Despăgubirile pentru exproprierea realizată în privinţa terenurilor din fondul forestier. Lipsa caracterului drept al despăgubirii

• Codul silvic: art. 41
• Codul silvic: art. 42
• Constituţia României: art. 44 alin. (3)
• Legea 255/2010: art. 14
• Legea fondului funciar nr. 18/1991: art. 92 alin. (4)
• NCPC: art. 479 alin. (1)
• NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 8
• NCPC: art. 496 alin. (1)
• NCPC: art. 501

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă, la 13 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice ” Transelectrica” S.A. a chemat în judecată pe pârâta Comuna Goruia, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 522.678,76 RON (suma fiind încasată de către pârâtă cu titlu de contravaloare pierdere de creștere și reinstalare vegetație pe anul 2015 – 395.180,65 RON conform facturii nr. x/03.11.2015 și OP nr. x/10.11.2015; chirie anuală pe anul 2016 – 62.392,69 RON, conform facturii nr. x/23.09.2016 și OP nr. x/30.09.2016; chirie anuală pe anul 2017 – 65.105,42 RON, conform facturii nr. x/05.05.2017 și OP nr. x/20.06.2017; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale datorată de la data achitării sumelor și până la data restituirii sumei de la petitul 1; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.

În drept, a invocat dispozițiile art. 1341, art. 1344, art. 1635 – 1640 C. civ. și art. 148,192, 194 și urm. C. proc. civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 57 din 19 ianuarie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând decizia recurată și criticilor formulate împotriva acesteia, Înalta Curte reține următoarele:

Așa cum s-a reținut de către instanțele din etapele anterioare, pentru realizarea obiectivului de interes național „LEA 400 kV de interconexiune Reșița (România)-Pancevo (Serbia)” al cărui beneficiar și proprietar este Statul Român, Guvernul României a adoptat H.G. nr. 841 din 7 octombrie 2015 prin care s-a aprobat ocuparea temporară a terenului din fondul forestier național în suprafață de 51,6499 ha de către Compania Națională de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica” – S.A., în vederea realizării obiectivului de interes național sus-menționat, precum și că predarea terenului să se realizeze numai după „achitarea contravalorii pierderii de creștere determinate de exploatarea masei lemnoase înainte de vârsta exploatabilității tehnice și a cheltuielilor de reinstalare a vegetației forestiere și întreținere a acesteia până la realizarea stării de masiv”, taxe prevăzute de art. 41 și 42 din Codul Silvic.

În acest context, Compania Națională de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica” – S.A. a achitat către Comuna Goruia în total suma de 522.678,76 RON, suma fiind încasată de către pârâtă cu titlu de contravaloare pierdere creștere și cheltuieli de reinstalare vegetație pe anul 2015 – 395.180,65 RON, conform facturii nr. x/03.11.2015, achitată cu OP nr. x/10.11.2015; chirie pe anul 2016 – 62.392,69 RON, conform facturii nr. x/23.09.2016, achitată cu OP nr. x/30.09.2016; chirie pe anul 2017 – 65.105,42 RON, conform facturii nr. x/05.05.2017, achitată cu OP nr. x/20.06.2017.

Apreciind că în conformitate cu dispozițiile art. 14 din Legea 255/2010, scoaterea, definitivă ori temporară, a terenurilor necesare pentru obiectivele de interes național, Compania Națională de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica” – S.A. era scutită de la plata taxelor prevăzute la art. 41 și art. 42 din Legea 46/2008 la momentul achitării lor, a inițiat prezentul demers judiciar.

Prima instanță a respins acțiunea, dispoziție păstrată în calea ordinară de atac declarată în primul ciclu procesual, când instanța de apel a apreciat că, prin Decizia nr. 67/2017, Curtea Constituțională a declarat neconstituțional art. 14 din Legea nr. 255/2010.

Potrivit acestui text legal, în forma în vigoare la data efectuării plăților, „Scoaterea, definitivă ori temporară, a terenurilor necesare pentru obiectivele de interes național, județean și local din circuitul agricol și, respectiv, din fondul forestier național se exceptează de la plata taxelor prevăzute la art. 92 alin. (4) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv a taxelor și a celorlalte sume datorate potrivit art. 33 alin. (2) lit. h), art. 36 alin. (2), art. 41 și 42 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, cu modificările și completările ulterioare, și art. 42 alin. (3) lit. h) din Legea îmbunătățirilor funciare nr. x, republicată, cu completările ulterioare”.

