JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ 1) Revizuire. Principiul puterii lucrului judecat. 2) Casare. Principiul motivării hotărârilor. Buna administrare a justiției. Control judiciar

<1) Instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri. 2) Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: "(1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei". Textul legal anterior enunţat consacră principiul motivării hotărârilor, pentru a se asigura o bună administrare a justiţiei şi pentru a se putea exercita controlul judiciar. O hotărâre care cuprinde motivele de fapt şi de drept, la care se referă textul legal precizat, ca elemente ale silogismului judiciar, precum şi argumentele care au condus instanţa la adoptarea soluţiei din dispozitiv respectă principiile care guvernează procesul civil, face posibil controlul judiciar şi nu cade sub incidenţa disp. art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. /em>

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 481 din 22 februarie 2018)

Practici contrare uzanţelor comerciale cinstite. Practici neloiale ale angajaţilor unui comerciant

Prin cererea înregistrată la 17 noiembrie 2014 pe rolul Tribunalului Specializat Mureş, sub număr de dosar x/2014, reclamanta A.. Tg. Mureş, în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., a solicitat instanţei obligarea acestora la plata în solidar a sumei de 142.018,29 RON cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material cauzat prin acte de concurenţă neloială, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 2 şi 6 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, art. 1349 şi urm., art. 1357 şi urm, art. 1381 şi urm. C. civ.

Prin sentinţa nr. 28 din 30 martie 2015, Tribunalul Specializat Mureş a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta S.C. A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C. în favoarea Tribunalului Mureş, secţia Civilă, complet specializat pentru soluţionarea conflictelor de muncă.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 71 din 17 ianuarie 2020)

Motive contradictorii în privinţa modalităţii de evaluare a cuantumului despăgubirii civile. Admiterea recursurilor declarate și trimiterea cauzei spre rejudecare în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirii civile

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare la 22.06.2016, A., în calitate de administrator judiciar al S.C. B. S.R.L., în reorganizare judiciară, a solicitat, în contradictoriu cu Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Satu Mare prin primar şi Administraţia Domeniului Public Satu Mare, să se pronunţe o hotărâre de obligare a pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosinţă a terenului în suprafaţă de 350 mp, proprietatea societăţii reclamante, înscris în CF nr. x Satu Mare, estimată la suma de 132.790 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data efectuării plăţii) împreună cu dobânda legală calculată până la data introducerii acţiunii.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1713 din 22 septembrie 2021)

Exigenţa motivării hotărârii judecătoreşti. Garanţie a caracterului echitabil al procedurii şi împotriva arbitrariului instanţei

Prin întâmpinarea formulată la data de 24.10.2018, intimata-reclamantă A. S.A. a solicitat respingerea recursurilor declarate de recurenta – pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi recurenta – intervenientă SNTGN Transgaz S.A. ca nefondate şi menţinerea drept legală a sentinţei nr. 2579/05.06.2018.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 3829 din 22 iunie 2021)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Acțiune în revendicare mobiliară. Transpunerea de către instanța de apel a cauzei acțiunii într-o răspundere contractuală. Incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din NCPC

În cazul în care obiectul principal al acțiunii formulate îl reprezintă pretenția de restituire a unor echipamente tehnice de securitate, restituire care se impune ca urmare a încetării contractului de prestări servicii de pază și securitate încheiat între părţi, fundamentată în drept pe dispozițiile de drept material care caracterizează conţinutul şi natura dreptului de proprietate şi acţiunea în revendicare, cauza acțiunii presupune analiza exclusivă a premiselor acţiunii în revendicare mobiliară, configurată ca fiind acţiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar sau împotriva celui care deţine bunul fără drept.
În situația în care instanța de apel a estompat aceste trăsături şi a transpus cauza acţiunii într-o răspundere contractuală, soluționând cauza pe acest temei, nu a examinat fondul pricinii potrivit limitelor învestirii sale. Această rezolvare a cauzei, neclară sub aspectul fundamentului juridic considerat de instanţa de apel, determină o îndepărtare a raţionamentului judiciar de la cauza acţiunii, aşa cum a fost stabilită de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată, şi imprimă motivării, din perspectiva aplicării regulilor răspunderii contractuale, un caracter străin de natura pricinii, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

(ICCJ, secția a II-a civilă, decizia nr. 1811 din 22 septembrie 2021)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Acțiune în constatarea nulității absolute. Invocarea unor aspecte ulterioare încheierii actului, specifice executării acestuia. Respingerea cererii de probatorii în baza art. 255 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Invocarea existenței motivelor străine de natura pricinii. Condiții și efecte

