Monthly Archives: mai 2011

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Procedura insolvenţei. Condiţiile formulării acţiunii în răspundere. Existenţa unor bunuri în averea debitoarei. Consecinţe

Preşedintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, un creditor desemnat de adunarea creditorilor sau creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală pot introduce cererea de atragere a răspunderii patrimoniale, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvenţă a debitorului şi/sau a hotărât că nu este cazul să formuleze acţiunea în răspundere.
Câtă vreme în evidenţele organelor fiscale societatea falită apare înregistrată cu un mijloc de transport, adică cu un bun în proprietate, nu se poate afirma, fără realizarea unor minime demersuri, că debitoarea nu deţine bunuri în patrimoniu şi, în consecinţă, aplica dispoziţiile art. 131 din Legea nr. 85/2006, modificată, ştiut fiind faptul că închiderea procedurii insolvenţei duce la descărcarea de îndatoriri sau responsabilităţi atât a judecătorului-sindic, cât şi a practicianului numit în cauză, iar până ce situaţia acestui bun nu a fost lămurită, închiderea procedurii este prematură, scopul legii (acoperirea pasivului debitorului) nefiind realizat.

(Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, decizia nr. 1182 din 31 mai 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Revizuire pensie. Drept conferit de actul normativ în vigoare la data pensionării şi neafectat de dispoziţiile Legii nr. 263/2010

Stagiul complet de cotizare utilizat pentru determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001 şi care şi-au desfăşurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977, acest drept, conferit de actul normativ în vigoare la data pensionării, nefiind afectat de noile dispoziţii cuprinse în Legea nr. 263/2010.
H.G. nr. 1550/2004 şi O.U.G. nr. 4/2005 cu referire la Legea nr.19/2000 reglementau doar procedura tehnică de urmat în cazul reevaluării pensiilor în vederea recalculării acestora, însă revizuirea în sine, privită ca procedeu tehnic de modificare a drepturilor de pensie şi nu ca un drept de sine stătător, a fost păstrată şi de actuala reglementare conţinută de Legea nr. 263/2010.

(Curtea de Apel București, secţia a VII-a civilă, decizia nr. 3256 din 20 mai 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Nulitatea deciziei de sancţionare disciplinară. Lipsa motivării. Neindicarea datei săvârşirii faptelor calificate ca reprezentând abateri disciplinare

Inserarea în decizia de sancţionare disciplinară a menţiunii „recunoaşte fapta”, nu poate echivala cu respectarea cerinţei imperative, prevăzură sub sancţiunea nulităţii absolute de art. 268 alin. (2) lit. c) C. muncii, respectiv aceea de indicare a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, câtă vreme din Nota de relaţii aflată la dosarul cauzei rezultă că salariatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor imputate, precizând explicit că nu avea atribuţii legate de verificarea faptică în teren a stocurilor de masă lemnoasă.
Indicarea datei săvârşirii faptei, deşi nu este un element care să fie prevăzut în mod expres de Codul muncii, totuşi este absolut necesară pentru a se putea efectua controlul de legalitate al deciziei, în ceea ce priveşte respectarea termenelor prevăzute de art. 268 alin. (1) C. muncii, pentru aplicarea sancţiunii disciplinare.

(Curtea de apel București, secţia a VII-a civilă, decizia nr. 3258 din 20 mai 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Acțiune în constatarea nevalabilității titlului statului și în revendicarea bunului imobil înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995. Respingere

În soluționarea acțiunii în revendicare a unui imobil ce face parte din categoria imobilelor preluate în mod abuziv și care face obiectul unei reglementări speciale cuprinse în Legea nr.10/2001, instanţa trebuie să aibă în vedere la soluţionarea pricinii, în primul rând, prevederile cuprinse în legea specială. În acest caz, criteriul de analiză al acţiunii în revendicare nu îl reprezintă compararea titlurilor înfăţişate de părţi din perspectiva regulilor clasice.
Atât timp cât titlul subdobânditorului nu a fost desființat, acesta beneficiază de prezumția că a fost încheiat legal și față de faptul că reclamantului nu i s-a recunoscut printr-o hotărâre judecătorească anterioară dreptul la restituire a imobilului solicitat, cumpărătorul nu poate fi obligat să lase reclamatului în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul litigios.

