Lipsa invocării exprese a excepțiilor procesuale în apel. Distincția dintre apărările de fond și excepțiile procesuale în analiza interesului și calității procesuale active într-o acțiune în anularea mărcii pentru rea-credință

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 27 octombrie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii Calea x S.R.L. şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, să dispună: anularea Mărcii nr. 171546 înregistrată la data de 8 februarie 2021, obligarea pârâtului Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci să radieze marca „Mocăniţa Apusenilor” din Registrul Naţional al Mărcilor, interzicerea utilizării de către pârâta Calea x S.R.L., în orice fel, a mărcii „Mocăniţa Apusenilor” în activitatea sa comercială, cu cheltuieli de judecată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1784 din 25 iunie 2024)

Excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune. Răspunderea Statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 9 septembrie 2020 pe rolul Tribunalului Iaşi, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor au solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 535.000 euro, reprezentând daune materiale (400.000 euro valoare imobil + 135.000 euro lipsa de folosinţa) şi a sumei de 150.000 euro, reprezentând daune morale in conformitate cu dispoziţiile art. 52 alin. (3) din Constituţia României şi art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la CEDO.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1380 din 27 septembrie 2023)

Garantearea unui drept executoriu la reparaţie. Victimele unei arestări sau ale unei detenţii în condiţii contrare

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la 29 noiembrie 2017, sub nr. dosar x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând obligarea acestuia la plata, cu titlu de despăgubiri, a următoarelor sume: 904.359,50 RON, reprezentând daune materiale (cheltuieli de judecată – onorarii de avocat – ocazionate de desfăşurarea procesului penal); 784.000 euro – echivalent în RON la cursul BNR de la data plăţii, reprezentând daune materiale (contravaloarea drepturilor salariale nete neîncasate, pentru durata celor 56 de luni calendaristice ale mandatului de preşedinte al ASF); 5.000.000 RON, cu titlu de daune morale (reparaţia morală pentru privarea de libertate în perioada 25.02-26.02.2014 şi, respectiv, 4.03-8.09.2014); dobânda legală la sumele precizate mai sus, calculată de la data introducerii acţiunii şi până la data plăţii efective a acestor sume; a solicitat, de asemenea, obligarea aceluiaşi pârât la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de derularea procedurii judiciare în cauza de faţă.

Prin cererea modificatoare din 11 aprilie 2018, reclamantul a precizat valoarea despăgubirilor materiale, solicitate iniţial, la suma de 9.704.896 RON (reprezentând drepturi salariale de care a fost privat pe parcursul celor 56 de luni), rezervându-şi dreptul de a majora această sumă în funcţie de relaţiile comunicate de ASF şi de evoluţia cursului leu-euro, sumă la care a solicitat să se aplice dobânda legală de la data sesizării instanţei şi până la data plăţii efective, menţinând, totodată, cererea de obligare a pârâtului la plata sumei de 5.000.000 RON cu titlu de despăgubiri morale; prin aceeaşi cerere, reclamantul a renunţat la cererea de obligare a pârâtului la despăgubiri materiale constând în cheltuielile de judecată efectuate în cadrul procesului penal, pe care a înţeles să le solicite pe cale separată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1096 din 8 iunie 2023)

Caracterul injust/nedrept al măsurilor privative de libertate. Netemeinicia acuzaţiei în materie penală. Criterii autonome care dau dreptul persoanei în cauză la repararea pagubei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la 29 noiembrie 2017, sub nr. dosar x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând obligarea acestuia la plata, cu titlu de despăgubiri, a următoarelor sume: 904.359,50 RON, reprezentând daune materiale (cheltuieli de judecată – onorarii de avocat – ocazionate de desfăşurarea procesului penal); 784.000 euro – echivalent în RON la cursul BNR de la data plăţii, reprezentând daune materiale (contravaloarea drepturilor salariale nete neîncasate, pentru durata celor 56 de luni calendaristice ale mandatului de preşedinte al ASF); 5.000.000 RON, cu titlu de daune morale (reparaţia morală pentru privarea de libertate în perioada 25.02-26.02.2014 şi, respectiv, 4.03-8.09.2014); dobânda legală la sumele precizate mai sus, calculată de la data introducerii acţiunii şi până la data plăţii efective a acestor sume; a solicitat, de asemenea, obligarea aceluiaşi pârât la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de derularea procedurii judiciare în cauza de faţă.

