JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Convenție de garantare. Acțiune în restituire a plății nedatorate formulată de Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii împotriva băncii. Condiții de admisibilitate și efecte

În cazul în care, la momentul efectuării plăţii de către Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii, banca garantată știa că decizia sa de declarare a scadenţei anticipate era contestată în instanţă, existând posibilitatea anulării actului care stă la baza demersurilor sale de plată a garanţiei, și a omis să îl informeze pe solvens cu privire la aceasta, sunt îndeplinite cerinţele legale ale instituţiei plăţii nedatorate.

(ICCJ, Secția a II-a civilă, decizia nr. 763 din 31 martie 2022)

Exigenţa motivării hotărârii judecătoreşti. Garanţie a caracterului echitabil al procedurii şi împotriva arbitrariului instanţei

Prin întâmpinarea formulată la data de 24.10.2018, intimata-reclamantă A. S.A. a solicitat respingerea recursurilor declarate de recurenta – pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi recurenta – intervenientă SNTGN Transgaz S.A. ca nefondate şi menţinerea drept legală a sentinţei nr. 2579/05.06.2018.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 3829 din 22 iunie 2021)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Pertinenţa şi concludența probei cu expertiză contabilă. Motivarea hotărârii judecătorești

Calitatea unei motivări şi, implicit, respectarea exigenţelor impuse de prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. nu sunt determinate de volumul considerentelor, ci de valoarea juridică a argumentelor şi de corectitudinea raţionamentului care a stat la baza pronunţării soluţiei.
Preluarea de către instanţă a unora dintre argumentele părţii, pe care le-a considerat pertinente, nu conduce la concluzia că instanţa nu a făcut o apreciere proprie a susţinerilor părţilor şi o analiză a probelor administrate ori că argumentele recurentei-reclamante ar fi fost ignorate. Cu alte cuvinte, faptul că o instanţă preia argumentele uneia dintre părţi nu reprezintă, în sine, un motiv de casare a hotărârii, câtă vreme argumentele părţilor au fost examinate, iar dispozitivul hotărârii este rezultatul unui raţionament logico-juridic care se reflectă în motivarea acesteia.
Faptul că judecătorul fondului nu a dat eficienţă juridică uneia dintre probele administrate, respectiv probei cu expertiză contabilă, nu aduce nicio atingere legalităţii hotărârii pronunţate.

(ICCJ, Secţia de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 1189 din 1 martie 2022)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Întreprindere publică. Revocarea din funcţie a directorului prin hotărâre a Consiliului de administraţie. Acţiune în despăgubiri. Condiţii şi efecte în raport cu dispoziţiile O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice

1) Potrivit dispoziţiilor art. 2 pct. 5 din O.U.G. nr. 109/2011, directorul unei întreprinderi publice este persoana căreia i-au fost delegate atribuţii de conducere a societăţii, în conformitate cu prevederile art. 143 din Legea societăţilor nr. 31/1990, iar potrivit art. 35 alin. (1) din acelaşi act normativ, consiliului de administrație îi revine atributul direct al numirii şi revocării directorilor, concordant procedurii stabilite.
În măsura în care hotărârile consiliului de administraţie sunt adoptate în baza unei hotărâri a adunării generale a acţionarilor de delegare a atribuţiilor proprii, hotărârile organului de execuţie şi gestiune al societăţii pot fi supuse, în mod direct, controlului judiciar de legalitate. A contrario, însă, atunci când hotărârile consiliului de administrație sunt adoptate în baza competențelor proprii, determinate prin lege, adică în baza activității sale cu caracter obişnuit, menţinerea ori invalidarea acestora este dată în competenţa adunării generale, în virtutea dreptului şi obligației de control a activităţii de gestiune, astfel cum acestea sunt prefigurate în art. 111 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 31/1990.
Prin urmare, revin adunării generale facultatea şi obligaţia de a infirma, în cadrul şedinţelor proprii, acele hotărâri ale consiliului de administrație al unei societăţi – fie că aceasta are statut de întreprindere publică ori ale cărei acţiuni sunt tranzacționate pe piaţa de capital – atunci când aceasta constată că hotărârile consiliului de administraţie încalcă dispoziţii legale ori statutare sau dacă atare hotărâri sunt contrare sau păgubitoare intereselor legitime ale societăţii ori ale acţionarilor ei.