(I.C.C.J., s. civ. și de proprietate intelectuală, decizia nr. 4250 din 20 mai 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Membru în consiliul de administraţie al unei instituţii de credit. Încălcarea obligaţiei de diligenţă şi prudenţă. Revocarea autorizaţiei. Legalitate

O persoană ce deţine calitatea de membru al consiliului de administraţie al unei bănci comerciale are, în raport cu dispoziţiile art. 144^1 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 31/1990, obligaţia de a-şi exercita mandatul cu prudenţa şi diligenţa unui bun administrator, cu loialitate, în interesul societăţii.
Este legală hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale Române prin care s-a dispus retragerea autorizaţiei acordate unei persoane pentru deţinerea funcţiei de membru al consiliului de administraţie al unei bănci comerciale, fiind dovedită încălcarea de către aceasta a obligaţiei de diligenţă şi prudenţă în exercitarea mandatului de administrator atunci când, în calitatea sa de membru în consiliul de administraţie al instituţiei de credit a votat pentru acordarea unui credit avantajos unei societăţi ce deţinea 49% din capitalul social al altei societăţi la care aceasta avea, de asemenea, calitatea de administrator.

(I.C.C.J., secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 2907 din 19 mai 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Contract de management educaţional. Suspendare de drept. Condiţii. Excepţie de nelegalitate a dispoziţiilor art. I din Ordinul ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 3567/2010

Sunt nelegale dispoziţiile art. I din Ordinul ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 3567/2010, prin care dispoziţiile articolului VIII din anexa nr. 4 la Metodologia de organizare şi desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiilor de director şi director adjunct din unităţile de învăţământ preuniversitar de stat, aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 3.142/2006, au fost modificate în sensul stabilirii ca temei al suspendării de drept a contractului de management, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, situaţia în care împotriva managerului educaţional a fost formulată plângere penală de către organele ierarhic superioare. Ele adaugă unor dispoziţii cuprinse în acte normative cu forţă juridică superioară, respectiv dispoziţiilor art. 50 lit. h) din Legea nr. 53/2003 de adoptare a Codului muncii, ce completează Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, şi potrivit cărora contractul de muncă se suspendă de drept atunci când salariatul este arestat preventiv în condiţiile Codului de procedură penală.

(I.C.C.J., secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 2907 din 19 mai 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Acțiune în revendicare formulată după apariția Legii nr. 10/2001. Necontestarea în termenul legal a actului de înstrăinare încheiat în baza Legii nr. 112/1995. Imposibilitatea restituirii în natură a imobilului. Dreptul la acordarea de măsuri reparatorii potrivit legii speciale

În jurisprudenţa actuală a Curţii Europene a Drepturilor Omului, se constată o schimbare a raţionamentului construit pe tiparul cauzei Păduraru V. România, continuând cu cauzele Străin şi Porţeanu, pe care Curtea le-a aplicat constant, fără nici o abatere în practica ulterioară, în ceea ce priveşte conţinutul noţiunii de „bun”, arătând că un „bun actual” există în patrimoniul reclamanţilor deposedaţi abuziv de stat doar dacă în prealabil s-a pronunţat o hotărâre definitivă şi executorie, prin care constatându-se calitatea de proprietar, s-a dispus expres şi restituirea bunului.
Aşadar, proprietarul care nu deţine un „bun actual” nu poate obţine mai mult decât despăgubirile prevăzute de legea specială, deci nu are un drept la restituire care să-l îndreptăţească la redobândirea posesiei.
Nefinalizarea procedurii administrative prevăzută de legea specială, prin plata despăgubirilor, imputabilă exclusiv autorităţilor, nu dă însă naştere unui drept la restituirea bunului în patrimoniul fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia, nefiind posibil ca persoanele care au cumpărat un imobil în baza Legii nr. 112/1995 să fie răspunzătoare pentru incoerenţa manifestată de stat în a implementa măsurile necesare în scopul aplicării normelor actului special de reparaţie, inclusiv pe componenta despăgubirilor cuvenite a fi acordate persoanelor îndreptăţite.
Necontestarea titlului cumpărătorilor în termenul legal are ca efect consolidarea dreptului în patrimoniul dobânditorilor, în favoarea cărora se recunoaşte existenţa „bunului” în timp ce fostul proprietar sau moștenitorii acestuia care nu au înţeles să atace titlul opus de cumpărători, urmează, dat fiind procedura instituită de actul normativ special, să-şi valorifice dreptul de creanţă recunoscut de dispoziţiile acestei legi, fiindu-le recunoscut dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.

