Accident rutier. Invocarea nesocotirii regulilor referitoare la încuviinţarea probatoriului. Admiterea recursului promovat, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare

• NCC: art. 1352
• NCC: art. 1357
• NCPC: art. 478 alin. (2)
• NCPC: art. 479
• NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 5
• NCPC: art. 501 alin. (3)
• O.U.G. nr. 195/2002: art. 72

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 05.04.2016, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. și C. să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 701,51 RON, reprezentând cheltuieli materiale globale provizorii, obligarea pârâtelor la plata sumei de 90.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data plății efective, cu titlu de daune morale pentru prejudiciile suferite în accidentul rutier din 01.11.2011, soldat cu vătămarea corporală a reclamantei, cu cheltuieli de judecată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1658 din 3 octombrie 2019)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Prin demersul judiciar înregistrat la 05.04.2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. și C., obligarea societății de asigurare la plata sumei de 701,51 RON constând în cheltuieli materiale globale provizorii, precum și obligarea ambelor pârâte la plata sumei de 90.000 euro echivalent în RON la cursul BNR de la data plății efective, cu titlu de daune morale pentru prejudiciile derivate din accidentul rutier produs în 01.11.2011.

În legătură cu despăgubirile pretinse, a arătat că, urmare a accidentului produs din culpa numiților D. și E., a suferit vătămări corporale, iar pentru refacerea stării de sănătate au fost necesare 30-35 zile de îngrijiri medicale. A mai detaliat în ce a constat atât prejudiciul material, cât și cel moral suferit, precum și beneficiile de care a fost lipsită în perioada de recuperare, ulterior externării din spital.

Relativ la premisele care au condus la formularea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reține că, potrivit actelor de cercetare penală, la data de 01.11.2011, intervenientul forțat D. a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare x și în timpul tractării unui alt autoturism cu o legătură flexibilă omologată, condus de numitul E., a accidentat-o pe reclamanta A. care tocmai s-a angajat în traversarea străzii de la stânga la dreapta pe sensul de mers al conducătorilor auto.

Tribunalul a respins acțiunea, argumentând că prejudiciul invocat s-a produs ca urmare a faptei victimei înseși iar, în condițiile în care reclamanta nu a administrat nicio probă care să conducă la o situație de fapt diferită, nu poate fi antrenată, în temeiul art. 1352 C. civ., răspunderea intervenienților forțați.

Prin motivele de apel ce au avut ca obiect hotărârea primei instanțe de fond, reclamanta a propus proba cu expertiză tehnică auto pentru a se stabili dinamica producerii accidentului, a cauzelor și împrejurărilor acestuia, și, implicit, a vinovăției fiecărei părți, ținând seama și de faptul că în procesul penal nu a fost efectuată o astfel de expertiză.

În ședința publică de la termenul de judecată din 8 ianuarie 2018, instanța a respins, ca neconcludentă, proba, cu motivarea că a fost solicitată pentru prima dată în faza procesuală a apelului și nu la fond, unde avea menirea de a stabili temeinicia hotărârii”. S-a mai considerat că la dosar se află suficiente înscrisuri pentru pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.

Înalta Curte reține că parte din motivele de recurs formulate de recurentă vizează încălcarea dispozițiilor art. 478 alin. (2) și 479 alin. (2) C. proc. civ. în ceea ce privește măsura de respingere a probei cu expertiza tehnică auto, iar parte pun în discuție pronunțarea deciziei atacate cu aplicarea greșită a prevederilor art. 1352 C. civ. și art. 72 din O.U.G. nr. 195/2002.

Art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. reglementează ipoteza când „prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității”.

Instanța constată că, în speță, recurenta invocă nesocotirea regulilor referitoare la încuviințarea probatoriului, învederând că prin respingerea de către instanța de apel a cererii de încuviințare a probei cu expertiza auto, i s-a produs o vătămare procesuală ce nu poate fi remediată decât prin anularea hotărârii, întrucât administrarea probei era fundamentală în ceea ce privește dezlegarea pricinii sub aspectul aprecierii întrunirii elementelor răspunderii civile delictuale în sarcina șoferilor implicați în accident.

Critica în discuție se subsumează dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și este întemeiată, urmând a conduce la soluția de casare a deciziei atacate și trimiterea pricinii spre rejudecare instanței de apel, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Dispozițiile art. 478 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare.

În completarea dispozițiilor evocate anterior vin prevederile art. 479 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora „Instanța de apel va dispune refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, în cazul în care consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 478 alin. (2) C. proc. civ.”.

