Drept Civil şi Procesual Civil, Jurisprudență, Spete Jurisprudenta, Ştiri juridice

Motivarea insuficientă a cuantumului despăgubirilor pentru privare nelegală de libertate și consecințele asupra valorilor nepatrimoniale. Limitele puterii de apreciere a instanței de apel

Posted on by Redacția ProLege

Prin cererea înregistrată la data de 12 decembrie 2019, pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună: 1. obligarea pârâtului la plata sumei de 500.000 euro, reprezentând daune morale cauzate prin reţinerea şi arestarea sa nelegală timp de 113 zile; 2. obligarea pârâtului la plata sumei de 55.971,5 RON, reprezentând daune materiale ce constau în cheltuielile judiciare pe care le-a avansat, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, în legătură cu dosarul penal nr. x/2015 al DNA – Serviciul Teritorial Ploieşti în care a fost arestat, cu dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (dosar de fond) şi cu dosarul nr. x/2018 al aceleiaşi instanţe (dosar de apel); 3. obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente sumei solicitate, calculate de la data formulării cererii de chemare în judecată şi până la achitarea integrală a sumei datorate; 4. obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentului dosar.

La termenul din 20 februarie 2020, reclamantul a depus o cerere de mărire a câtimii obiectului capătului 2 de cerere, în sensul că, în plus faţă de suma solicitată prin petit, a solicitat şi suma de 4.000 RON reprezentând onorariul de avocat plătit în baza contractului de asistenţă juridică seria x nr. x/2016, conform chitanţei nr. x din data de 09.06.2016, astfel suma totală solicitată pe acest capăt de cerere fiind de 59.971,55 RON.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 859 din 26 martie 2024)

Continue reading →
Drept Civil şi Procesual Civil, Jurisprudență, Spete Jurisprudenta, Ştiri juridice

Solicitare în vederea pronunţării unei hotărâri prin care pârâții să fie obligaţi să le respecte dreptul de proprietate al reclamanților asupra unui teren, categoria arabil, cu vecinătăţile indicate în cererea de chemare în judecată. Recurs respins ca fiind nefondat

Posted on by Redacția ProLege

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la 03 februarie 2015, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată Ministerul Transporturilor, C. şi D., solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să fie obligaţi pârâţii să le respecte dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 36.915 mp, categoria arabil, situat în intravilanul municipiului Piteşti, pct. E., cu vecinătăţile indicate în cererea de chemare în judecată.

Prin întâmpinare, Ministerul Transporturilor a solicitat introducerea în cauză a Ministerului Finanţelor în calitate de reprezentant al Statului Român.

C. a formulat cerere de arătare a titularului dreptului, respectiv a Statului Român, care a dobândit, în cauză, calitatea de intervenient în condiţiile art. 75 C. proc. civ.

Reclamanţii şi-au completat acţiunea, prin chemarea în judecată a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, pentru a fi obligat, alături de ceilalţi pârâţi, să le respecte dreptul de proprietate asupra terenului în cauză.

Prin sentinţa civilă nr. 7292 din 07 octombrie 2015, Judecătoria Piteşti a declinat competenţa materială în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă.

După declinarea competenţei materiale, reclamanţii au formulat cerere de chemare în garanţie a vânzătorilor F., G., H. şi I..

Chemaţii în garanţie F., G., H. şi I. au formulat, la rândul lor, cerere de chemare în garanţie a Municipiului Piteşti, a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Argeş şi a persoanelor care, la rândul lor, au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului, respectiv: J., K., L., M., N. şi O..

Chemaţii în garanţie F., G., H. şi I. şi-au completat cererea, în sensul chemării în garanţie şi a altor persoane, respectiv: P., Q., R. şi S..

Chemaţii în garanţie J., K., L., M., N. şi O. au formulat, la rândul lor, cerere de chemare în garanţie a Municipiului Piteşti, a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Argeş şi a numiţilor P., Q., R. şi S..

