Incidența momentului cunoașterii efective a întinderii prejudiciului asupra curgerii termenului de prescripție într-o acțiune în despăgubiri derivată din întârzierea executării obligației de plată a unei autorități administrative în materia garanțiilor de asigurare

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 31.03.2021, astfel cum a fost completata prin cererea depusă la dosar în data de 31.08.2021, respectiv notele de şedinţă din data de 03.10.2022, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor obligarea acestuia la solutionarea cererii de plată înregistrate la F.G.A. sub nr. x/3.11.2016 si, în temeiul art. 19 din Legea nr. 554/2004, obligarea pârâtului la plata de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin respingerea cererii de plată înregistrate la F.G.A. sub nr. x/3.11.2016 constând: în principal, penalităţi de întârziere în cuantumul stabilit prin normele legale speciale incidente în materia asigurărilor, respectiv 0,1%/zi întârziere conform Ordinului CSA 14/2011, calculate până la data de 29.10.2021, iar, în subsidiar, dobânda legală penalizatoare stabilită conform prevederilor art. 3 alin. (2) din O.G. mr. 13/2011, cu cheltuieli de judecată.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 2129 din 11 aprilie 2024)

Recurs privind anularea actelor administrativ-fiscale emise în cadrul procedurii de insolvență și efectele acestora asupra masei credale

Prin cererea înregistrată la data de 27.09.2021, sub nr. x/2021, pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal reclamanta A. lichidator judiciar al S.C. B. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi – Compartimentul de Inspecţie Economico-Financiară Suceava şi Ministerul Finanţelor – Serviciul de Soluţionare a Plângerilor Prealabile şi a Contestaţiilor, anularea Deciziei nr. 4/P/15.04.2021 privind soluţionarea plângerii prealabile şi a contestaţiei promovate, precum şi a actelor premergătoare reprezentate de Dispoziţia obligatorie nr. ISR AIF 3104/16.09.2020 şi Raportul de Inspecţie economico – financiară nr. ISR AIF 3103/16.09.2020.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1164 din 28 februarie 2024)

Despăgubirile pentru exproprierea realizată în privinţa terenurilor din fondul forestier. Lipsa caracterului drept al despăgubirii

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă, la 13 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice ” Transelectrica” S.A. a chemat în judecată pe pârâta Comuna Goruia, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 522.678,76 RON (suma fiind încasată de către pârâtă cu titlu de contravaloare pierdere de creştere şi reinstalare vegetaţie pe anul 2015 – 395.180,65 RON conform facturii nr. x/03.11.2015 şi OP nr. x/10.11.2015; chirie anuală pe anul 2016 – 62.392,69 RON, conform facturii nr. x/23.09.2016 şi OP nr. x/30.09.2016; chirie anuală pe anul 2017 – 65.105,42 RON, conform facturii nr. x/05.05.2017 şi OP nr. x/20.06.2017; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale datorată de la data achitării sumelor şi până la data restituirii sumei de la petitul 1; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 1341, art. 1344, art. 1635 – 1640 C. civ. şi art. 148,192, 194 şi urm. C. proc. civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 57 din 19 ianuarie 2023)

Cerere privind anularea în tot a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, obligarea intervenientei la plata către pârâtă a sumelor stabilite prin actele atacate și constatarea faptului că reclamanta nu datorează sumele reprezentând creanţe bugetare pentru neregularitatea reţinută

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19.04.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017, astfel cum a fost modificată, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi intervenienta S.C. B. S.R.L.:

1. anularea în tot deciziei nr. 52319/27.02.2017 de soluţionare a contestaţiei cu acelaşi număr din anul 2016;

2. anularea în tot a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/27.10.2016, respectiv nr. x/22.01.2016 privind campania din 2011;

3. în subsidiar, faţă de capetele 1 şi 2 – obligarea intervenientei la plata către pârâtă a sumelor stabilite prin actele atacate ca fiind plătite iniţial către reclamanta în temeiul cererii unice de plată, ca efect al nerespectării formei certificatul nr. x şi anexa acestuia, emis de aceasta ca organism de certificare;

4. în ipoteza admiterii capătului 3 al cererii de chemare în judecată, să se constate că reclamanta nu datorează sumele reprezentând creanţe bugetare pentru neregularitatea reţinută.