Prin cererea modificatoare din 11 aprilie 2018, reclamantul a precizat valoarea despăgubirilor materiale, solicitate iniţial, la suma de 9.704.896 RON (reprezentând drepturi salariale de care a fost privat pe parcursul celor 56 de luni), rezervându-şi dreptul de a majora această sumă în funcţie de relaţiile comunicate de ASF şi de evoluţia cursului leu-euro, sumă la care a solicitat să se aplice dobânda legală de la data sesizării instanţei şi până la data plăţii efective, menţinând, totodată, cererea de obligare a pârâtului la plata sumei de 5.000.000 RON cu titlu de despăgubiri morale; prin aceeaşi cerere, reclamantul a renunţat la cererea de obligare a pârâtului la despăgubiri materiale constând în cheltuielile de judecată efectuate în cadrul procesului penal, pe care a înţeles să le solicite pe cale separată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1096 din 8 iunie 2023)

Pretinderea greşitei stabiliri a circumstanţelor de fapt ale cauzei ca rezultat al aprecierii eronate a probatoriilor administrate, fapt pentru care instanţa a dat/nu a dat relevanţă anumitor probe. Recurs respins ca nefondat

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 09.05.2018 sub nr. x/2018, astfel cum a fost precizată la 31.05.2018, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii C. şi D., obligarea acestora la plata sumei de 1.000.000 euro cu titlu de daune morale pentru suferinţele morale şi psihice la care au fost supuşi de căre pârâţi datorită expresiilor insultătoare, calomniilor, defăimărilor şi denigrărilor la adresa acestora făcute în faţa unor autorităţi sau numai în faţa celor din comunitate.

În drept, au fost invocate dispozitiile art. 252, art. 253 alin. (4), art. 1357, art. 1349 alin. (1) şi alin. (2), art. 1381 alin. (1) C. civ.

Pârâţii au formulat cerere reconventională prin care au solicitat obligarea reclamanţilor la plata sumei de 1.000.000 de euro, reprezentând prejudiciul moral cauzat ca urmare a suferintelor morale şi psihice pe care le suportă în permanenţă, constând în umilinţă, frică, tristete, stări depresive, nelinişte, stări emoţionale cu impact negativ asupra acestora.

În drept, au fost invocate dispozitiile art. 58, art. 72, art. 74, art. 1349, art. 1357, art. 1358 C. civ.

Prin sentinta nr. 10837/23.10.2018, Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, dosarul fiind înregistrat la data de 5.11.2018.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 704 din 3 mai 2023)

Solicitare privind constatarea existenţei dreptului de proprietate cu privire la un imobil compus din teren şi construcţie şi dispunerea înscrierii în cartea funciară a dreptului astfel constatat

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la 20 noiembrie 2019, reclamantul Municipiul Cluj-Napoca prin Primar a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâtele Compania de Apă Someş S.A. şi A. S.R.L. să constate că Municipiul Cluj-Napoca are calitate de proprietar asupra imobilului teren şi parte a construcţiilor aflate în Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj, înscris iniţial în CF x Cluj, nr. top. x şi y, actualmente înscris în CF nr. x Cluj-Napoca nr. cadastral x (doar teren) şi CF nr. x Cluj-Napoca nr. cadastral x (teren şi construcţii: C1, C2), să dispună intabularea dreptului de proprietate asupra imobilelor mai sus amintite în favoarea Municipiului Cluj-Napoca, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată în caz de opunere.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 89, art. 555 C. civ., art. 35 C. proc. civ. şi în subsidiar art. 563 C. civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2004 din 25 octombrie 2022)

Apel declarat împotriva încheierii prin care s-a soluţionat cererea de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul sentinţei. Recurs respins ca fiind nefondat