A) În planul probaţiunii judiciare, chestiune lăsată de lege în atributul instanţelor de fond, acestea au o marjă de apreciere asupra utilităţii probelor, adică a aptitudinii acestora de a duce în mod direct sau implicit la soluţionarea procesului, conform art. 255 alin. (1) C.proc.civ., în exercitarea principiului rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului, statornicit prin art. 22 C.proc.civ.
Nu sunt încălcate aceste norme de procedură în cazul în care instanța de apel a pus în dezbatere probele solicitate de apelantă prin cererea de apel, deliberând asupra admisibilităţii şi aptitudinii acestora de a duce la soluţionarea procesului și a hotărât respingerea lor justificată, prin considerente adecvate, în care se arată că acestea nu au utilitate în planul cercetării judecătorești, mai exact, nu au aptitudinea să demonstreze fapte concomitente încheierii actelor atacate cu nulitate, ci demonstrează aspecte ulterioare acestora, specifice executării actelor verificate.
B) Se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C.proc.civ. nemotivarea hotărârii, motivarea sa contradictorie sau prezentarea, de către instanţa a cărei hotărâre este recurată, numai a motivelor străine de natura pricinii.
Aşadar, o hotărâre nu poate fi casată în recurs dacă, pe lângă motive adecvate, care explică sistematic şi logic raționamentul instanței care a pronunțat soluția, aceasta cuprinde aprecieri de circumstanță care nu reprezintă cauza principală sau relevantă a hotărârii prin care s-a soluţionat procesul.
Nu reprezintă motive străine de natura pricinii acele considerente ale instanței de apel care, fundamentându-se pe probele administrate, exprimă concluziile proprii asupra faptelor, reținând că reclamanta invocă o stare de fapt ulterioară încheierii actelor a căror nulitate absolută o solicită prin cererea de chemare în judecată, care ţine de evaluarea modului de executare a convenţiilor, iar nu de evaluarea circumstanțelor încheierii lor, fiind astfel nerelevante în analiza nulității.

(I.C.C.J., secția a II-a civilă, decizia nr. 197 din 3 februarie 2021)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Hotărâre judecătorească. Necesitatea arătării motivelor de fapt şi de drept ce au format convingerea instanţei. Proces echitabil

Obligaţia judecătorului de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluţia dată, pentru ce a admis susţinerile unei părţi şi le-a respins pe ale celeilalte, pentru ce a găsit bună o probă şi nesinceră o altă probă, de ce a aplicat o anumită normă de drept sau i-a dat o anumită interpretare, este o obligaţie esenţială, a cărei încălcare duce la desfiinţarea hotărârii.
Un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanţiile date de art. 6.1 din Convenţia Europeană privind Drepturile Omului, include printre altele dreptul părţilor de a fi în mod real „ascultate”, adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Altfel spus, aceasta implică mai ales în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la un examen efectiv, real şi consistent al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa în determinarea situaţiei de fapt (CEDO – în cauza Albina c. României şi Gheorghe c. României).

(ICCJ, secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 2850 din 25 iunie 2020)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ 1) Recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 NCPC. Condiţii de admisibilitate. 2) Contract de concesiune. Obligaţia de restituire a bunurilor de retur. Condiţii şi efecte din perspectiva Legii nr. 51/2006

1) Pentru a răspunde exigențelor art. 488 alin. (1) pct. 6 C.proc.civ., contradicția la care se referă textul de lege trebuie să poarte fie între considerente și dispozitiv, fie să se manifeste în cadrul considerentelor, însă de o asemenea manieră încât hotărârea să poată fi apreciată ca fiind, practic, nemotivată.
Instanța de apel nu a expus un raționament contradictoriu atunci când a reținut că la îndemâna părții se afla fie o acțiune în contencios administrativ, fie una în răspundere contractuală, ci a apreciat că asemenea mijloace juridice reprezentau un impediment pentru promovarea unei actio de in rem verso, care era, astfel, paralizată, nefiind îndeplinite în această situaţie condiţiile de admisibilitate ale art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
2) Sensul art. 26 alin. (5), ca și al art. 44 alin. (4) din Legea nr. 51/2006, este acela ca orice bun realizat în cadrul programelor de investiţii să se integreze în domeniul public al unității administrativ teritoriale, cu regimul juridic al bunurilor de retur, care se restituie în mod gratuit.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 4987 din 20 noiembrie 2018)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Acțiune în revendicare. Hotărâre judecătorească ce conține motive contradictorii

În cazul unei acțiuni în revendicare, instanța de judecată trebuie să analizeze titlurile de proprietate evocate de părţi și nu să se mărginească la a relata situaţia de fapt astfel cum rezultă din probele dosarului. În speță, Înalta Curte apreciază ca fiind contradictorii considerentele prin care instanța de apel, reţinând calitatea reclamantei de titular al dreptului de proprietate, dar şi de posesor/detentor în relaţia cu pârâta, a constatat că această calitate nu poate bloca accesul reclamantei la acţiunea în apărarea dreptului său de proprietate, îndreptată împotriva pârâtei, care nu este nici proprietar, nici posesor sau detentor al bunului revendicat.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 571 din 22 februarie 2018)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Considerentele hotărârii, reproducere a întâmpinării pârâtului. Efecte

În vederea exercitării controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară, că motivarea hotărârii judecătoreşti trebuie să se realizeze într-o manieră clară şi coerentă, ca o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător. În speță, deşi instanţa de fond a pronunţat o soluţie asupra obiectului cererii de chemare în judecată, motivele expuse în cuprinsul sentinţei recurate nu permit urmărirea silogismului logic prin care instanţa a ajuns la această soluţie şi nu dovedesc că judecătorul fondului a analizat, în mod efectiv, argumentele expuse de reclamant. Astfel, instanţa de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor şi apărărilor invocate de părţi, ceea ce se poate observa din parcurgerea considerentelor hotărârii, care, în fapt, reprezintă o reproducere a apărărilor formulate de pârât prin întâmpinarea depusă în faţa instanţei de fond, impunându-se soluția casării hotărârii și trimiterii cauzei pentru rejudecare aceleiași instanțe.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 43 din 17 ianuarie 2018)