Analiza admisibilității căii de atac în litigiile privind drepturile salariale și a competenței instanței în soluționarea conflictelor de muncă, cu aplicarea principiului legalității căilor de atac și examinarea efectelor normelor procedurale asupra recursului declarat împotriva hotărârilor definitive în materie de muncă

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj – secţia Mixtă, de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, la 21.01.2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Spitalul Municipal Turda, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului la stabilirea şi plata salariului de bază pentru funcţia de programator IA şef serviciu în cadrul Serviciului de evaluare si statistică medicală, conform anexei VII la Legea nr. 153/2017, începând cu data intrării în vigoare a legii, la plata diferenţei dintre drepturile salariale acordate si cele cuvenite, de la data intrării în vigoare a legii şi până la data pronunţării hotărârii, actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi a dobânzii legale; a mai solicitat obligarea pârâtului la efectuarea corecţiilor corespunzătoare în Registrul General de Evidenţă a Salariaţilor (REVISAL).

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii, nulităţii cererii pentru lipsa obiectului şi prescripţiei dreptului material la acţiune, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

Prin încheierea din 02.05.2022, Tribunalul Cluj – secţia Mixtă, de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca neîntemeiate excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii cererii de chemare în judecată, iar prin sentinţa civilă nr. 1507/31.05.2022, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârât şi a respins ca prescrisă acţiunea pentru pretenţiile anterioare datei de 21.01.2019; a admis în parte cererea de chemare în judecată, a obligat pârâtul să stabilească şi să plătească reclamantului salariul de bază pentru funcţia îndeplinită, în conformitate cu dispoziţiile anexei VII la Legea nr. 153/2017, precum şi diferenţele dintre drepturile salariale încasate şi cele cuvenite, pe ultimii 3 ani anteriori sesizării instanţei, actualizate cu coeficientul de inflaţie aplicabil la data plăţii, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare aferentă, începând cu data de la care se cuvin aceste drepturi şi până la achitarea efectivă.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 349 din 14 februarie 2024)

Determinarea răspunderii pentru obligații fiscale accesorii și aplicabilitatea facilităților fiscale privind anularea accesoriilor în cadrul litigiilor de contencios administrativ și fiscal

Prin cererea de chemare în judecata înregistrata la 17.02.2021, pe rolul Judecatoriei Braşov sub nr. x/2021, reclamanta Administraţia Judeţeana a Finanţelor Publice Braşov, pentru Statul Român prin ANAF a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A. sa se constate existenţa diferenţei de prejudiciu de achitat reprezentând accesorii calculate pentru obligaţia fiscala principala (TVA şi impozit pe profit) în suma de 156.822 RON stabilita pentru B. S.R.L. şi 91.176 RON stabilita pentru C., aşa cum au fost evidenţiate prin raportul de constatare tehnico ştiinţific încheiat la data de 26.06.2019, în dosarul penal x/2020 Accesoriile au fost calculate la debitul principal de la data întocmirii raportului, respectiv 26.06.2020, pâna la plata debitului principal, 8.09.2020 pentru suma de 156.822 RON şi 13.07.2020 pentru suma de 91.176 RON. Totodata, reclamanta a solicitat sa fie obligat pârâtul la plata diferenţei prejudiciului reprezentând accesorii în suma de 231.896 RON şi 125.823 RON, reprezentând dobânzi şi penalitaţi de întârziere.

Prin sentinţa nr. 5151/8.06.2021, Judecatoria Braşov a admis excepţia necompetenţei materiale a judecatoriei, invocata de pârâtul A. şi a declinat competenţa de soluţionate a cauzei, în favoarea Tribunalului Braşov.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 703 din 13 martie 2024)

Solicitare în vederea obligării pârâtei la plata către reclamante a diferenţelor băneşti reprezentând despăgubiri acordate de instanţele de judecată ca urmare a unui incident produs la locul de muncă. Admiterea cererii intimatelor-reclamante

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti – secţia Civilă la data de 14.03.2018, sub nr. x/2018, reclamantele A. şi B. au chemat în judecată pârâta C. S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se dispună: obligarea pârâtei la plata către reclamante a diferenţelor băneşti reprezentând despăgubiri acordate de instanţele de judecată ca urmare a incidentului produs la locul de muncă în anul 1985, respectiv: diferenţa dintre salariul pe care l-ar fi primit reclamantele dacă ar mai fi fost salariatele pârâtei; pensia pentru limita de vârstă pe care ar fi primit-o reclamantele dacă ar fi fost salariatele societăţii şi ar fi primit salarii de la societate şi pensia pentru invaliditate, respectiv pensia pentru limita de vârstă pe care o primesc în acest moment, pentru o perioadă aferentă ultimilor 3 (trei) ani înainte de depunerea prezentei cereri; obligarea pârâtei ca pe viitor să acorde reclamantelor despăgubiri reprezentând diferenţa dintre pensia pentru limita de vârstă pe care ar fi primit-o reclamantele dacă ar fi fost salariatele societăţii şi ar fi primit salarii de la societate şi pensia pentru limita de vârstă pe care o primesc în acest moment; precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 998, art. 999 şi art. 1000 alin. (1) din vechiul C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 6302 din 20.08.2018, Judecătoria Ploieşti – secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâta C. S.A. şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Prahova, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 27.08.2018, sub acelaşi număr unic de dosar.