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului Satu Mare, secţia civilă, sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., A., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. şi T. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta U. S.A. Bucureşti, obligarea pârâtei la plata, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ca urmare a decesului victimei V., a următoarelor sume: 200.000 euro pentru fiecare în parte, cu titlu de daune morale, pentru reclamanţii A., B., C., D., E., copiii victimei; 100.000 euro pentru fiecare în parte, cu titlu de daune morale, pentru reclamanţii F., A., H., I., G., J., K., L., nepoţii victimei; 150.000 euro pentru fiecare în parte, cu titlu de daune morale, pentru reclamanţii M., N., O., P., fraţii victimei; 19.347,11 RON cu titlu de daune materiale pentru reclamantul A., fiul victimei, care a suportat majoritatea cheltuielilor ce au urmat decesului; 150.000 euro cu titlu de daune morale şi 25.404,09 RON cu titlu de daune materiale pentru reclamanta Q.; 70.000 euro cu titlu de daune morale şi 918.12 RON cu titlu de daune materiale pentru reclamanta R.; 30.000 euro cu titlu de daune morale şi 603,19 RON cu titlu de daune materiale pentru reclamanta S.; 60.000 euro cu titlu de daune morale şi 210.83 RON cu titlu de daune materiale pentru reclamanta T.; cu cheltuieli de judecată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 5 din 18 ianuarie 2022)

Verificarea întrunirii cerinţelor legale pentru angajarea răspunderii civile delictuale. Verificarea limitelor libertăţii de exprimare

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti- sectia a IV-a civilă, în data de 12 aprilie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei de 250.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat, constând în vătămarea dreptului la demnitate, onoare şi reputaţie, produs prin publicarea unor comentarii defăimătoare la adresa reclamantului pe site-ul (blogul) www.x.com, pe care pârâta îl deţine şi administrează; obligarea acesteia la retragerea comentariilor defăimătoare cu privire la reclamant, publicate pe site-ul www.x.com şi la publicarea hotărârii judecătoreşti, definitive, pronunţată în cauză pe site-ul www.x.com.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 774 din 6 aprilie 2022)

Reclamație privind omisiunea instanţei de apel de a determina, cu respectarea legii, perioada relevantă pentru dovezile de utilizare aduse de titularul mărcii. Dispunerea casării deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă la data de 18 februarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii B. S.R.L. şi Oficiul de Stat Pentru Invenţii şi Mărci, ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună decăderea pârâtei MGC din drepturile conferite de marca naţională nr. x/02.07.2012 „C.” pe fondul nefolosirii efective pe teritoriul României într-o perioada neîntreruptă de 5 ani raportată la data introducerii acţiunii, obligarea pârâtei OSIM la radierea mărcii nr. x/02.07.2012 din Registrul Mărcilor şi publicarea menţiunii radierii în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, precum şi obligarea pârâtei MGC la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 430 din 1 martie 2022)

Nulitatea actelor de preluare a bunurilor de către stat. Redobândirea dreptului de proprietate asupra bunurilor succesorale preluate de statul comunist

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2019 pe rolul Judecătoriei Timişoara la data de 04.06.2019 reclamanţii A., B. şi C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, constatarea nulităţii absolute a actelor de preluare de către Statul Român, de la autorul acestora, D., a imobilelor nr. cad. x, înscris în CF x Timişoara, proprietar Statul Român, domeniu public; nr. cad. x (parcela LL 474), înscris în CF x Timişoara proprietar Statul Român, domeniu public; nr. cad. x 424, înscris în CF x Timişoara proprietar Statul Român, domeniu public; nr. cad. x 422, înscris în CF x Timişoara, proprietar Statul Român, domeniu public; nr. cad. x 417/1, înscris în CF x Timişoara, proprietar Statul Român, domeniu public; nr. cad. x (parcela C. civ. 410/1), înscris în CF x Timişoara, proprietar Statul Român, prin Agenţia Domeniilor Statului, proprietate privată; nr. cad. x (parcela x), înscris în CF x Timişoara, proprietar Statul Român, prin Agenţia Domeniilor Statului, proprietate privată; nr. cad. x (parcela x), înscris în CF x Timişoara, proprietar Statul Român, prin Agenţia Domeniilor Statului, proprietate privată; nr. cad. x (parcela HB 412/2), înscris în CF x Timişoara, proprietar Statul Român, prin Agenţia Domeniilor Statului, proprietate privată; constatarea existenţei dreptului de proprietate asupra imobilelor în patrimoniul autorului lor, D., la data decesului – 16.08.1974; cu cheltuieli de judecată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2236 din 27 octombrie 2021)