2) Numirea în funcţia de director general este atributul consiliului de administraţie, care, în acest domeniu, este autoritatea decizională, după numire încheindu-se contractul de mandat. Voinţa socială de desemnare în funcţie a directorului, exprimată în acest caz prin hotărârea consiliului de administraţie, îşi găseşte expresia juridică în contractul de mandat, act juridic bilateral care pune în acord voinţa socială cu cea a persoanei desemnate ca director. Din punctul de vedere al efectelor, funcţia de director se exercită după încheierea contractului de mandat; acelaşi mecanism este identificabil, în mod corespunzător, şi în cazul revocării. De aceea, între aceste repere, o distincţie juridică între numirea în funcţie şi mandatul de director are importanţă numai în examinarea formării actului juridic; dincolo de aceasta, în esenţă, funcţia de director şi mandatul de director semnifică unul şi acelaşi lucru.
A spune că revocarea din funcţia de director prin hotărârea consiliului de administraţie reprezintă o chestiune diferită de revocarea mandatului de director, atunci când trebuie apreciat dacă era ori nu necesară efectuarea cercetării prealabile pentru determinarea caracterului justificat al revocării, tinde să devină o simplă teorie fără semnificaţie juridică.

(ICCJ, Secția a II-a civilă, decizia nr. 141 din 26 ianuarie 2022)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Acţiune în anularea contractului de vânzare. Exercitarea dreptului legal de preempţiune. Condiţii şi efecte în raport cu dispoziţiile Legii nr. 17/2014

În cazul în care procedura prevăzută de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, în vederea aducerii la cunoştinţa preemptorilor a ofertei de vânzare, a fost efectuată la o altă primărie decât cea în a cărei rază teritorială se afla imobilul, este legală hotărârea instanţei de prim control judiciar prin care s-a admis apelul reclamantei (preemptor arendaş) şi s-a anulat în parte contractul de vânzare-cumpărare a terenurilor agricole situate în extravilan.
Anularea contractului de vânzare este urmarea nerespectării unei proceduri legale instituite, prin dispoziţiile speciale imperative, în sarcina pârâtei-vânzătoare ante rem venditam, tocmai cu scopul asigurării exercitării dreptului legal al reclamantei, care îndeplinea condiţia de fond prevăzută de art. 4 alin. (1) lit. b) din lege, în calitate de arendaş, aflat în directă legătură cu terenurile – obiect al activităţilor agricole – la data introducerii acţiunii şi care instituia prioritatea sa la cumpărare.

(ICCJ, Secţia a II-a civilă, decizia nr. 2627 din 7 decembrie 2021)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Contract de servicii de consultanță. Acțiune în pretenții având ca obiect plata comisionului de succes. Obligație afectată de o condiție suspensivă. Constatarea îndeplinirii condiției suspensive. Condiții și efecte în raport cu dispozițiile art. 1404 alin. (1) NCC

Potrivit dispozițiilor art. 1404 alin. (1) C. civ., îndeplinirea condiţiei se apreciază după criteriile stabilite de părţi sau pe care acestea este probabil să le fi avut în vedere după împrejurări.
Împrejurarea că părțile unui contract de servicii de consultanță financiară au stabilit că obligația contractuală de plată a comisionului de succes este afectată de o condiție suspensivă, constând în încheierea contractului de restructurare a creditului între beneficiar și bancă, în condiţii mai avantajoase decât cele propuse de unitatea bancară, acceptate de beneficiarul serviciului de consultanță, semnifică că acestea au stabilit un criteriu clar pentru verificarea îndeplinirii condiției suspensive.
Prin urmare, instanța de apel a aplicat în mod corect dispozițiile art. 1404 alin. (1) C. civ. atunci când a apreciat că semnarea contractului de restructurare intermediat de reclamant semnifică îndeplinirea condiţiei suspensive ce are ca efect nașterea obligaţiei contractuale asumate sub această condiţie, respectiv, plata comisionului de succes, fiind legală soluția de obligare a beneficiarului la plata acestui comision.

