Invocarea interzicerii accesului reclamantei la justiţie, neadministrarea unui probatoriu adecvat și nesesizarea Curţii Constituţionale, în mod eronat, de către instanțele anterioare, cu excepţiile de neconstituţionalitate pe care le-a invocat. Respingerea recursului ca inadmisibil

1. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 423R/10.05.2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 695R/28.09.2022 pronunţată în dosar nr. x/2022.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 423R/10.05.2023 a declarat recurs, contestatorul A..

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul invocă, în esenţă, interzicerea accesului său la justiţie, neadministrarea unui probatoriu adecvat şi susţine că, în mod eronat instanţele anterioare nu au dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate pe care le-a invocat, inclusiv cu cea care vizează dispoziţia din Legea nr. 230/2007, prin care asociaţiile de proprietari sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, acest aspect creând inechitate între părţi, de vreme ce în sarcina sa s-a stabilit obligaţia de a plăti taxă judiciară de timbru.

Recurentul a reiterat excepţiile de neconstituţionalitate a prevederii referitoare la cheltuielile de judecată din cuprinsul art. 451 C. proc. civ., în raport cu dispoziţiile art. 21, art. 16 şi art. 44 din Constituţia României şi la egalitatea părţilor din perspectiva timbrajului, faţă de dispoziţiile art. 1 alin. (5), art. 2 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) şi alin. (2) din Constituţie.

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1320 din 20 septembrie 2023)

Neîndeplinirea obligaţiei recurentului de a achita o taxa judiciară de timbru aferentă căii de atac declarate în cauză. Anularea recursului declarat ca fiind netimbrat

La 16 iunie 2022, a fost înregistrata pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civila şi pentru cauze cu minori şi de familie, sub dosar nr. x/2022, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 384 R din 11 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civila, în dosarul nr. x/2021, formulata de revizuentul A. în contradictoriu cu intimata Asociaţia de Proprietari bl. 67 str. x şi B. Executor judecatoresc.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1195 din 15 iunie 2023)

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate. Înlăturarea oricărei împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. Respingerea recursului ca fiind tardiv formulat

Prin încheierea de şedinţă din 09 decembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecăţii cererii de revizuire formulate de revizuentul A., în contradictoriu cu B., împotriva deciziei civile nr. 702 din 15 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2018.

Prin decizia civilă nr. 258 din 15 septembrie 2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a constatat perimată revizuirea formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 702 din 15 septembrie 2021 a Curţii de Apel Timişoara.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 697 din 2 mai 2023)

Nemulţumiri cu privire la modul în care instanţa a administrat probatoriul. Constatarea nulității recursului declarat

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă la data de 30 ianuarie 2020 sub nr. x/2020, reclamantul CREDIDAM a chemat în judecată societatea A. S.R.L., solicitând obligarea pârâtei la:

– plata sumei de 2590.50 RON (la care se adaugă TVA)/3082.70 RON (cu TVA inclus) înmulţit cu 3 (7771.50 RON/9248.09 RON), ca urmare a încălcării dispoziţiilor pct. 3.12 din Decizia ORDA nr. 10/2016 şi Decizia ORDA nr. 120/2016, reprezentând remuneraţie datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerţ/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual începând cu data de 01.02.2017 până la data de 31.12.2019, în temeiul art. 1.349 C. civ., pentru unităţile nedeclarate la CREDIDAM;

– plata sumei de 1574.03 RON înmulţit cu 3, ca urmare a încălcării dispoziţiilor pct. 3.12 din Decizia ORDA nr. 10/2016 şi Decizia ORDA nr. 120/2016, reprezentând penalităţi de întârziere aferente sumelor solicitate pe capătul 1, calculate la remuneraţia fără TVA până la data de 31.01.2020, conform dispoziţiilor Deciziei ORDA nr. 10/2016 şi Deciziei ORDA nr. 120/2016 şi în continuare până la recuperarea integrală a remuneraţiei datorate, pentru sumele de la punctul 1 al acţiunii;

– obligarea pârâtei să încheie autorizaţii/licenţe neexclusive cu CREDIDAM pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerţ/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în toate spaţiile administrate;

– obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C. proc. civ.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 1.166, art. 1.349 şi urm. C. civ., art. 162 lit. b) şi c) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Decizia ORDA nr. 10/2016, pct. 1, 3.4, 3.12 din Decizia ORDA nr. 120/2016 actualizată cu Decizia ORDA nr. 60/2019.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2159 din 8 noiembrie 2022)

Acțiune privind repararea integrală a prejudiciului cauzat pe parcursul executării contractului de muncă prin îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu şi de nerestituire a bunurilor aparţinând societăţi

Prin acţiunea înregistrată la 16 ianuarie 2017, pe rolul Tribunalului Bihor, secţia I civilă, sub număr de dosar x/2017, în baza art. 270 Codul Muncii, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul B., în temeiul prevederilor art. 254, 256 din Codul Muncii, repararea integrală a prejudiciului cauzat pe parcursul executării contractului de muncă, de îndeplinire defectuoasă a sarcinilor de serviciu şi de nerestituire a bunurilor aparţinând societăţi, în cuantum de 300.331,43 RON, cu cheltuieli de judecată, onorariu de avocat şi orice alte sume ce se vor dovedi a fi cheltuite cu susţinerea prezentei cauze, rezervându-şi dreptul ca până la primul termen de judecată în condiţiile art. 204 şi următoarele din C. proc. civ., în măsura în care va constata şi lipsa altor sume să completeze prezenta acţiune.

La data de 31 martie 2017, reclamanta A. S.R.L. a depus precizare la acţiune, prin care şi-a completat petitul cererii introductive cu un nou capăt de cerere solicitând obligarea pârâtului şi la repararea integrală a prejudiciului cauzat în cuantum de 15.789,98 RON prin achitarea în contul său a sumei de 15789,98 RON, reprezentând prejudiciu produs pe parcursul executării contractului de muncă de îndeplinire defectuoasă a sarcinilor de serviciu.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1063 din 21 aprilie 2021)

Semnătura unui înscris. Însuşirea conţinutului cererii de către titularul său. Constatarea lipsei semnăturii și anularea recursului declarat

Prin hotărârea nr. 10 pronunţată în şedinţa camerei de consiliu de la 19.11.2020 a Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor unor infracţiuni din cadrul Tribunalului Braşov s-a dispus respingerea cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale, precum şi excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 15, 16, 21, 22 din Constituţia României, precum şi cererea formulată de către petentul A. privind acordarea de compensaţii financiare.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1115 din 19 mai 2022)

Neprezentarea părților, legal citate, la termenul stabilit pentru judecarea recursului. Data de la care începe să curgă termenul de perimare. Cauză rămasă în nelucrare din vina părţilor

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 16 ianuarie 2021, recurentul-revizuent A. a declarat recurs împotriva încheierii din 29 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

La termenul de judecată din 16 ianuarie 2020, instanţa a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât nicio parte nu s-a prezentat la strigarea cauzei şi nu a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă.

Prin rezoluţia din 7 martie 2022, potrivit dispoziţiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., s-a dispus citarea părţilor în vederea repunerii cauzei pe rol pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1033 din 12 mai 2022)

Cerere privind anularea deciziei de concediere/sancţionare, dispunerea reintegrării reclamantei pe postul şi funcţia deţinute anterior și obligarea societăţii la plata daunelor materiale și morale solicitate

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş sub nr. x/2015, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat instanţei să dispună:

1. Anularea deciziei de concediere/sancţionare, emisă la data de 11 mai 2015 de S.C. B. S.R.L. şi, pe cale de consecinţă să se dispună reintegrarea reclamantei pe postul şi funcţia deţinută anterior acestei decizii şi obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum şi cu toate sporurile şi drepturile de care ar fi beneficiat dacă nu ar fi fost concediată, pentru perioada 11 mai 2015 şi până la data punerii efective în executare a hotărârii ce se va pronunţa, precum şi anularea celor 88 de ore nemotivate apărute în fluturaşul său de salariu pe luna aprilie 2015.

2. Obligarea societăţii să-i achite diferenţa de despăgubire în suma netă de 8.899 RON aferentă perioadei 22.10.2013- 31.07.2014, conform sentinţei civile nr. 1837/PI/03.07.2014 emisă de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2013 şi rămasă irevocabilă, precum şi a sumei de 3.580 RON reprezentând onorariu expert contabil, aşa cum rezultă din Raportul de expertiză contabilă întocmit la data de 26.05.2015 de C. S.R.L. prin expert contabil D..