Din economia acestor texte rezultă că probele noi în apel sunt cele solicitate de părți prin motivele de apel, întâmpinare, dar și acele probe a căror necesitate ar reieși din dezbateri, în ambele situații acestea nefiind probe administrate și la prima instanță.

Astfel, în cazul unui apel motivat, motivelor, mijloacelor de apărare și dovezilor invocate la prima instanță apelantul le va putea adăuga, prin criticile formulate, alte motive, mijloace de apărare și dovezi, cu condiția ca acestea să nu contravină interdicției statuate prin art. 478 alin. (3) C. proc. civ., și anume să nu conducă la schimbarea calității părților, a cauzei sau a obiectului cererii deduse judecății și să nu constituie o pretenție nouă în apel.

Totodată, aceste noi dovezi și mijloace de apărare, față de cele de care partea s-a prevalat în primă instanță, sunt legate, în principiu, de argumentele redate și raționamentul dezvoltat de prima instanță în considerentele hotărârii atacate, de care părțile iau cunoștință în mod necesar după închiderea dezbaterilor și pronunțarea soluției, prin comunicarea hotărârii.

Plecând de la aceste considerații teoretice, instanța constată că reclamanta A. a susținut, în fundamentarea motivelor de apel, menite să combată argumentele primei instanțe, care a reținut că nu s-a dovedit prin niciun alt mijloc de probă întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale a intervenienților forțati, proba cu expertiza tehnică auto.

Proba, propusă pentru stabilirea împrejurărilor în care s-a produs evenimentul rutier, a condițiilor în care acesta putea fi evitat, a normelor legale încălcate și a persoanelor vinovate de producerea acestuia, reprezintă o probă nouă solicitată de apelanta A. prin motivele de apel, ce nu a fost administrată în primă instanță.

Chiar dacă părțile au posibilitatea de a justifica probe noi prin cererea de apel, în condițiile art. 478 alin. (2) și 479 C. proc. civ., la momentul dezbaterii probatoriilor, instanța este ținută să aprecieze asupra cerinței pertinenței, concludenței și utilității probei, pentru soluționarea cauzei în limitele devoluțiunii ce operează în apel.

Fără a se pronunța asupra acestor criterii și în raport de argumentul pentru care proba a fost respinsă, anume că aceasta a fost solicitată pentru prima dată în faza procesuală a apelului și nu la fond, apreciată ca relevantă în stabilirea întrunirii elementelor răspunderii civile delictuale în persoana intervenienților forțați, curtea de apel a nesocotit prevederile art. 478 alin. (2) și 479 C. proc. civ., producând recurentei o vătămare ce nu poate fi remediată decât prin anularea hotărârii. Mai reține Înalta Curte că săvârșirea acestei neregularități procedurale (manifestată prin respingerea încuviințării probei cu expertiză tehnică auto) relevă o încălcare a dreptului la apărare și la un proces echitabil al recurentei, întrucât instanța, în virtutea rolului activ, avea obligația de a administra probe care să conducă la descoperirea adevărului în condițiile impuse de textele evocate. Or, în faza procesuală a apelului, care are un caracter devolutiv, proba a fost propusă tocmai în vederea clarificării situației de fapt pentru verificarea condițiilor răspunderii civile delictuale.

În contextul înlăturării cererii de probatoriu, curtea de apel reține că apelanta A. nu a probat întrunirea elementelor răspunderii civile delictuale în persoana intervenienților forțați, caz în care răspunderea acestora pentru un presupus prejudiciu nu poate fi angajată. Or, o astfel de motivare contradictorie nu face posibilă exercitarea controlului judiciar de către instanța de recurs, fiind incident și motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Ca o concluzie a argumentelor expuse, Înalta Curte constată că decizia atacată este nelegală sub aspectul încuviințării probatoriului și a lămuririi pe situația de fapt vizând incidența dispozițiilor art. 1357 C. proc. civ., sens în care apreciază că sunt întrunite cerințele cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 5 și 6 C. proc. civ. În consecință, se va admite recursul promovat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 18 din 8 ianuarie 2018, va fi casată hotărârea atacată și trimisă cauza spre rejudecare curții de apel. Cu ocazia rejudecării, în conformitate cu art. 501 alin. (3) C. proc. civ., instanța de fond va proceda, pentru stabilirea completă a situației de fapt, la administrarea probei cu expertiza tehnică auto, urmând a avea în vedere și celelalte apărări formulate de recurentă prin motivele de recurs și să dispună, dacă va considera necesar, administrarea și a altor probe în susținerea acestor apărări.

Sursa informației: www.scj.ro.