(ICCJ, secția a II-a civilă, decizia nr. 1991 din 6 octombrie 2021)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Contract de servicii de consultanță. Acțiune în pretenții având ca obiect plata comisionului de succes. Obligație afectată de o condiție suspensivă. Constatarea îndeplinirii condiției suspensive. Condiții și efecte în raport cu dispozițiile art. 1404 alin. (1) NCC

Potrivit dispozițiilor art. 1404 alin. (1) C. civ., îndeplinirea condiţiei se apreciază după criteriile stabilite de părţi sau pe care acestea este probabil să le fi avut în vedere după împrejurări.
Împrejurarea că părțile unui contract de servicii de consultanță financiară au stabilit că obligația contractuală de plată a comisionului de succes este afectată de o condiție suspensivă, constând în încheierea contractului de restructurare a creditului între beneficiar și bancă, în condiţii mai avantajoase decât cele propuse de unitatea bancară, acceptate de beneficiarul serviciului de consultanță, semnifică că acestea au stabilit un criteriu clar pentru verificarea îndeplinirii condiției suspensive.
Prin urmare, instanța de apel a aplicat în mod corect dispozițiile art. 1404 alin. (1) C. civ. atunci când a apreciat că semnarea contractului de restructurare intermediat de reclamant semnifică îndeplinirea condiţiei suspensive ce are ca efect nașterea obligaţiei contractuale asumate sub această condiţie, respectiv, plata comisionului de succes, fiind legală soluția de obligare a beneficiarului la plata acestui comision.

(ICCJ, secția a II-a civilă, decizia nr. 1991 din 6 octombrie 2021)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Contract de servicii de consultanță. Acțiune în pretenții având ca obiect plata comisionului de succes. Obligație afectată de o condiție suspensivă. Constatarea îndeplinirii condiției suspensive. Condiții și efecte în raport cu dispozițiile art. 1404 alin. (1) NCC

Potrivit dispozițiilor art. 1404 alin. (1) C. civ., îndeplinirea condiţiei se apreciază după criteriile stabilite de părţi sau pe care acestea este probabil să le fi avut în vedere după împrejurări.
Împrejurarea că părțile unui contract de servicii de consultanță financiară au stabilit că obligația contractuală de plată a comisionului de succes este afectată de o condiție suspensivă, constând în încheierea contractului de restructurare a creditului între beneficiar și bancă, în condiţii mai avantajoase decât cele propuse de unitatea bancară, acceptate de beneficiarul serviciului de consultanță, semnifică că acestea au stabilit un criteriu clar pentru verificarea îndeplinirii condiției suspensive.
Prin urmare, instanța de apel a aplicat în mod corect dispozițiile art. 1404 alin. (1) C. civ. atunci când a apreciat că semnarea contractului de restructurare intermediat de reclamant semnifică îndeplinirea condiţiei suspensive ce are ca efect nașterea obligaţiei contractuale asumate sub această condiţie, respectiv, plata comisionului de succes, fiind legală soluția de obligare a beneficiarului la plata acestui comision.

(ICCJ, secția a II-a civilă, decizia nr. 1991 din 6 octombrie 2021)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Acțiune în revendicare mobiliară. Transpunerea de către instanța de apel a cauzei acțiunii într-o răspundere contractuală. Incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din NCPC

În cazul în care obiectul principal al acțiunii formulate îl reprezintă pretenția de restituire a unor echipamente tehnice de securitate, restituire care se impune ca urmare a încetării contractului de prestări servicii de pază și securitate încheiat între părţi, fundamentată în drept pe dispozițiile de drept material care caracterizează conţinutul şi natura dreptului de proprietate şi acţiunea în revendicare, cauza acțiunii presupune analiza exclusivă a premiselor acţiunii în revendicare mobiliară, configurată ca fiind acţiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar sau împotriva celui care deţine bunul fără drept.
În situația în care instanța de apel a estompat aceste trăsături şi a transpus cauza acţiunii într-o răspundere contractuală, soluționând cauza pe acest temei, nu a examinat fondul pricinii potrivit limitelor învestirii sale. Această rezolvare a cauzei, neclară sub aspectul fundamentului juridic considerat de instanţa de apel, determină o îndepărtare a raţionamentului judiciar de la cauza acţiunii, aşa cum a fost stabilită de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată, şi imprimă motivării, din perspectiva aplicării regulilor răspunderii contractuale, un caracter străin de natura pricinii, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