3. Obligarea societăţii să-i acorde efectuarea concediilor de odihnă aferente anilor 2009; 2010; 2011 şi 2012.

4. Obligarea societăţii să-i corecteze fluturaşul de salariu pe luna octombrie 2014, astfel, în rubrica ore standard 72 ore în loc de 64 ore şi respectiv în rubrica zile concediu medical 14 zile în loc de 15 zile, şi obligarea societăţii la emiterea si comunicarea organelor statului a unei declaraţii rectificative aferente lunii octombrie 2014, cu modificările de mai sus.

5. Obligarea societăţii să-i corecteze fluturaşul de salariu pe luna aprilie 2015, la rubrica Rest zile CO (final an): 25 de zile în loc de 23 de zile.

6. Obligarea societăţii să-i recalculeze toate drepturile salariale începând cu data de 01 august 2014 luând în calcul salariul de bază de 1.907 RON brut, aşa cum rezultă din Raportul de expertiză contabilă întocmit la data de 26.05.2015 de C. S.R.L. prin expert contabil D., respectiv începând cu data de 01.09.2014 luând în calcul salariul de bază de 2.037 RON brut, conform majorărilor colective ale societăţii cu aplicare din 01.09.2014 şi începând cu data de 01.12.2014 luând în calcul salarul de bază de 2.067 RON brut, conform majorărilor colective ale societăţii, cu aplicare din 01.12.2014.

7. Obligarea societăţii la plata unor daune morale în sumă de 150.000 RON pentru prejudiciul de ordin material în sumă de 8.899 RON neachitată încă conform sentinţei civile nr. 1837/PI/03.07.2014 emise de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2013 şi rămasă irevocabilă şi prejudiciul moral suferit ca urmare a modului abuziv în care societatea a înţeles să pună în aplicare sentinţa civilă amintită, conform cererilor reclamantei nr. I; II; III; IV; V si VI din prezenta contestaţie.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 2033 din 13 octombrie 2022)

Cerere privind obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri prin care să valorifice orele de gardă. Respingerea recursului declarat ca fiind inadmisibil

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă la 26 august 2020, reclamantul A. a solicitat anularea hotărârii nr. 34453/03.08.2020 emisă de Comisia de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice şi obligarea acesteia la emiterea unei noi hotărâri prin care să valorifice orele de gardă.

Prin sentinţa civilă nr. 369 din 4 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020 a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Pensii Publice – Comisia Centrală de Contestaţii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A..

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1428 din 9 iunie 2022)

Accesul la justiţie. Respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru

Prin cererea înregistrată la data de 12 aprilie 20218 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C., solicitând revocarea contractului nr. x/26.03.2013 încheiat între pârâţi, în sensul constatării inopozabilităţii acestuia faţă de reclamantă; ca efect al inopozabilităţii, să se constate că bunul înstrăinat fraudulos a revenit în patrimoniul debitorului B., în vederea îndestulării creanţei deţinută de reclamantă împotriva acestuia, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1562 şi urm. C. civ., art. 194 şi urm. C. proc. civ.

La data de 08 octombrie 2018, reclamanta a formulat o cerere adiţională, de modificare a cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat în subsidiarul cererii iniţiale, să se dispună constatarea nulităţii absolute a actului de partaj iniţial nr. 445/26.03.2013 pentru cauză ilicită şi repunerea părţilor în situaţia anterioară în sensul restituirii prestaţiilor încasate în temeiul actului declarat nul.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1235-1238 C. civ., art. 204 alin. (1) C. proc. civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 362 din 22 februarie 2022)

Cerere privind anularea deciziei prin care s-a decis că salariaţii pârâtei beneficiază de concediu. Respingerea recursului ca fiind inadmisibil

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la 12 ianuarie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., anularea deciziei nr. 21 din 10 decembrie 2020, prin care s-a decis că salariaţii pârâtei beneficiază de concediu în perioada cuprinsă între 21 decembrie 2020 şi 11 ianuarie 2021.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 144-152 din Codul muncii.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 943 din 3 mai 2022)