Majorările de întârziere pentru neplata TVA. Condiţiile răspunderii civile delictuale și determinarea despăgubirilor

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul la data de 25 septembrie 2013, reclamanta Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din Romania – Asociaţia pentru Drepturi de Autor (UCMR – ADA) a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.R.L, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

1.în principal, obligarea pârâtei la plata sumei de 662.904 RON reprezentând valoarea egala cu triplul remuneraţiei şi la plata TVA-ului legal aferent, suma datorata potrivit art. 139 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, pentru comunicarea publica a operelor muzicale în scop ambiental în autobuze, microbuze şi autocare perioada 01.08.2010 – 31.07.2013, fără a încheia în prealabil autorizaţie licenţa neexclusiva cu UCMR-ADA.

2.în subsidiar, în cazul în care s-ar dovedi utilizarea licita a operelor muzicale prin comunicare publica de către pârâta, obligarea pârâtei la plata sumei de 220.968 RON, inclusiv TVA, suma datorata pentru comunicarea publica a operelor muzicale în scop ambiental în autobuze, microbuze şi autocare perioada 01.08.2010-31.07.2013; obligarea pârâtei la plata sumei de 552.602,91 RON reprezentând penalităţi de întârziere, calculate pana la data de 05.08.2013, datorate de pârâta pentru întârzierea plaţii remuneraţiilor menţionate anterior; obligarea pârâtei la plata de penalităţi de 0,5%/zi de întârziere începând cu data de 06.08.2013 şi pana la plata efectiva a sumei de 220.968 RON, reprezentând remuneraţii restante menţionate anterior.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 339 din 16 februarie 2021)

Hotărâre dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Respingerea căii de atac promovate

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii S.C. B. S.R.L. şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, în temeiul prevederilor art. 4 alin. (1) şi art. 6 alin. (1) lit. b) raportat la art. 47 alin. (1) lit. b) şi c) şi art. 35 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi al dispoziţiilor art. 29, 30 şi 32 C. proc. civ., solicitând instanţei:

– să i se interzică pârâtei S.C. B. S.R.L. să desfăşoare acte de comerţ având ca obiect produse în denumirea cărora se regăseşte elementul C. ori cuvinte sau expresii derivate din mărcile reclamantei, întrucât se confundă până la identitate cu mărcile înregistrate în portofoliul său;
– să se interzică pârâtei S.C. B. S.R.L.: să mai desfăşoare activităţi cu specific publicitar şi de marketing relativ la produsele sus-menţionate, inclusiv în mediul virtual/internet; să menţioneze C., cuvinte sau expresiile derivate din mărcile reclamantei pe ambalaje, broşuri, pliante şi alte asemenea elemente de promovare şi comercializare a produselor sale;
– obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la radierea şi eliminarea tuturor termenilor, cuvintelor sau expresiilor derivate din mărcile reclamantei, din materialele promoţionale şi de comercializare indicate;
– sa se interzica pârâtei S.C. B. S.R.L. să insereze elementele C., cuvinte, expresii derivate ori reprezentări grafice similare în documentaţia statutară şi în orice alte documente de autorizare sau certificare a activităţii sale comerciale;
– obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 100.000 de RON ca o consecinţă a desfăşurării cu rea-credinţă a activităţii comerciale, cu încălcarea dreptului la marcă al reclamantei, în temeiul dispoziţiilor art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998 dar şi ca efect al diminuării şi afectării gradului de notorietate al mărcii reclamantei prin desfăşurarea activităţilor de comerţ în condiţiile sus – arătate, prin interpunerea şi promovarea produselor purtând însemne specifice mărcii sale (termenii – C. precum şi cuvinte sau expresii derivate din mărcile reclamantei ori reprezentări grafice similare);
– obligarea pârâtelor, în solidar, la suportarea cheltuielilor de judecată angajate de soluţionarea prezentului litigiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 451 şi următoarele C. proc. civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2118 din 19 octombrie 2021)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ A) Societate agricolă. Acțiune în răspundere formulată împotriva administratorului. Natura juridică a răspunderii. Condiții și efecte. B) Apel. Încălcarea de către instanţă a limitelor efectului devolutiv