(ICCJ, secția a II-a civilă, decizia nr. 1811 din 22 septembrie 2021)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Suspendarea judecății apelului, în al doilea ciclu procesual, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. pr. civ. din 1865. Recurs împotriva încheierii de suspendare. Respectarea limitelor casării. Imposibilitatea opunerii autorității de lucru judecat a unei hotărâri prin care s-a soluționat un alt litigiu. Obligația limitării criticilor la măsura suspendării judecății

În cazul în care, în al doilea ciclu procesual, în apel s-a dispus măsura suspendării judecării cauzei în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. 1865, nu se poate considera că instanța de apel a încălcat limitele casării stabilite de instanța de recurs prin decizia pronunțată în primul ciclu procesual prin care s-au admis recursurile declarate de părți, iar cauza a fost trimisă spre o nouă judecată aceleiași instanțe, întrucât această măsură reprezintă un incident procedural la îndemâna instanței de judecată, care apreciază asupra necesităţii întreruperii vremelnice a judecăţii atunci când dezlegarea pricinii atârnă, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.
În recursul împotriva încheierii prin care s-a soluţionat un incident procedural fără a se dezlega fondul litigiului, respectiv a fost suspendată judecata cauzei, nu se poate opune autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri, prin care s-a soluţionat un alt litigiu.

(ICCJ, Secţia a II-a civilă, decizia nr. 1495 din 15 iunie 2021)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Acţiune în răspundere civilă delictuală. Prescripție extinctivă. Încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 22 NCPC. Consecinţe

Este încălcat principiul rolului activ al instanţei de judecată în aflarea adevărului în cazul în care instanţa de apel a stabilit că, pe baza unei situaţii de fapt pe care nu o poate decela din perspectiva elementelor răspunderii delictuale, se justifică respingerea apelului, lăsând nerezolvat întreg procesul judiciar al cărui scop era esenţial legat de clarificarea faptelor, autoratului şi vinovăţiei, iar nu de negarea stabilirii lor, hotărârea astfel pronunţată fiind nelegală.

(ICCJ, Secţia a II-a civilă, decizia nr. 298 din 9 februarie 2021)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Prescripţie extinctivă. Admiterea excepţiei în apel. Efecte

În cazul în care instanța de apel, admițând apelul pârâtei, cu consecința schimbării în tot a sentinței pronunțate în primă instanță, în sensul respingerii ca prescrise a cererii de chemare în judecată, a inserat în considerentele hotărârii un raționament juridic ce privește analiza în fond a cauzei deduse judecății, sunt încălcate normele de procedură privind soluționarea excepțiilor [art. 248 alin. (1) C. proc. civ.], precum și cele privind conținutul hotărârii [art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.].

(ICCJ, secția a II-a civilă, decizia nr. 1408 din 21 iulie 2020)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Hotărâre judecătorească. Încălcarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă. Efecte

Conform art. 425 alin. (1) lit. b) C.proc.civ., considerentele vor cuprinde obiectul cererii, susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor. Aşadar, instanţa trebuie să arate obligatoriu fiecare capăt de cerere şi apărările părţilor, probele care au fost administrate, cu menţionarea motivelor pentru care unele au fost reţinute, iar altele înlăturate, excepţiile invocate şi soluţionarea acestora, normele juridice aplicate la situaţia de fapt stabilită.
O motivare implicită a unor capete de cerere ori cereri adiţionale sau incidentale nu este permisă, constituind o nerespectare a dispoziţiilor art. 425 alin. (1) C.proc.civ., deoarece soluţia dată fiecărei cereri ce a făcut obiectul judecăţii trebuie să se regăsească şi să îşi aibă fundamentarea în considerentele hotărârii.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1025 din 15 mai 2019)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Hotărâre judecătorească. Încălcarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă. Efecte