Critici vizând fondul raporturilor juridice dintre părţi, respectiv îndeplinirea condiţiilor pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâţilor. Anularea recursului

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, la data de 02 mai 2018, sub nr. x/2018, reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti – Administraţia Sectorului 5 a Finanţelor Publice a solicitat obligarea pârâţilor A. şi B. la repararea prejudiciului în cuantum de 287.296 RON, arătând, în esenţă, că sunt întrunite cerinţele răspunderii civile delictuale a pârâţilor, conform dispoziţiilor art. 1349, art. 1357 şi următoarele din C. civ., deoarece aceştia nu au încunoştinţat administratorul judiciar şi judecătorul sindic cu privire la existenţa obligaţiilor vamale neachitate pentru mărfurile importate de societatea ai cărei reprezentanţi erau, în conformitate cu dispoziţiile art. 28 şi art. 44 din Legea nr. 85/2006.

În drept, reclamanta a invocat art. 1349 şi art. 1357 din C. civ., art. 28 şi 44 din Legea nr. 85/2006, precum şi art. 16 din O.G. nr. 92/2003.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 314 din 9 februarie 2022)

Inadmisibilitate. Recurs exercitat împotriva unei decizii definitive pronunţate în soluţionarea unui alt recurs

Prin încheierea de şedinţă nr. 1891 din 25 septembrie 2019 pronunţată de Judecătoria Ploieşti, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Birou Executorului Judecătoresc B..

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 258 din 3 februarie 2022)

Stabilirea obiectului căii extraordinare de atac a recursului, care poate fi exercitată împotriva hotărârilor date în apel, a celor date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile expres prevăzute de lege

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia civilă la 2 aprilie 2021, sub nr. x/2021, revizuenţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu intimaţii C., D., E., F. şi G., revizuirea deciziei nr. 69 din 23 februarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă în dosarul civil nr. x/2018

În drept, au invocat dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 8 C. proc. civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 174 din 27 ianuarie 2022)

Accesul la justiţie. Respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru, fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei

Prin cererea înregistrată la data de 24 iulie 2018 pe rolul Judecătoriei Galaţi, secţia civilă, sub nr. x/2018, contestatoarea S.C. A. S.A. a formulat, în contradictoriu cu intimatul Municipiul Galaţi, contestaţie la executare împotriva procesului-verbal de sechestru nr. x/28.02.2017 emis de intimat, prin care a solicitat anularea acestuia.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiilor art. 260-261 din Legea nr. 207/2015.

Prin încheierea nr. 158 din 14 martie 2019, Judecătoria Galaţi, secţia civilă a admis excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, invocată de intimat; a respins contestaţia la executare, formulată de contestatoarea S.C. A. S.A., împotriva procesului-verbal de sechestru nr. x/28.02.2017, ca fiind tardiv formulată.

Prin decizia civilă nr. 1101 din 07 octombrie 2019, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de revizuenta S.C. A. S.A. împotriva încheierii civile nr. 158 din 14 martie 2019 pronunţate de Judecătoria Galaţi.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 985 din 10 mai 2022)

Solicitare privind obligarea pârâtei la majorarea salariului de bază cu 15% şi acordarea diferenţelor salariale cuvenite ca urmare a majorării, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală remuneratorie. Respingerea recursului ca inadmisibil

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 10.06.2020, sub numărul x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „LL. Caragiale”, pentru obligarea pârâtei la majorarea salariului de bază cu 15% începând cu data de 01.06.2017, în temeiul H.G. nr. 38/2017, şi acordarea diferenţelor salariale cuvenite ca urmare a majorării, de la data de 01.06.2017 până la data de 11.05.2019, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală remuneratorie; obligarea pârâtei la recalcularea sporului diferenţiat prin aplicarea procentului de 30% la salariul de bază aferent lunii decembrie 2016, majorat cu 15% în baza H.G. nr. 38/2017, pentru perioada 01.06.2017 – 31.12.2017 şi acordarea diferenţelor cuvenite, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală remuneratorie; obligarea pârâtei la recalcularea sporului diferenţiat prin aplicarea procentului de 30% la salariul de bază majorat cu 15% potrivit pct. 1 din petit, pentru perioada 01.01.2018-11.05.2019 şi acordarea diferenţelor cuvenite, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală remuneratorie; obligarea pârâtei la recalcularea sporului diferenţiat prin aplicarea procentului de 30% la salariul de bază pentru perioada 15.05.2019 – 30.01.2020 şi acordarea diferenţelor cuvenite, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală remuneratorie; obligarea pârâtei la calcularea şi virarea impozitelor şi contribuţiilor sociale obligatorii pentru diferenţele salariale neachitate la zi; obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte salariul, vechimea în muncă şi în specialitate, cu luarea în considerare a majorărilor salariale solicitate prin prezenta acţiune; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 710 din 29 martie 2022)

