Prin sentinţa comercială nr. 710 din 30 iunie 2010, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamantei, invocată de pârâtă ca neîntemeiată şi a admis acţiunea formulată de SC A.A. SRL împotriva pârâtei SC B.C.R. Asigurări Vienna Insurance Group SA, astfel cum a fost precizată, şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.400.896,50 lei cu titlu de diferenţă despăgubiri datorate în temeiul poliţei de asigurare IBN nr. 0088941 din 20 februarie 2009, şi la dobândă legală în sumă de 4.903.850 lei pentru perioada 01 mai 2009 până la 25 iunie 2009 şi în continuare pentru suma stabilită prin prezenta hotărâre până la plata efectivă .
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că, urmare a angajării unor credite de la B.C.R., Sucursala Bistriţa-Năsăud, bunurile asigurate prin poliţa de asigurare, proprietatea tabulară a reclamantei, au fost aduse drept garanţie la acordarea creditului, iar pe poliţa de asigurare la rubrica ,,menţiuni speciale” s-a înscris faptul că acestea ,,se cesionează în favoarea instituţiei creditoare B.C.R., Sucursala Bistriţa-Năsăud”.
Prin această menţiune reclamanta a fost de acord, în cazul procedurii bunului asigurat, să cesioneze băncii creditoare dreptul de a încasa despăgubirile ce i s-ar cuveni din valorificarea acestei poliţe, ceea ce s-a şi întâmplat în cauză.
Prin poliţa de asigurare IBN nr. 0088941 din 20 februarie 2009 aferentă bunurilor înscrise în cartea funciară la nr. 379 Odorheiul Bistriţa, reclamanta a asigurat toate bunurile imobile proprietatea sa situate în această comună care formează un complex industrial unitar pentru care s-a stabilit valoarea de înlocuire a tuturor acestor imobile la suma de 6.500.000 lei, ce reprezintă şi suma asigurată în situaţia producerii riscului pentru care s-a încheiat poliţa. La data încheierii poliţei de asigurare nu s-a făcut o evaluare a bunurilor asigurate, astfel că valoarea acestor bunuri la data producerii riscului asigurat sunt cele stabilite de SC P.R.C. SRL Vaslui prin raportul de expertiză însuşit atât de reclamantă cât şi de pârâtă şi care se referă la totalul bunurilor înscrise în poliţa de asigurare a căror valoare reală se stabileşte ca fiind de 7.215.826 lei.
În condiţiile în care suma asigurată prin poliţa de asigurare, fără o evaluare a bunurilor asigurate, este mai mică decât valoarea reală a aceloraşi bunuri cu ocazia producerii riscului asigurat, s-a reţinut, în mod corect, existenţa cazului de subevaluare, susţinut de pârâtă şi dovedit cu expertiza efectuată, recunoscut parţial de către reclamantă, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările şi reasigurările din România.
Potrivit acestui text, în cazul în care contractul de asigurare s-a încheiat pentru o sumă asigurată, inferioară valorii bunului, despăgubirea cuvenită se reduce corespunzător raportului dintre suma prevăzută în contract şi valoarea bunului, dacă nu s-a convenit altfel prin contract. Făcând aplicarea acestui text de lege, în calculul raportului de subevaluare nu pot fi avute în vedere valorile fiecărui bun imobil în parte, cu raportare la parte din suma asigurată stabilită în anexa poliţei de asigurare, aşa cum susţine recurenta-pârâtă, ci trebuie avută în vedere valoarea tuturor bunurilor înscrise în contractul de asigurare cu raportare la valoarea totală de înlocuire a acestora, reprezentată de suma asigurată prin contract.(…)
Prin urmare, susţinerile recurentei-pârâte fiind neîntemeiate, instanţa supremă a respins recursul ca nefondat.
(I.C.C.J., com., decizia nr. 1334 din 29 martie 2011)