Conform art. 425 alin. (1) lit. b) C.proc.civ., considerentele vor cuprinde obiectul cererii, susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor. Aşadar, instanţa trebuie să arate obligatoriu fiecare capăt de cerere şi apărările părţilor, probele care au fost administrate, cu menţionarea motivelor pentru care unele au fost reţinute, iar altele înlăturate, excepţiile invocate şi soluţionarea acestora, normele juridice aplicate la situaţia de fapt stabilită.
O motivare implicită a unor capete de cerere ori cereri adiţionale sau incidentale nu este permisă, constituind o nerespectare a dispoziţiilor art. 425 alin. (1) C.proc.civ., deoarece soluţia dată fiecărei cereri ce a făcut obiectul judecăţii trebuie să se regăsească şi să îşi aibă fundamentarea în considerentele hotărârii.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1025 din 15 mai 2019)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Necercetarea fondului. Încălcarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare

Simpla enumerare a unor mijloace de probă și aprecierile generale expuse în considerente echivalează cu o necercetare a fondului, cu încălcarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare. Astfel, în condiţiile în care deşi în cursul judecării cauzei a fost administrat un probatoriu amplu, instanța nu l-a analizat, realizând doar o enumerare a dovezilor, după care a formulat aprecieri generale, fără a efectua un raționament juridic care să justifice concluzia formulată la finalul considerentelor hotărârii recurate, casarea hotărârii se impune în raport cu motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 NCPC.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 2346 din 5 iunie 2018)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Hotărâre judecătorească. Lipsa motivării. Incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 NCPC

Simpla enumerare a unor mijloace de probă și aprecierile generale expuse în considerente echivalează cu o necercetare a fondului, cu încălcarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare. Astfel, în condiţiile în care deşi în cursul judecării cauzei a fost administrat un probatoriu amplu, instanța nu l-a analizat, realizând doar o enumerare a dovezilor, după care a formulat aprecieri generale, fără a efectua un raționament juridic care să justifice concluzia formulată la finalul considerentelor hotărârii recurate, casarea hotărârii se impune în raport cu motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 NCPC.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 2346 din 5 iunie 2018)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Recursul. Incidenţa dispoziţiilor art. 488 pct. 6 din noul Cod de procedură civilă. Condiţii şi efecte

Pentru exercitarea controlului de legalitate modalitatea cercetării fondului de către instanţa de apel este un element esenţial întrucât situaţia de fapt corect determinată constituie fundamentul aplicării dispoziţiilor legale şi presupune luarea în examinare a tuturor elementelor care ar putea duce la stabilirea situaţiei de fapt, pornind de la raporturile juridice ce au existat între părţile în proces. Astfel, în cazul în care instanţa de apel nu a lămurit pe deplin situaţia de fapt a cauzei, considerentele deciziei făcând imposibilă examinarea legalităţii soluţiei pronunţată de instanţa de apel, devine incident motivul de nelegalitate prevazut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

(I.C.C.J., s. s a II-a civ., decizia nr. 968 din 26 mai 2016)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Contract de locaţiune. Invocarea de către pârât a excepţiei de neexecutare a contractului în faza apelului. Consecinţe

În apel, instanța care judecă litigiul realizează o veritabilă cercetare judecătorească a fondului litigiului, analizând, potrivit art. 478 alin. (2) C. proc. civ., motivele, mijloacele de apărare și dovezile invocate la prima instanță sau arătate în cadrul apelului sau prin întâmpinare.
În cazul în care excepția de neexecutare a contractului, în raport cu care urma să fie evaluată temeinicia pretențiilor reclamantului potrivit art. 1556 C. civ., a fost invocată de pârât prin întâmpinarea formulată în faza de judecată a apelului, instanţa de apel neanalizând-o, motivat de lipsa acestei apărări în primă instanță, hotărârea astfel pronunţată este nelegală întrucât, în acest context, excepția de neexecutare apare ca o veritabilă apărare pe fond care a fost invocată legal de către intimatul-pârât și care era esențială pentru evaluarea temeiniciei pretențiilor afirmate prin cerere, absenţa acestei examinări lipsind partea de principalul său mijloc de apărare şi ducând la pronunțarea unei decizii cu ignorarea normelor de drept material evocate.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 92 din 26 ianuarie 2016)