O asemenea apreciere era, în mod evident, una eronată, deoarece prin Decizia nr. 67/2017, instanța de contencios constituțional, admițând excepția de neconstituționalitate, a constatat doar că soluția legislativă cuprinsă în art. 14 din Legea nr. 255/2010, potrivit căreia scoaterea, definitivă ori temporară, din fondul forestier național a terenurilor necesare pentru obiectivele de interes național, județean și local se exceptează de la plata despăgubirilor prevăzute de art. 41 alin. (1) lit. b) – d) și art. 42 alin. (1) lit. b) – d) din Legea nr. 46/2008 (Codul silvic), cuvenite persoanelor fizice și persoanelor juridice private, este neconstituțională.

Semnificația dispozitivului acestei decizii nu poate fi extinsă, în așa fel încât să se considere, așa cum urmărește recurenta, că întregul conținut al art. 14 din Legea nr. 255/2010 ar fi fost declarat neconstituțional.

Dimpotrivă, așa cum însăși Curtea Constituțională a reținut în paragraful 25 din decizia amintită, „(…) este opțiunea legiuitorului de a excepta statul prin reprezentanții săi de la plata unor taxe, cum ar fi taxa pentru scoaterea definitivă a terenurilor din fondul forestier național (…) Însă, opțiunea sa de a excepta statul (prin reprezentanții săi, în calitate de expropriator) de la plata despăgubirii care în mod firesc însoțește orice măsură de expropriere apare ca fiind neconstituțională. Așadar, prin neluarea în considerare a criteriilor stabilite la art. 41 alin. (1) lit. b) – d) și art. 42 alin. (1) lit. b) – d) din Legea nr. 46/2008 în determinarea cuantumului despăgubirii, se ajunge la golirea de conținut a acesteia, din moment ce este doar proclamată, fără, însă, a fi efectivă. Indiferent de scopul pentru care au fost expropriate terenurile, de categoria de folosință a acestora sau de natura obiectivelor care urmează a fi edificate pe terenurile expropriate, statul trebuie să acorde o dreaptă despăgubire care se determină luând în considerare criterii specifice fiecărei categorii de terenuri. Or, în măsura în care despăgubirea pentru exproprierea realizată în privința terenurilor din fondul forestier nu cuprinde elementele prevăzute de art. 41 alin. (1) lit. b) – d) și art. 42 alin. (1) lit. b) – d) din Legea nr. 46/2008, Curtea nu poate decât să constate că textul legal criticat reglementează, în mod implicit, un transfer silit de proprietate realizat cu titlu gratuit în favoarea statului. Prin urmare, în lipsa caracterului drept al despăgubirii, Curtea constată că au fost încălcate prevederile art. 44 alin. (3) din Constituție”.

Ca atare, Decizia nr. 67/2017 nu a produs efectul înlăturării, integrale, din ordinea juridică a textului de lege pe care reclamanta și-a fundamentat acțiunea, ci doar a părții care cuprindea soluția legislativă de exceptare, pentru scoaterea, definitivă ori temporară, din fondul forestier național a terenurilor necesare pentru obiectivele de interes național, județean și local, de la plata despăgubirilor prevăzute de art. 41 alin. (1) lit. b) – d) și art. 42 alin. (1) lit. b) – d) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, cuvenite persoanelor fizice și juridice private.

Prin urmare, nefiind afectată de nici un viciu de neconstituționalitate, a rămas în ordinea juridică soluția de exceptare – pentru scoaterea, definitivă ori temporară, a terenurilor aflate în proprietate publică necesare pentru obiectivele de interes național, județean și local din circuitul agricol și, respectiv, din fondul forestier național – de la plata taxelor prevăzute la art. 92 alin. (4) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a taxelor și a celorlalte sume datorate potrivit art. 33 alin. (2) lit. h), art. 36 alin. (2), art. 41 și 42 din Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare, și art. 42 alin. (3) lit. h) din Legea nr. 138/2004, republicată, cu completările ulterioare.

În speță, terenul nu aparține unor persoane private, ci este proprietate publică, așa încât soluția legislativă de exceptare de la plata taxelor indicate de art. 41 și 42 din Codul silvic era pe deplin incidentă.

Tocmai de aceea, prin decizia pronunțată în recurs, în primul ciclu procesual, hotărârea instanței de apel a fost casată, iar cauza i-a fost trimisă spre o nouă judecată; instanța supremă a reținut, în esență, că decizia nr. 67/2017 a Curții Constituționale nu era incidentă în cauză.

