Recunoașterea hotărârii penale străine și transferul persoanei condamnate pentru executarea pedepsei în statul de cetățenie – condiții, limite și controlul legalității

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Analizând apelul formulat de persoana condamnată, atât potrivit susţinerilor orale ale apărătorului, cât şi în raport cu conţinutul actelor şi lucrărilor de la dosar, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru considerentele se vor arăta în continuare:

Înalta Curte reţine că transferarea persoanelor condamnate, deţinute în alte state ale Uniunii europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România, se face cu respectarea procedurii prevăzute de art. 165 şi următoarele din Legea nr. 302/2004 republicată.

Obiectul procedurii de faţă îl constituie, potrivit prevederilor art. 166 alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, verificarea condiţiilor prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, referitoare la recunoaşterea şi executarea hotărârii judecătoreşti străine de condamnare.

Conform prevederilor art. 167 alin. (1) lit. a), b), c), d) si e din Legea nr. 302/2004 republicată, instanţele române recunosc şi pun în executare hotărârile judecătoreşti de condamnare străine dacă sunt îndeplinite următoarele cerinţe: hotărârea de condamnare este definitivă şi executorie; fapta pentru care a intervenit condamnarea constituie infracţiune potrivit legii penale române iar autorul ei este sancţionabil; persoana condamnată este cetăţean român şi este de acord să execute pedeapsa în România şi nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicata. În cazul condamnării pentru mai multe infracţiuni verificările menţionate anterior se fac în mod distinct pentru fiecare infracţiune în parte.

În temeiul prevederilor art. 163 din Legea 302/2004, republicată, o hotărâre judecătorească de condamnare străină, aparţinând unui alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută şi pusă în executare în România chiar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, atunci când persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceeaşi faptă penală.

În situaţia în care hotărârea de condamnare străină se referă şi la alte fapte penale se poate face o recunoaştere parţială a acesteia dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii; respectiv persoana nu a fost condamnată în alt stat pentru aceleaşi fapte penale, iar hotărârea de condamnare străină nu a fost anterior recunoscută şi pusă în executare pe teritoriul României; persoana condamnată nu beneficiază de imunitate de jurisdicţie penală în România; pedeapsa a fost aplicată unei persoane care răspunde penal potrivit legii penale române; pedeapsa constă într-o măsură constând în asistenţă psihiatrică sau medicală ce poate fi executată în România sau prevede un tratament medical sau terapeutic care poate fi supravegheat în România în conformitate cu sistemul naţional juridic sau de sănătate; nu a intervenit prescripţia executării pedepsei; atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă la judecată însă a fost încunoştiinţată, în timp util, cu privire la ziua, luna, anul si locul de înfăţişare precum şi la consecinţele legale în caz de neprezentare; persoana având cunoştinţă de ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare a fost reprezentată efectiv în faţa instanţei de judecată de avocatul ales sau cel desemnat din oficiu sau când înmânându-i-se hotărârea de condamnare personal şi aducându-i-se la cunoştinţă că aceasta poate fi supusă unei căi de atac persoana condamnată fie a renunţat expres la calea de atac, fie nu a declarat în termenul legal respectiva cale de atac.

Aplicând aceste dispoziţii legale prezentei cauze, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 167 din Legea nr. 302/2004.

Aşadar, Înalta Curte constată că hotărârea penală nr. l.B.30/2022/69 – l.Bf. 15/2023/15 din data de 08.11.2022, pronunţată de Tribunalul Zalaegerszeg, Ungaria, prin care numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 1188 zile, respectiv 3 ani şi 3 luni de închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt prev. de art. 370 alin. (1) din C. pen. ungar, a rămasă definitivă la data de 04.04.2023 şi este executorie.

În ceea ce priveşte condiţia dublei incriminări, instanţa de control judiciar reţine că şi aceasta este îndeplinită, faptele reţinute în sarcina persoanei condamnate prin hotărârea de condamnare mai sus menţionată au corespondent în legislaţia penală română, în sensul că întrunesc, în drept, elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev. de art. 228 – 229 alin. (1) lit. b) şi lit. d) din C. pen. român. Cu ocazia recunoaşterii hotărârii străine în ordinea juridică internă, s-a verificat şi s-a constatat, în mod explicit, că pedepsele anterior menţionate sunt compatibile cu legea penală română, atât ca natură, cât şi ca durată, acestea putând fi aplicate condamnatului, ca atare, şi în cazul în care ar fi fost judecat de către o instanţă română, conform principiului personalităţii, astfel că nu există temei pentru adaptarea acelei pedepse.

Înalta Curte reţine pe de o parte, că persoana transferabilă a fost de acord să fie transferată în România în vederea executării restului de pedeapsă, iar pe de altă parte, prin sentinţa penală de condamnare s-a mai dispus şi expulzarea acestuia de pe teritoriul Ungariei pe o durată de 4 ani.

De asemenea, Înalta Curte constată că, în cauză, nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzut la art. 163 din Legea nr. 302/2004, persoana condamnată nu a fost condamnată definitiv în România pentru aceleaşi fapte penale, răspunde penal, nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie, nu a intervenit prescripţia executării pedepsei, amnistia sau graţierea, neconturându-se existenţa niciunui motiv de nerecunoaştere şi neexecutare a sentinţa nr. 32. B. 1296/2020/65/29 aprilie 2021, Judecătoria Regională Szege.

Înalta Curte reţine că prin sentinţa penală atacată s-a dedus din pedeapsa de 1185 de zile de închisoare perioada executată pe teritoriul statului maghiar de 650 de zile de închisoare executate în perioada 26 noiembrie 2021 – 7 septembrie 2023.

Pentru aceste considerente, va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 20 din data de 23 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori.

Va obliga apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.