Prin încheierea de şedinţă din data de 24.09.2020, Tribunalul Prahova – secţia I Civilă a amânat pronunţarea asupra cauzei, iar prin sentinţa civilă nr. 2191 din 08.10.2020 a respins acţiunea reclamantelor ca neîntemeiată.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 400 din 27 februarie 2024)

Solicitarea încuviințării probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul părţilor şi a probei testimoniale cu doi martori, teza probatorie constând în evidenţierea nivelului de suferinţă al reclamantei. Cerere respinsă ca fiind neîntemeiată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la 16 aprilie 2018, sub dosar nr. x/2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B., Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună:

1. obligarea Prim-Procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea să îndeplinească obligaţia profesională de a sesiza Judecătoria Buftea cu privire la desfiinţarea parţială a testamentului autentificat sub nr. x din 17 iunie 2010 de C. şi desfiinţarea certificatului de calitate de moştenitor legal şi legatar universal nr. 11 din 23 februarie 2011;

2.obligarea pârâţilor, în solidar, la plata unor despăgubiri, în cuantum de 250.000 de RON;

3.obligarea pârâţilor la comunicarea procedurală a încheierii nr. 988 din 28 iunie 2017 din dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Buftea.

La termenul de judecată din 27 septembrie 2018, reclamanta a renunţat la capetele 1 şi 3 de cerere şi a solicitat continuarea judecăţii pentru petitul 2 al cererii, respectiv obligarea pârâţilor la plata unor despăgubiri în cuantum de 250.000 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 5063 din 1 octombrie 2018 pronunţată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

Prin sentinţa civilă nr. 3627 din 18 decembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia civilă a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, fiind constatat conflictul negativ de competenţă, suspendată cauza şi înaintat dosarul Curţii de Apel Bucureşti pentru soluţionarea conflictului.

Prin sentinţa civilă nr. 6F din 15 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a fost stabilită competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 502 din 16 martie 2023)

Critici vizând soluţia de respingere a apelului prin care s-a criticat admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive susţinându-se că pârâtul are calitate procesuală pasivă. Respingerea recursului ca fiind nefondat

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, la data de 12.03.2021, sub nr. x/2021, reclamanţii S.C. A. S.R.L. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de către D.G.F.P. Craiova, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Mehedinţi – Poliţia oraşului Drobeta-Turnu Severin şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta-Turnu Severin au formulat cerere de chemare în judecată, prin care au solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 271.300 RON, compusă din sumele de 15.300 RON reprezentând valoare prejudiciu ca urmare a degradării tehnice, 250.000 RON reprezentând venituri din închiriere pe care reclamantul nu le-a putut obţine şi 6.000 RON reprezentând contravaloarea impozitului auto, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 1349, 1357, 1373, 1381, 1385, 1386 C. civ., art. 45, 52, 53 din Constituţie, art. 194, 254, 451 raportat la 453 C. proc. civ., CEDO.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 111 din 25 ianuarie 2023)

Solicitarea în vederea obligării pârâtei la plata despăgubirilor băneşti cauzate de popririle înfiinţate asupra drepturilor salariale ale reclamantului şi la plata cheltuielilor de judecată. Respingerea cererii intimatei-pârâte privind obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată

Prin cererea înregistrată la 18 octombrie 2019 pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I Civilă, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. la plata despăgubirilor băneşti în cuantum de 1731,4 RON, cauzate de popririle înfiinţate asupra drepturilor salariale ale reclamantului şi la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat prevederile art. 2691 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii şi art. 2103 din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Prin sentinţa civilă nr. 22 din 9 ianuarie 2020, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, a fost respinsă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1485 din 15 iunie 2021)

Critici legate de nemotivarea corespunzătoare a soluţiei de respingere a excepţiei autorităţii de lucru judecat. Recurs respins ca nefondat

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pucioasa la 5 septembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., constatarea nulităţii absolute a tranzacţiei încheiate între părţi şi depusă la termenul de judecată din 21 iulie 2011, în dosarul nr. x/2011 al Judecătoriei Pucioasa, care face parte din dispozitivul sentinţei nr. 991 din 21 iulie 2011 pronunţate în acest dosar; anularea hotărârii de expedient, respectiv a sentinţei civile nr. 991 din 21 iulie 2011 pronunţate de Judecătoria Pucioasa în dosarul nr. x/2011; repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii tranzacţiei, respectiv în starea de indiviziune, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea de completare formulată la data de 24.09.2019, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta D., în raport atât de calitatea acesteia de coproprietar cu cotă nedeterminată conform titlului de proprietate nr. x din 24.03.2010, cât şi de mandatar.

