarea totală de înlocuire a acestora, reprezentată de suma asigurată prin contract.(…)
Prin urmare, susţinerile recurentei-pârâte fiind neîntemeiate, instanţa supremă a respins recursul ca nefondat.

(I.C.C.J., com., decizia nr. 1334 din 29 martie 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Contrabandă. Elemente constitutive

În conformitate cu dispoziţiile art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, introducerea în sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracţiunea de contrabandă. În cazul mărfurilor purtătoare de accize, cum sunt ţigările, prin locuri stabilite pentru control vamal se înţeleg vămile autorizate, prin acte normative, să permită intrarea, ieşirea şi tranzitul mărfurilor purtătoare de accize.
Prin urmare, scoaterea din ţară a mărfurilor purtătoare de accize, prin vămi neautorizate să permită ieşirea din ţară a acestei categorii de mărfuri sau scoaterea din ţară a mărfurilor purtătoare de accize pe cale rutieră, prin vămi autorizate să permită ieşirea din ţară a acestei categorii de mărfuri pe cale feroviară, constituie infracţiunea de contrabandă.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 1230 din 29 martie 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Contestaţia la executare. Perimarea executării silite. Prescrierea dreptului de a pune în executare titlul executoriu

(Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, decizia nr. 37 din 28 martie 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Excepţia de nelegalitate a certificatului de urbanism. Inadmisibilitate

Certificatul de urbanism nu este un act administrativ unilateral cu caracter individual, în sensul art. 4 alin. (1) raportat la art 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci este reglementat ca fiind un act de informare prin care solicitantului i se aduce la cunoştinţă condiţiile legale în care acesta poate obţine autorizaţia solicitată, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 50/1991.
Certificatul de urbanism este o operaţiune administrativă prealabilă/pregătitoare emiterii actului administrativ reprezentat de autorizaţia de construire/desfiinţare, operaţiune care se atacă în faţa instanţei de contencios administrativ odată cu însuţi actul administrativ. Ca urmare, excepţia de nelegalitate a certificatului de urbanism este inadmisibilă.

(Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 713 din 28 martie 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Notă de control emisă de Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice la solicitarea DNA. Inadmisibilitatea acţiunii în contencios administrativ

(I.C.C.J., secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 1704 din 25 martie 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Operaţiuni de vânzare de bunuri imobile cu caracter repetat efectuate de o persoană fizică. Sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată. Calitate de persoană impozabilă

Operaţiunile de vânzare a unor bunuri imobile (terenuri) efectuate de o persoană fizică în mod repetat, constituie activităţi economice în sensul art. 127 alin. (2) teza finală C.fisc. şi intră în sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată. Persoanele impozabile au obligaţia de a solicita înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în termen de 10 zile de la data depăşirii plafonului de scutire reglementat de art. 152 alin. (1) C.fisc., data depăşirii plafonului fiind considerată, potrivit alin. (3), sfârşitul lunii calendaristice în care a avut loc depăşirea plafonului.

(Curtea de Apel Bacău, s. com., de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 498 din 25 martie 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Refuzul primarului de a angaja asistentul personal al persoanei cu handicap

Nu poate fi imputată sau imputabilă persoanei cu handicap, îndreptăţită la asistenţă permanentă, cum este cazul reclamantei, lipsa fondurilor la bugetul local, buget a cărui administrare revine exclusiv autorităţii locale.

(Curtea de Apel Ploieşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, decizia nr. 705 din 24 martie 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare. Cauză ilicită

Dispozițiile privitoare la cauza actului juridic sunt reglementate în Noul Cod civil în art. 1235 – 1239
Actul, prin intermediul căruia o parte doreşte obţinerea plăţii preţului ori încasarea unei clauze penale, prin oferirea spre vânzare a unui produs pe care, în fapt, nu are dreptul să îl comercializeze şi încercând să ofere un alt produs decât cel avut în vedere de către cocontractant, nu poate fi considerat conform legii şi bunelor moravuri. Sub acest aspect urmează a se reţine că sancţiunea nulităţii intervine prin raportare la art. 948 C. civ., indiferent dacă nevalabilitatea vizează neconcordantă cauzei cu legea ori cu morala.
În temeiul prevederilor art. 948 C. civ., sancţiunea nulităţii absolute intervine chiar in situaţia in care cauza nu încalcă o dispoziţie legală determinată cu privire la ordinea publică sau morală, dar este totuşi ilicita ori imorala.

(I.C.C.J., secția comercială, decizia nr. 1239 din 23 martie 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Protecţia drepturilor salariaţilor. Transferul întreprinderii. Lipsa contractului de cesiune sau fuziune

În cazul desfiinţării unei instituţii publice, chiar dacă prin hotărârea de desfiinţare o parte a personalului este preluată de către o altă instituţie existentă după îndeplinirea unor condiţii enumerate expres, în situaţia în care nu a intervenit niciun contract de cesiune şi nu s-a dispus nicio fuziune a două instituţii, nu este incidentă Legea nr. 67/2006.
Preluarea activităţilor şi a unui număr de posturi de personal contractual din cadrul unei instituţii publice de către alta, existentă, având în vedere structura de personal prevăzută pentru această ultimă instituţie, nu poate fi considerată transfer al întreprinderii.
Desfiinţarea unui loc de muncă, urmare a desfiinţării unei instituţii publice în condiţiile prezentate mai sus, nu reprezintă o concediere determinată de transferul întreprinderii.

(Curtea de Apel Ploieşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, decizia nr. 678 din 23 martie 2011)