5. acordarea cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 606 din 2 februarie 2022)

Solicitare privind constatarea existenţei unui refuz nejustificat al pârâtului cu privire la soluţionarea cererii de plată. Casarea în parte a sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe

Prin cererea înregistrată pe rolul Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 05.04.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a solicitat instanţei de judecată să constate existenţa unui refuz nejustificat al pârâtului cu privire la soluţionarea cererii de plată înregistrate FGA sub nr. x/24.11.2016 prin care reclamanta a solicitat plata sumei de 3064,47 RON reprezentând despăgubiri suplimentare şi dispună obligarea FGA la soluţionarea de îndată a cererii de plată, în conformitate cu dispoziţiile legale si obligarea intimatului FGA la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Prin cererea de modificare a acţiunii depusă la data de 31.08.2021, reclamanta A. S.A. a solicitat instanţei de judecată, ca în temeiul art. 19 din Legea 554/2004 să oblige FGA la plata de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat acesteia prin soluţionarea cu întârziere şi respingerea cererii de plată înregistrate la FGA sub nr. x/24.11.2016, constând în principal, în penalităţi de întârziere în cuantumul stabilit prin normele legale speciale incidente în materia asigurărilor, respectiv 0.1%/zi întârziere conform Normei ASF 23/2014 si în subsidiar, dobânda legală penalizatoare stabilită conform prevederilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1546 din 17 martie 2023)

Solicitare privind obligarea pârâtului Statul Român la plata unor despăgubiri civile. Stabilirea competenței de soluționare a cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Statul Român la plata a 10.000.000 RON despăgubiri civile.

Prin sentinţa civilă nr. 53 din data de 28 mai 2019 Curtea de Apel Bacău a respins excepţiile nulităţii şi netimbrării acţiunii, invocate de pârât, ca nefondate, a admis excepţia invocată de pârât privind inadmisibilitatea acţiunii şi a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârât, ca rămasă fără obiect.

Soluţionând calea de atac promovată în cauză, prin decizia nr. 892 din data de 16 februarie 2022 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul reclamantului şi a casat sentinţa recurată, trimiţând cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 407 din 26 ianuarie 2023)

Cerere privind anularea notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă. Motive de casare nefondate

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, reclamantul Municipiul Vaslui a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/18.08.2016 şi a Deciziei nr. 358/19.10.2016 emise de MDRAP, prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă nr. x/20.09.2016, menţinându-se corecţia de 10% la contractul de lucrări nr. x/12.10.2009 încheiat de reclamant cu S.C. „Avensa Consulting” S.R.L.

Prin sentinţa nr. 100 din data de 13 iunie 2017, Curtea de Apel Iaşi a respins excepţia autorităţii de lucru judecat şi a admis acţiunea formulată de către reclamantul Municipiul Vaslui în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice. A anulat Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/18.08.2016 şi Decizia nr. 358/19.10.2016 emise de către pârâtul M.D.R.A.P., pe care l-a obligat la plata către reclamant a sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Totodată, instanţa a dispus restituirea către reclamant a sumei de 5000 RON, cauţiune achitată cu Ordinul de plată nr. x/2.03.2017 la A. S.A.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1750 din 28 martie 2023)

Rezilierea unilaterală a contractului de concesiune. Constatarea nulităţii absolute a declaraţiei unilaterale de reziliere a contractului, şi nu ca urmare a nerespectării unei clauze contractuale, pentru a atrage răspunderea civilă contractuală