(I.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 4156 din 18 mai 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Insolvenţă. Contravaloare chirie. Creanţă certă, lichidă şi exigibilă. Lichidare voluntară

(Curtea de Apel București, secţia a V-a comercială, decizia nr. 872 din 18 mai 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ TVA de plată pentru tranzacţii cu imobile. Scutire de plata TVA pentru vânzare teren intravilan afectat de interdictie temporara de construire

În aplicarea art. 141 alin. (2) lit. f) C. fisc., calificarea unui teren drept teren construibil sau teren cu altă destinaţie, la momentul vânzării sale de către proprietar, rezultă din certificatul de urbanism.
Câtă vreme din certificatul de urbanism rezultă că terenul care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare era la data încheierii acestuia declarat neconstruibil, deoarece se afla sub interdicţie temporara de construcţie stabilita prin PUG, pana la aprobarea prin HCL a unui PUZ, el era exceptat, conform legii de la posibilitatea de executare de construcţii asupra sa. În atare situaţie nu poate fi încadrat în categoria de teren construibil, astfel cum este definit de art. 141 alin. (2) lit. f) teza III C. fisc.

(Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 1455 din 18 mai 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Notificare formulată în nume propriu prin care se solicită despăgubiri pentru un imobil preluat de stat de la autorii notificatorului, în situația în care unul dintre autorii săi era în viață la momentul apariției Legii nr. 10/2001 și nu a urmat procedura legii speciale de reparație. Stabilirea măsurilor reparatorii cuvenite persoanei îndreptățite în raport de cota sa parte din dreptul asupra imobilului

Notificarea formulată în nume propriu, prin care se solicită acordarea de despăgubiri pentru un imobil preluat abuziv de stat de la autorii persoanei solicitante, în condițiile în care unul dintre autorii săi era în viață la data apariției Legii nr. 10/2001 și nu a formulat notificare, îi dă dreptul notificatorului la obținerea măsurilor reparatorii doar potrivit cotei sale părți. În această situație, notificatorul nu poate solicita acordarea despăgubirilor pentru întreg imobilul în temeiul gestiunii de afaceri, deoarece pentru a fi în prezenţa acestei instituții de drept, trebuia ca garantul să facă actul juridic, respectiv notificarea, atât în interes propriu cât şi în interesul autoarei sale. Pe de altă parte, chiar dacă între notificator şi autoarea sa ar fi operat gestiunea de afaceri, aceasta din urmă ar fi fost îndreptăţită să solicite măsurile reparatorii pentru cota sa parte din imobilul naționalizat şi nu notificatorul, întrucât, cu privire la această cotă nu devin aplicabile prevederile art. 4 alin.(4) din Legea nr. 10/2001.

(I.C.C.J., s. civ. şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 4146 din 18 mai 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Asistenţa învinuitului sau a inculpatului. Avocat. Suspendarea calităţii de avocat

Conform prevederilor art. 197 alin. (2) C.proc.pen., în cazul în care asistenţa juridică a învinuitului sau a inculpatului este obligatorie, încălcarea dispoziţiilor relative la asistarea acestora de către apărător, ca persoană care a dobândit calitatea de avocat în condiţiile legii, se sancţionează cu nulitatea absolută.
Prevederile art. 197 alin. (2) C.proc.pen. nu sunt incidente dacă învinuitul sau inculpatul a fost asistat de persoana care a dobândit calitatea de avocat în condiţiile legii, indiferent dacă această calitate era suspendată pentru neplata taxelor şi a contribuţiilor profesionale.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 2054 din 18 mai 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Desfacerea contractului individual de muncă. Reintegrare în funcţie

Odată anulată decizia de desfacere a contractului individual de muncă, nu este necesară emiterea unei noi decizii de reintegrare a salariatului în funcţia deţinută anterior, deoarece acesta rămâne angajatul societăţii şi se bucură de aceleaşi drepturi avute anterior deciziei.

(Curtea de Apel Constanța, s. civ., secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, decizia nr. 209 din 17 mai 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Act fiscal. Acţiune în anulare. Competenţă materială. Criteriul valoric

Dacă litigiul poartă asupra unui act administrativ care se referă la taxe, impozite, contribuţii sau datorii vamale, ori accesorii ale acestora, competenţa materială a instanţei se stabileşte exclusiv în funcţie de criteriul valoric, indiferent de poziţionarea, în cadrul organelor administraţiei publice a autorităţii publice emitente a actului contestat. Astfel, tribunalele soluţionează în fond cererile având ca obiect taxe, impozite, contribuţii sau datorii vamale, şi accesorii ale acestora de până la 500.000 lei, iar curţile de apel, litigiile în cazul cărora suma este mai mare de 500.000 lei.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2809 din 17 mai 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Contestaţie la executare. Cauză de micşorare a pedepsei. Instanţa competentă

În cazul în care, după transferarea persoanei condamnate în vederea executării pedepsei închisorii în România, aceasta invocă, pe calea contestaţiei la executare, în temeiul art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., o cauză de micşorare a pedepsei – constând în reducerea pedepsei prin scăderea zilelor de închisoare rezultate din transformarea amenzii în închisoarea, întrucât pedeapsa amenzii a fost anulată – instanţa competentă se stabileşte potrivit art. 460 C. proc. pen. În acest caz, competenţa de soluţionare a cauzei nu aparţine Curţii de apel Bucureşti, întrucât persoana condamnată nu solicită conversiunea condamnării.