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 799 din 11 mai 2023)

Continue reading →
Drept Civil şi Procesual Civil, Jurisprudență, Spete Jurisprudenta, Ştiri juridice

Rezilierea unilaterală a contractului de concesiune. Constatarea nulităţii absolute a declaraţiei unilaterale de reziliere a contractului, şi nu ca urmare a nerespectării unei clauze contractuale, pentru a atrage răspunderea civilă contractuală

Posted on by Redacția ProLege

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Bârlad la 18 noiembrie 2016, sub nr. x/2016 şi, ulterior, pe rolul Tribunalului Vaslui, secţia civilă la 13 iunie 2017, sub nr. x/2017, urmare declinării competenţei de soluţionare a cauzei prin sentinţa civilă nr. 695 din 25 aprilie 2017 a Judecătoriei Bârlad, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Pochidia, obligarea acesteia la plata sumei de 237.896,10 RON pentru repararea prejudiciului produs prin rezilierea abuzivă a contractului de concesiune nr. x din 27 aprilie 2012.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Bârlad; excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la obligarea sa la plata sumei de 15.208 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea subvenţiei încasate de reclamantă pentru suprafaţa de păşune în anul 2013, concesionată prin contractul de concesiune nr. x din 27 aprilie 2016, în temeiul răspunderii civile delictuale, în raport de sentinţa civilă nr. 708/CA din 30 iunie 2014, pronunţată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr. x/2013; excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire capătul de cerere privind obligarea sa la plata sumei de 16.003 RON, reprezentând daune materiale pentru contravaloarea subvenţiei pe care reclamanta ar fi încasat-o pentru suprafaţa de păşune pe anul 2013, concesionată în baza aceluiaşi contract de concesiune.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 907 din 20 aprilie 2022)

Continue reading →
Drept Civil şi Procesual Civil, Jurisprudență, Spete Jurisprudenta, Ştiri juridice

Susțineri privind încadrarea greşită a faptelor imputate pârâţilor. Promovarea unei executări silite faţă de o persoană care nu are calitatea de debitor. Anularea recursului declarat

Posted on by Redacția ProLege

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Braşov, secţia I civilă sub numărul de mai sus, la data de 26.06.2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii B. S.A. prin preşedinte C., C., D., E., F., G.; H.; I.; J.; K., L., Cabinet de avocat M., M., Biroul executorului judecătoresc N. şi N. să se dispună obligarea acestora, în solidar, la plata următoarelor sume: 890.435 EURO reprezentând venitul din chirie pe perioada 01.09.2016-01.04.2025, rămasă neexecutată din contractul de închiriere nr. x/2015 (103 luni x 8645 euro/lună), ca urmare a blocării accesului chiriaşului la bunul închiriat în baza planului de pază avizat nelegal prin fapta ilicită pârâţilor; 2.409.358 RON reprezentând penalităţi de întârziere de 0,3%/zi de întârziere, calculate conform contractului de închiriere nr. x/2015 pentru neîncasarea chiriei în perioada 01.09.2016-31.05.2019, penalităţi de care ar fi beneficiat reclamanta dacă se întârzia plata chiriei şi obligarea pârâţilor la plata penalităţilor în continuare până la data plăţii efective şi integrale a sumelor reprezentând chiriile din perioada 01.09.2016 şi până la data plăţii efective;164.800 RON reprezentând impozit aferent imobilelor ce fac obiectul contractului de locaţiune, datorat Biroului Impozite şi Taxe Locale al Primăriei Municipiului Târgu-Secuiesc, pentru perioada 01.09.2016-01.04.2025, rămasă neexecutată ca urmare a blocării accesului chiriaşului la bunul închiriat, în baza planului de pază avizat nelegal prin fapta ilicită a pârâţilor; cu cheltuieli de judecată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 706 din 31 martie 2021)

Continue reading →
Drept Civil şi Procesual Civil, Jurisprudență, Spete Jurisprudenta, Ştiri juridice

Accident rutier. Invocarea nesocotirii regulilor referitoare la încuviinţarea probatoriului. Admiterea recursului promovat, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare

Posted on by Redacția ProLege

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 05.04.2016, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. şi C. să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 701,51 RON, reprezentând cheltuieli materiale globale provizorii, obligarea pârâtelor la plata sumei de 90.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data plăţii efective, cu titlu de daune morale pentru prejudiciile suferite în accidentul rutier din 01.11.2011, soldat cu vătămarea corporală a reclamantei, cu cheltuieli de judecată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1658 din 3 octombrie 2019)