Cerere de chemare în judecată privind recunoaşterea stării de discriminare în care se află reclamantul din punct de vedere salarial, uniformizarea modului de calcul al salariilor și repararea prejudiciului produs prin acţiunea pârâţilor, până la data încetării stării de discriminare

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia Civilă, la 4 decembrie 2020, sub dosarul nr. x/2020, reclamanţii A. şi B. au solicitat instanţei de judecată, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Galaţi, Tribunalul Galaţi şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună:

– recunoaşterea stării de discriminare în care se află, din punct de vedere salarial, în raport cu personalul auxiliar de specialitate, din cadrul Curţii de Apel Bacău, Curţii de Apel Bucureşti şi Curţii de Apel Târgu Mureş, care beneficiază de sporuri, în procent de 45%, ce depăşeşte limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, familia ocupaţională „Justiţie”, acest mod de calcul al cuantumului sporurilor aplicate fiind recunoscut drept valabil de către Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale prin adresa din 28 februarie 2018 şi de către Curtea de Conturi, însă nu le-a fost aplicat şi la nivelul maxim prevăzut pentru anul 2020;

– uniformizarea modului de calcul al salariilor, pentru desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii de vechime în muncă şi conform deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 23/2016 – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, începând cu 1 ianuarie 2018, în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor aplicate în baza Legii nr. 153/2017;

– repararea prejudiciului produs prin acţiunea pârâţilor până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenţei dintre suma care le-a fost plătită efectiv şi suma care ar fi trebuit să li plătească fiecăruia, conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei brute lunare, precum şi a cuantumului sporurilor de risc şi suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidenţialitate şi a sporului pentru condiţii deosebite de muncă cuvenite, astfel cum au fost stabilite la nivelul Curţii de Apel Bacău şi Curţii de Apel Bucureşti;

– obligarea pârâţilor la plata şi la alocarea sumelor reprezentând aceste diferenţe, pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2018 şi până în prezent, precum şi în continuare, şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017;

– actualizarea sumelor stabilite, mai sus, cu indicele de inflaţie şi aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanţilor, respectiv datele la care s-au efectuat plăţile indemnizaţiilor acestora, până la plata efectivă a sumelor solicitate.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 545 din 8 martie 2022)

Solicitare privind repararea integrală a prejudiciului, cauzat pe parcursul executării contractului de muncă, de îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu şi de nerestituirea bunurilor aparţinând societăţii. Respingerea recursului declarat ca fiind inadmisibil

Prin cererea înregistrată la data de 16 ianuarie 2017 pe rolul Tribunalului Bihor, secţia I civilă, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B., repararea integrală a prejudiciului cauzat pe parcursul executării contractului de muncă, de îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu şi de nerestituirea bunurilor aparţinând societăţii, în cuantum de 300.331,43 RON.

De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 211 lit. c) din Legea nr. 62/2011 şi art. 254 şi art. 256 din Codul muncii.

La data de 31 martie 2017, reclamanta a depus precizare la acţiune, prin care şi-a completat petitul cererii introductive cu un nou capăt de cerere, solicitând obligarea pârâtului şi la repararea integrală a prejudiciului cauzat în cuantum de 15.789,98 RON, produs pe parcursul executării contractului de muncă în perioada 2013-2016.

Prin sentinţa civilă nr. 1052/LM/2019 din 14 noiembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a respins acţiunea formulată de reclamantă. Totodată, reclamanta a fost obligată la plata sumei de 4.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către pârât.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 672 din 16 martie 2023)