<1) Instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri. 2) Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: "(1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei". Textul legal anterior enunţat consacră principiul motivării hotărârilor, pentru a se asigura o bună administrare a justiţiei şi pentru a se putea exercita controlul judiciar. O hotărâre care cuprinde motivele de fapt şi de drept, la care se referă textul legal precizat, ca elemente ale silogismului judiciar, precum şi argumentele care au condus instanţa la adoptarea soluţiei din dispozitiv respectă principiile care guvernează procesul civil, face posibil controlul judiciar şi nu cade sub incidenţa disp. art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. /em>
(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 481 din 22 februarie 2018)