Continue reading →
Drept Civil şi Procesual Civil, Jurisprudență, Spete Jurisprudenta, Ştiri juridice

Contractul de subantrepriză. Acțiune în revendicare. Dreptul de creanță al antreprenorului pentru manoperă şi materiale

Posted on by Redacția ProLege

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, la data de 22 februarie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta SC. A. S.A., prin administrator special B. şi prin administrator judiciar C., a chemat în judecată pe pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. – (C.N.A.I.R. S.A.), fosta Companie Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A – (C.N.A.D.N.R. SA), solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea acesteia:

I. în principal, să-i lase în deplină proprietate şi paşnică posesie lucrările de construcţii constând din relocarea conductelor D., aferente obiectivului Proiect Autostrada Nădlac – Arad, Lot x;

II. în subsidiar, să-i plătească suma de 8.291.334.4 RON, cu TVA inclusă, acest drept de creanţă fiind interpretat ca alternativă la imposibilitatea restituirii bunului în natură.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 131 din 23 ianuarie 2019)

Continue reading →
Litigii cu profesioniştii, Săptămâna Juridică, Spete Jurisprudenta

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Întreprindere publică. Revocarea din funcţie a directorului prin hotărâre a Consiliului de administraţie. Acţiune în despăgubiri. Condiţii şi efecte în raport cu dispoziţiile O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice

Posted on by Redacția ProLege

1) Potrivit dispoziţiilor art. 2 pct. 5 din O.U.G. nr. 109/2011, directorul unei întreprinderi publice este persoana căreia i-au fost delegate atribuţii de conducere a societăţii, în conformitate cu prevederile art. 143 din Legea societăţilor nr. 31/1990, iar potrivit art. 35 alin. (1) din acelaşi act normativ, consiliului de administrație îi revine atributul direct al numirii şi revocării directorilor, concordant procedurii stabilite.
În măsura în care hotărârile consiliului de administraţie sunt adoptate în baza unei hotărâri a adunării generale a acţionarilor de delegare a atribuţiilor proprii, hotărârile organului de execuţie şi gestiune al societăţii pot fi supuse, în mod direct, controlului judiciar de legalitate. A contrario, însă, atunci când hotărârile consiliului de administrație sunt adoptate în baza competențelor proprii, determinate prin lege, adică în baza activității sale cu caracter obişnuit, menţinerea ori invalidarea acestora este dată în competenţa adunării generale, în virtutea dreptului şi obligației de control a activităţii de gestiune, astfel cum acestea sunt prefigurate în art. 111 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 31/1990.
Prin urmare, revin adunării generale facultatea şi obligaţia de a infirma, în cadrul şedinţelor proprii, acele hotărâri ale consiliului de administrație al unei societăţi – fie că aceasta are statut de întreprindere publică ori ale cărei acţiuni sunt tranzacționate pe piaţa de capital – atunci când aceasta constată că hotărârile consiliului de administraţie încalcă dispoziţii legale ori statutare sau dacă atare hotărâri sunt contrare sau păgubitoare intereselor legitime ale societăţii ori ale acţionarilor ei.

2) Numirea în funcţia de director general este atributul consiliului de administraţie, care, în acest domeniu, este autoritatea decizională, după numire încheindu-se contractul de mandat. Voinţa socială de desemnare în funcţie a directorului, exprimată în acest caz prin hotărârea consiliului de administraţie, îşi găseşte expresia juridică în contractul de mandat, act juridic bilateral care pune în acord voinţa socială cu cea a persoanei desemnate ca director. Din punctul de vedere al efectelor, funcţia de director se exercită după încheierea contractului de mandat; acelaşi mecanism este identificabil, în mod corespunzător, şi în cazul revocării. De aceea, între aceste repere, o distincţie juridică între numirea în funcţie şi mandatul de director are importanţă numai în examinarea formării actului juridic; dincolo de aceasta, în esenţă, funcţia de director şi mandatul de director semnifică unul şi acelaşi lucru.
A spune că revocarea din funcţia de director prin hotărârea consiliului de administraţie reprezintă o chestiune diferită de revocarea mandatului de director, atunci când trebuie apreciat dacă era ori nu necesară efectuarea cercetării prealabile pentru determinarea caracterului justificat al revocării, tinde să devină o simplă teorie fără semnificaţie juridică.