(I.C.C.J., secția penală, Încheierea nr. 728 din 13 mai 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Opoziţia împotriva hotărârii asociaţilor privitoare la transmiterea de părţi sociale

Creditorii şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaţilor privitoare la transmiterea părţilor sociale pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat, precum şi, dacă este cazul atragerea răspunderii civile a asociatului care intenţionează să îşi cedeze părţile sociale. Dispoziţiile procedurale, ale art. 62 din Legea nr. 31/1990 se aplică în mod corespunzător.
Dispoziţiile legale menţionate completează şi modifică dispoziţiile generale cuprinse în Legea nr. 31/1990 având ca obiect aceeaşi problematică, respectiv transmisiunea părţilor sociale ale unei societăţi comerciale cu răspundere limitată, prevăzând acum, în mod expres şi direct posibilitatea formulării unei opoziţii la actul de cesiune a părţilor sociale din partea creditorilor şi a oricăror persoane prejudiciate prin hotărârea adunării generale. Indirect, această posibilitate este prevăzută de textul art. 61 din Legea nr. 31/1990 care dă posibilitatea creditorilor sau oricăror persoane prejudiciate de a ataca cu opoziţie orice modificare intervenită prin cesiunea părţilor sociale, iar nu anularea hotărârii adunării generale prin care s-a adoptat actul modificator.

(Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, decizia nr. 636 din 13 mai 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Insolvenţă. Atragerea răspunderii

Legea nr. 85/2006 stabileşte în sarcina debitorului, prin administrator statutar, o obligaţie de cooperare cu administratorul/lichidatorul judiciar, a cărei neîndeplinire are consecinţe deosebit de grave în desfăşurarea procedurii, în sensul că participanţii la aceasta sunt în imposibilitate de a efectua actele necesare atingerii scopului prevăzut de actul normativ citat – acoperirea pasivului debitorului aflat în stare de insolvenţă.

(Curtea de Apel Suceava, s. com., de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 1708 din 13 mai 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Mandat european de arestare. Consimţământul persoanei solicitate la predare. Arestarea persoanei solicitate în vederea predării

În procedura de executare a mandatului european de arestare prevăzută în art. 90 din Legea nr. 302/2004, dacă persoana solicitată consimte la predare, instanţa care dispune executarea mandatului european de arestare şi predarea persoanei solicitate nu poate lua măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, prevăzută în art. 145 C.proc.pen., ci dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării.
Dispoziţiile art. 94^1 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în temeiul cărora, dacă persoana solicitată consimte la predare, sentinţa prin care se dispune executarea mandatului european de arestare şi predarea persoanei solicitate este definitivă, sunt aplicabile numai în cazul în care instanţa a dispus prin această sentinţă şi arestarea persoanei solicitate, iar nu şi în cazul în care instanţa a dispus prin sentinţă executarea mandatului european de arestare şi predarea persoanei solicitate, fără a dispune arestarea persoanei solicitate, situaţie în care sentinţa este supusă căii de atac a recursului.

(I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1996 din 13 mai 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Infracţiunea prevăzută în art. 147 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Elemente constitutive

Existenţa infracţiunii prevăzute în art. 147 din Legea nr. 85/2006 presupune refuzul debitorului de a pune la dispoziţia judecătorului-sindic, administratorului judiciar sau lichidatorului, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii insolvenţei, documentele şi informaţiile prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. a) – f) din Legea nr. 85/2006. Dacă debitorul a avut cunoştinţă de deschiderea procedurii insolvenţei şi de comunicările repetate, pe parcursul mai multor luni, efectuate de administratorul judiciar în vederea predării documentelor şi informaţiilor prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. a) – f) din Legea nr. 85/2006, atitudinea de pasivitate, de neacceptare a obligaţiei impuse prin art. 35 din aceeaşi lege echivalează cu un refuz în îndeplinirea acestei obligaţii şi, în consecinţă, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 147 din Legea nr. 85/2006.

(I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1954 din 12 mai 2011)