Totodată, a solicitat să se constate nulitatea absolută parţială a tranzacţiei pentru cota de 1/4 ce îi revine reclamantului din dreptul de proprietate, să se dispună rectificarea celor 14 cărţi funciare cu nr. x şi a celor 7 cărţi funciare cu nr. x, în sensul înregistrării acestora pe numele titularilor C., E. şi A. şi instituirea interdicţiei de înstrăinare pentru pârâţi.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2336 din 24 noiembrie 2022)

Susțineri privind omisiunea instanței de recurs de a se pronunţa asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat. Respingerea cererii de completare dispozitiv

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă sub nr. x/2020/a1 la data de 13.05.2022, petenta UAT Comuna Udeşti a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 444, 494 C. proc. civ., completarea dispozitivului deciziei nr. 676/30.03.2022 a acestei instanţe în sensul obligării recurentului A. la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.

În motivare, petenta a arătat că instanţa de recurs nu a luat în considerare solicitarea de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată, conform dovezilor depuse la dosarul cauzei şi nu s-a pronunţat asupra acesteia.

Petenta mai arată că acest capăt de cerere trebuia admis în considerarea dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., întrucât prin respingerea recursului, recurentul-reclamant este parte căzută în pretenţii conform textului legal.

Solicită a se avea în vedere, la analiza cuantumului cheltuielilor de judecată, criteriile de stabilire a onorariilor avocaţiale reglementate de art. 126 alin. (1)-(3) din Statutul profesiei de avocat, precum şi faptul că serviciile juridice prestate au condus la obţinerea unei soluţii favorabile pentru clientul reprezentat, în sensul în care soluţia instanţei de apel a fost menţinută de instanţa de recurs.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1349 din 15 iunie 2022)

Efectuarea demersurilor în vederea introducerii în cauză a moştenitorilor reclamantului. Anularea recursului declarat

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 28 noiembrie 2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, solicitând să se dispună acordarea de măsuri reparatorii sub forma compensării prin puncte pentru terenul în suprafaţă de 258,00 mp, situat în Bucureşti, Strada x nr. 2, identificat ca Strada x nr. 5, cu cheltuieli de judecată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1416 din 16 iunie 2022)

Obligaţii fiscale suplimentare reprezentând impozit pe profit și accesorii aferente. Respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în recurs de către intimata-reclamantă

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., la data de 15.03.2016, înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x, ulterior disjunsă şi înregistrată separat la data de 17.06.2016, sub nr. x/2016, s-a solicitat obligarea pârâtei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov la soluţionarea pct. 1-3 din contestaţia administrativă formulată împotriva Deciziei de impunere x/2015 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba şi a Deciziei de impunere nr. x emisă de Serviciul Fiscal Municipal Aiud.

Reclamanta a menţionat că, în temeiul art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003, prin Decizia nr. 9.748/10.064/15.02.2016 emisă de pârâtă în soluţionarea contestaţiei administrative formulată împotriva deciziilor de impunere nr. x/30.07.2015 emisă de AJFP Alba şi nr. 1/29.09.2015 emisă de Serviciul Fiscal Municipal Aiud, s-a decis suspendarea soluţionării contestaţiei pentru cea mai mare parte din suma contestată, pentru considerentul că s-a dispus sesizarea organelor de urmărire penală, suspendarea fiind dispusă până la momentul la care se va finaliza definitiv latura penală a cauzei.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1140 din 15 martie 2018)

Invocarea neregularităţilor în administrarea expertizei tehnice la judecarea în primă instanţă și nemulțumiri referitoare la neîndeplinirea condiţiilor legale de antrenare a răspunderii civile delictuale. Recurs respins ca nefondat

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti sub nr. x/2015, reclamanta Enel Distribuţie Muntenia S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 601.483,53 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului provocat reclamantei prin avarierea LES (linie electrica subterane) 110 kV Fundeni – Obor circ. 2, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1349, 1357, 1373, 1381 şi urm. din C. civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2339 din 5 decembrie 2019)