A) Raporturile de mandat care guvernează relația dintre administrator și societate diferă de regulile mandatului de drept comun, întrucât mandatul administratorului este unul cu o natură duală, atât contractuală, cât și legală, Legea nr. 36/1991 reglementând în mod distinct procedura de administrare a societăților agricole în capitolul IV denumit „Administrarea societății agricole”. Prin urmare, răspunderea administratorilor este o răspundere de natură contractuală grefată pe contractul de mandat și pe dispozițiile speciale prevăzute de Legea nr. 36/1991, iar nu o răspundere civilă delictuală cu caracter special.
B) În cazul în care prima instanţă de control judiciar a limitat cercetarea faptelor imputate pârâtului doar la cele săvârşite în calitate de administrator, sunt încălcate limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a supus judecății la prima instanță, în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (2) și art. 22 alin. (6) C. proc. civ., dar și limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat. Aceasta întrucât prin cererea introductivă de instanţă s-a solicitat antrenarea răspunderii pârâtului, atât pe temeiul răspunderii speciale, decurgând din calitatea de administrator al societății pârâte, pentru fapte exercitate în această calitate și, subsecvent, antrenarea răspunderii civile delictuale pe temeiul art. 1357 C. civ. – în situația în care s-ar stabili că unele dintre faptele imputate acestuia au avut loc după încetarea calității de administrator în cadrul societății reclamante.

(ICCJ, secția a II-a civilă, decizia nr. 2403 din 24 noiembrie 2020)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Hotărâre judecătorească. Încălcarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă. Efecte

Conform art. 425 alin. (1) lit. b) C.proc.civ., considerentele vor cuprinde obiectul cererii, susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor. Aşadar, instanţa trebuie să arate obligatoriu fiecare capăt de cerere şi apărările părţilor, probele care au fost administrate, cu menţionarea motivelor pentru care unele au fost reţinute, iar altele înlăturate, excepţiile invocate şi soluţionarea acestora, normele juridice aplicate la situaţia de fapt stabilită.
O motivare implicită a unor capete de cerere ori cereri adiţionale sau incidentale nu este permisă, constituind o nerespectare a dispoziţiilor art. 425 alin. (1) C.proc.civ., deoarece soluţia dată fiecărei cereri ce a făcut obiectul judecăţii trebuie să se regăsească şi să îşi aibă fundamentarea în considerentele hotărârii.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1025 din 15 mai 2019)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Hotărâre judecătorească. Încălcarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă. Efecte

Conform art. 425 alin. (1) lit. b) C.proc.civ., considerentele vor cuprinde obiectul cererii, susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor. Aşadar, instanţa trebuie să arate obligatoriu fiecare capăt de cerere şi apărările părţilor, probele care au fost administrate, cu menţionarea motivelor pentru care unele au fost reţinute, iar altele înlăturate, excepţiile invocate şi soluţionarea acestora, normele juridice aplicate la situaţia de fapt stabilită.
O motivare implicită a unor capete de cerere ori cereri adiţionale sau incidentale nu este permisă, constituind o nerespectare a dispoziţiilor art. 425 alin. (1) C.proc.civ., deoarece soluţia dată fiecărei cereri ce a făcut obiectul judecăţii trebuie să se regăsească şi să îşi aibă fundamentarea în considerentele hotărârii.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1025 din 15 mai 2019)