În rejudecare, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a art. 1 alin. (12) din H.G. nr. 841/2015, care a fost admisă prin decizia care face obiect al recursului de față.

Pe calea recursului, subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta a criticat, sub un prim aspect, statuările instanței de apel asupra deciziei nr. 67/2017 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 581/20.07.2017, arătând că instanța de recurs nu a oferit o interpretare deciziei amintite și că, în lipsa unei prevederi exprese, efectele ei se răsfrângeau și asupra persoanelor juridice de drept public.

Criticile sunt nefondate, atât în considerarea celor expuse în precedent, cât și a dezlegărilor obligatorii oferite prin decizia pronunțată în recurs, în primul ciclu procesual, când instanța supremă a reținut că prevederile textului de lege sus-enunțat produceau efecte depline în cauză, întrucât nu erau nici suspendate, nici declarate neconstituționale.

În acest cadru procesual, pornind de la dezlegările instanței de recurs, instanța de prim control judiciar a stabilit că Decizia nr. 67/2017 a instanței de contencios constituțional nu este aplicabilă, considerent în acord cu dispozițiile art. 501 C. proc. civ. și care respectă îndrumările din decizia de casare, prin care, contrar susținerilor autoarei căii de atac, s-a oferit o interpretare deciziei Curții Constituționale.

Un alt set de critici formulate a vizat caracterul de normă derogatorie a art. 1 alin. (12) din H.G. nr. 841/2015 în raport cu Legea nr. 255/2010, însă nici aceste critici nu pot fi primite, întrucât, așa cum rezultă din decizia recurată, motivele de apel și de nelegalitate a prevederilor art. 1 alin. (12) din H.G. nr. 841/2015, dar și apărările din apel s-au limitat la aspecte vizând aplicabilitatea în cauză a deciziei nr. 67/2017 a Curții Constituționale, iar instanța de apel, potrivit art. 479 alin. (1) C. proc. civ., le-a răspuns.

Or, în măsura în care în calea de atac devolutivă problema caracterului derogatoriu al H.G. nr. 841/2015 în raport cu Legea nr. 255/2010 nu a fost dedusă judecății, iar în cuprinsul raționamentului expus instanța de apel nu a antamat aspectele sesizate direct în recurs, criticile apar ca fiind invocate cu încălcarea dispozițiilor art. 488 alin. (2) C. proc. civ., care presupun ca motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. să nu poată fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului ori, deși au fost invocate în termen, au fost respinse sau au rămas nesoluționate.

Așadar, pentru a putea invoca în recurs caracterul derogator al respectivei hotărâri de guvern, recurenta ar fi trebuit ca în cursul judecării apelului, în combaterea excepției de nelegalitate și a apelului părții adverse prin care s-a criticat soluția dată de prima instanță aplicării în cauză a prevederilor art. 14 din Legea nr. 255/2010, să le invoce.

Prin urmare, cum partea nu a supus atenției instanței de apel această chestiune, deși ar fi putut, ea nu o poate invoca direct în recurs, pentru că se opune art. 488 alin. (2) C. proc. civ.. distinct de aceasta, se cuvine subliniat că admiterea excepției de nelegalitate a fost plasată nu pe premisa caracterului derogator al hotărârii de guvern, ci tocmai pe natura ei, de act inferior legii, care, prin urmare, trebuia emisă exclusiv în scopul stabilirii modului de aplicare a actului normativ superior, fără să-l fi putut modifica.

Susținerile recurentului, referitoare la încălcarea deciziei Curții de Justiție a Uniunii Europene din 18.05.2021 și a dreptului său de proprietate în lipsa plății unei despăgubiri pentru ocuparea temporară a fondului forestier de către intimată, reprezintă o reiterare a apărărilor din apel, pe care instanța de prim control judiciar le-a înlăturat, reținând lipsa elementelor care ar putea justifica incidența deciziei în cauză; aceste aspecte nu au fost combătute în recurs.

În acest context, criticile nu pot avea funcția prevăzută de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., de vreme ce ele nu indică norma de drept material care ar fi fost încălcată.

Așa fiind, constatând că în cauză nu este incident niciun motiv de recurs de natură să determine casarea deciziei atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul.

În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, reprezentând taxele judiciare de timbru achitate în toate stadiile procesuale, formulată de intimata-reclamantă, Înalta Curte constată că prin decizia recurată au fost acordate acesteia, cu titlu de cheltuieli de judecată, taxa de timbru achitată de către reclamantă în toate stadiile procesuale.

Sursa informației: www.scj.ro.