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Bârlad la 18 noiembrie 2016, sub nr. x/2016 şi, ulterior, pe rolul Tribunalului Vaslui, secţia civilă la 13 iunie 2017, sub nr. x/2017, urmare declinării competenţei de soluţionare a cauzei prin sentinţa civilă nr. 695 din 25 aprilie 2017 a Judecătoriei Bârlad, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Pochidia, obligarea acesteia la plata sumei de 237.896,10 RON pentru repararea prejudiciului produs prin rezilierea abuzivă a contractului de concesiune nr. x din 27 aprilie 2012.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Bârlad; excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la obligarea sa la plata sumei de 15.208 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea subvenţiei încasate de reclamantă pentru suprafaţa de păşune în anul 2013, concesionată prin contractul de concesiune nr. x din 27 aprilie 2016, în temeiul răspunderii civile delictuale, în raport de sentinţa civilă nr. 708/CA din 30 iunie 2014, pronunţată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr. x/2013; excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire capătul de cerere privind obligarea sa la plata sumei de 16.003 RON, reprezentând daune materiale pentru contravaloarea subvenţiei pe care reclamanta ar fi încasat-o pentru suprafaţa de păşune pe anul 2013, concesionată în baza aceluiaşi contract de concesiune.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 907 din 20 aprilie 2022)

Neprezentarea argumentelor prin care să se susţină nerespectarea deciziei de casare pronunţată în primul ciclu procesual. Recurs nefondat

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia I civilă la 23 iunie 2017 sub nr. x/2017, reclamantele A., B. şi C. au chemat în judecată pe pârâtul D. – condamnat definitiv pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie urmată de decesul victimei E., solicitând obligarea acestuia la plata sumelor de 1.000.000 RON cu titlu de daune morale pentru A., în calitate de soţie a defunctului E.; 500.000 RON cu titlu de daune morale pentru B., în calitate de fiică a defunctului E.; 500.000 RON cu titlu de daune morale pentru C., în calitate de fiică a defunctului E.; la plata penalităţilor de întârziere începând cu data săvârşirii faptei până la plata efectivă a despăgubirilor.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 76 din 20 ianuarie 2022)

Impunerea administrării probelor necesare pentru stabilirea situaţiei concrete a încasării creanţei şi stabilirea impozitului pe profit şi a accesoriilor aferente. Admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal sub număr de dosar x/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator B., a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Galaţi, anularea Deciziei nr. 237/19.08.2014 a Direcţiei Generale de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul A.N.A.F. privind soluţionarea contestaţiei înregistrată la această direcţie sub nr. x/17.06.2014 prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x/09.05.2014, precum şi anularea Deciziei de impunere nr. x/09.05.2014.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 410 din 30 ianuarie 2023)

Recurs privind nemotivarea corespunzătoare a deciziei recurate, sub aspectul cuantumului daunelor morale stabilit în apel și greşita aplicare a prevederilor privind momentul de la care curg penalităţile de întârziere aplicate despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale

Prin cererea înregistrată la data de 8 noiembrie 2017 pe rolul Tribunalului Mureş, secţia civilă, sub nr. x/2017, reclamanta A., asistată de reprezentantul legal B., a solicitat obligarea pârâtei C. S.A., după cum urmează:

– la plata sumei de 500.000 euro, echivalent în RON, cu titlu de daune morale, cu aplicarea de penalităţi de 0,2% pe zi, de la data de 6.06.2017 şi până la plata efectivă a sumei solicitate;

– la plata sumei de 1.169,18 RON cu titlu de daune materiale, cu aplicarea de penalităţi de 0,2% pe zi, de la data de 6.06.12017 şi până la plata efectivă a acestei sume;

– la plata unei prestaţii lunare egale cu salariul minim net pe economie, începând cu data împlinirii vârstei de 18 ani, până la momentul recuperării integrale a capacităţii de muncă;

– la plata cheltuielilor de judecată.