(ICCJ, Secția a II-a civilă, decizia nr. 141 din 26 ianuarie 2022)

Continue reading →
Drept procesual civil, Săptămâna Juridică, Spete Jurisprudenta

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Respingerea ca tardivă a cererii de încuviințare a probelor formulată în fața instanței de judecată. Nelegalitate

Posted on by Redacția ProLege

Interpretarea potrivit căreia încuviinţarea probelor este îngăduită numai în măsura în care ele sunt detaliat descrise și indicate în cererea de apel ar constitui un formalism excesiv, dat fiind faptul că legea procesuală oferă remedii pentru ipoteza în care instanța se află în fața unor cereri neclare ori lacunare, anume posibilitatea de a cere părţilor lămuririle necesare spre a se putea asigura aflarea adevărului în cauza dedusă judecății, potrivit prevederilor art. 22 alin.(2) din Codul de procedură civilă. Atâta vreme cât teza probatorie a solicitării de probe era circumscrisă argumentelor din cererea de apel, care conținea solicitarea de a se administra dovada cu înscrisuri precum şi orice alte dovezi a căror necesitate ar reieşi din dezbateri, era, în mod evident, vorba de o solicitare care se reitera de o manieră mai detaliată în fața instanței, iar nu de o cerere de probe expusă pentru prima dată la termenul de judecată, care să fi fost afectată de viciul tardivității.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 537 din 25 februarie 2020)

Continue reading →
Drept procesual civil, Săptămâna Juridică, Spete Jurisprudenta

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Respingerea ca tardivă a cererii de încuviințare a probelor formulată în fața instanței de judecată. Nelegalitate

Posted on by Redacția ProLege

Interpretarea potrivit căreia încuviinţarea probelor este îngăduită numai în măsura în care ele sunt detaliat descrise și indicate în cererea de apel ar constitui un formalism excesiv, dat fiind faptul că legea procesuală oferă remedii pentru ipoteza în care instanța se află în fața unor cereri neclare ori lacunare, anume posibilitatea de a cere părţilor lămuririle necesare spre a se putea asigura aflarea adevărului în cauza dedusă judecății, potrivit prevederilor art. 22 alin. (2) NCPC.
Atâta vreme cât teza probatorie a solicitării de probe era circumscrisă argumentelor din cererea de apel, care conținea solicitarea de a se administra dovada cu înscrisuri precum şi orice alte dovezi a căror necesitate ar reieşi din dezbateri, era, în mod evident, vorba de o solicitare care se reitera de o manieră mai detaliată în fața instanței, iar nu de o cerere de probe expusă pentru prima dată la termenul de judecată, care să fi fost afectată de viciul tardivității.

(I.C.C.J., secția I civilă, decizia nr. 537 din 20 februarie 2020)

Continue reading →
Drept procesual civil, Săptămâna Juridică, Spete Jurisprudenta

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Instanţă specializată. Criterii de stabilire a competenţei materiale

Posted on by Redacția ProLege

Acţiunea având ca obiect constatarea valabilităţii contractului de închiriere şi recunoaşterea dreptului de preemţiune la cumpărarea spaţiului închiriat, în baza art. 22 alin. (8) din Normele de aplicare a O.G. nr. 14/2007, nu se înscrie între categoriile de litigii enumerate cu titlu exemplificativ în cuprinsul art. 226 alin.(1) din Legea nr. 71/2011 ca intrând în competenţa completelor specializate, soluţionarea sa nepresupunând aplicarea unor reguli speciale care să atragă competenţa material procesuală a secţiilor/completelor specializate. Prin urmare, raportându-se la calitatea de profesionist a reclamantei, ca parte a contractului de închiriere încheiat în desfăşurarea activităţii sale economice, instanţa de apel, admiţând excepţia necompetenţei material-funcţionale a primei instanţe în soluţionarea cauzei, a pronunţat o soluţie cu încălcarea dispziţiilor art. 226 alin. (1) şi art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 36 din 15 ianuarie 2020)

Continue reading →