S-a solicitat, de asemenea, citarea în cauză a numitului D., în calitate de intervenient forţat, în temeiul prevederilor art. 54 din Legea nr. 136/1995.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1357 şi urm. C. civ., Legea nr. 136/1995, Ordinul nr. 14/2011 emis de CSA.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 6 din 18 ianuarie 2022)

Criticarea respingerii ca inadmisibilă a cererii în constatarea existenţei dreptului la despăgubiri sau compensaţii. Recurs nefondat

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia I civilă la data de 06.03.2019 sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor-Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003: să se constate existenta dreptului său, în temeiul Legii nr. 290/2003 cu modificările şi completările ulterioare, la despăgubiri sau compensaţii pentru bunurile imobile avute în proprietate până în anul 1940 de către autorii săi B. şi C. (bunicii paterni) refugiaţi din localitatea Storojineţ Bucovina de Nord, respectiv, o casă de cărămidă cu două nivele în suprafaţă de 1920 mp, suprafaţa locuibilă 334 mp, suprafaţa comercială -2″120 mp, 10 camere şi 2 apartamente, acoperită cu material refractor, magazie de lemn şi 10 prăjini de pământ ca urmare a părăsirii forţate din anul 1940, conform cererilor formulate in acest scop si dovezilor prezentate; anularea deciziilor de validare, a hotărârii nr. 185/2006 emisă de Instituţia Prefectului Judeţului Suceava, ordinul nr. 1280/2007 şi nr. 687/02.07.2017 emise de A.N.R.P, prin care au fost respinse cererile nr. x/2003 şi nr. y/2004 formulate în temeiul Legii nr. 290/2003 de către reclamant; obligarea pârâtei la emiterea deciziei de acordare a despăgubirilor pe numele reclamantului pentru proprietăţile arătate la primul capăt al cererii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a soluţiei pronunţate în prezentul dosar.

În drept, a invocat art. 35, art. 194 şi urm. N C. proc. civ., art. 2502 alin. (2) pct. 2 N C. civ., art. 509 alin. (1) pct. 5 N C. proc. civ., Legea nr. 290/2003, art. 2, art. 17 alin. (1) lit. c) şi f) din H.G. nr. 1120/2006, Constituţia României – art. 16 şi art. 46.

Pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţia tardivităţii introducerii cererii.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1261 din 9 iunie 2021)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Acțiune în daune-interese. Raport juridic cu element de extraneitate. Incidența prevederilor art. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011. Efecte

Potrivit dispozițiilor art. 4 din O.G. nr. 13/2011, în raporturile juridice cu element de extraneitate, atunci când legea română este aplicabilă şi când s-a stipulat plata în monedă străină, dobânda legală este de 6% pe an.
Nu există niciun motiv ca și în cazul reglementat de art. 4 să se aplice majorarea de 8%, prevăzută de art. 3 alin. (21) din ordonanță, pentru că această prevedere legală, introdusă prin Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante, se aplică doar în cazurile vizate de art. 3 din O.G. nr. 13/2011, modificată.
Așadar, cum în raporturile juridice cu element de extraneitate, atunci când legea română este aplicabilă şi când s-a stipulat plata în monedă străină, nu avem ca element de raportare dobânda cheie (rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a consiliului de administraţie al băncii centrale) este evident că majorarea de 8% nu se poate cumula cu dobânda legală prevăzută de art. 4 din O.G. nr. 13/2011, modificată.

(ICCJ, Secția a II-a civilă, decizia nr. 1725 din 22 septembrie 2022)

Solicitarea anulării deciziei de respingere a contestaţiei şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată

Prin cererea înregistrată la data de 04.07.2016 pe rolul Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. „B.” a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, anularea deciziei de respingere a contestaţiei (necomunicată) şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/10.11.2015 la Direcţia Antifraudă Control Intern şi Supracontrol, referitor la sprijinul financiar aferent campaniei 2011, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 5398 din 8 octombrie 2020)

Procedura acţiunii în constatarea existenţei unui drept. Înrăutăţirea situaţiei părţii în propria cale de atac faţă de aceea din hotărârea atacată. Respingerea recursului ca neîntemeiat

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia I civilă la data de 06.03.2019 sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor-Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003: să se constate existenta dreptului său, în temeiul Legii nr. 290/2003 cu modificările şi completările ulterioare, la despăgubiri sau compensaţii pentru bunurile imobile avute în proprietate până în anul 1940 de către autorii săi B. şi C. (bunicii paterni) refugiaţi din localitatea Storojineţ Bucovina de Nord, respectiv, o casă de cărămidă cu două nivele în suprafaţă de 1920 mp, suprafaţa locuibilă 334 mp, suprafaţa comercială -2″120 mp, 10 camere şi 2 apartamente, acoperită cu material refractor, magazie de lemn şi 10 prăjini de pământ ca urmare a părăsirii forţate din anul 1940, conform cererilor formulate in acest scop si dovezilor prezentate; anularea deciziilor de validare, a hotărârii nr. 185/2006 emisă de Instituţia Prefectului Judeţului Suceava, ordinul nr. 1280/2007 şi nr. 687/02.07.2017 emise de A.N.R.P, prin care au fost respinse cererile nr. x/2003 şi nr. y/2004 formulate în temeiul Legii nr. 290/2003 de către reclamant; obligarea pârâtei la emiterea deciziei de acordare a despăgubirilor pe numele reclamantului pentru proprietăţile arătate la primul capăt al cererii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a soluţiei pronunţate în prezentul dosar.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1261 din 9 iunie 2021)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Conflict negativ de competență. Decizie de casare prin care s-a stabilit competența materială și teritorială a instanței de fond. Efecte obligatorii

În cazul în care competenţa materială şi teritorială a primei instanţe a fost stabilită prin decizia de casare, potrivit dispoziţiilor art. 501 alin. (1) NCPC, modalitatea în care instanţa de recurs, a dat dezlegare acestui aspect litigios se impune fără posibilitatea de a fi contrazisă cu ocazia rejudecării. Aceasta datorită efectului pozitiv al lucrului judecat, potrivit căruia statuările definitive ale unei hotărâri judecătoreşti se impun, deopotrivă, părţilor şi instanţei ulterioare, care nu pot ignora efectele unei judecăţi anterioare, care a tranşat definitiv un aspect al litigiului.
Pe de altă parte, norma anterior enunţată se referă la „instanţa care judecă fondul”, fără a face vreo distincţie după cum aceasta se află sau nu în circumscripţia teritorială a instanţei de recurs, or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo distincţie (ubi lex non distinguet, nec nos distinguere debemus).
Nici prevederile art. 135 NCPC nu sunt de natură a înlătura aplicarea normei edictate de art. 501 alin. (1) din acelaşi act normativ, cele două texte de lege vizând instituţii juridice distincte, prin normele care reglementează conflictul competenţă, legiuitorul neintenţionând să lipsească de efecte o decizie de casare prin care a fost tranşat definitiv aspectul vizând instanţa competentă a soluţiona pricina.

(ICCJ, secția I civilă, decizia nr. 15 din 14 ianuarie 2020)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Conflict negativ de competență. Decizie de casare prin care s-a stabilit competența materială și teritorială a instanței de fond. Efecte obligatorii

În cazul în care competenţa materială şi teritorială a primei instanţe a fost stabilită prin decizia de casare, potrivit dispoziţiilor art. 501 alin. (1) NCPC, modalitatea în care instanţa de recurs, a dat dezlegare acestui aspect litigios se impune fără posibilitatea de a fi contrazisă cu ocazia rejudecării. Aceasta datorită efectului pozitiv al lucrului judecat, potrivit căruia statuările definitive ale unei hotărâri judecătoreşti se impun, deopotrivă, părţilor şi instanţei ulterioare, care nu pot ignora efectele unei judecăţi anterioare, care a tranşat definitiv un aspect al litigiului.

(I.C.C.J., secția I civilă, decizia nr. 15 din 14 ianuarie 2020)