(Curtea de Apel Ploieşti, s. I civ., decizia nr. 2268 din 31 mai 2012)
Monthly Archives: mai 2012
Faptele inculpaţilor care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu (inspector educator şi respectiv, îngrijitor de copii), au exercitat, cu intenţie, acte de violenţă asupra părţilor vătămate (minori cu handicap grav), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de purtare abuzivă.
(Curtea de Apel București, secţia a II-a penală, decizia nr. 1123 din 31 mai 2012)
Examinarea legalităţii unui act administrativ pe calea excepţiei de nelegalitate, în cadrul procesului având ca obiect anularea aceluiaşi act, este inadmisibilă, cele două căi de examinare a legalităţii actelor administrative excluzându-se reciproc.
(I.C.C.J., secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 2708 din 31 mai 2012)
Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de denunţare calomnioasă constă în aceea că autorul acestei infracţiuni trebuie să aducă părţii vătămate o învinuire mincinoasă făcută prin denunţ sau plângere cu privire la săvârşirea unei infracţiuni. Pentru ca să existe denunţare calomnioasă, este absolut necesar ca făptuitorul să fi fost de rea-credinţă la momentul depunerii plângerii sau a denunţului.
(Curtea de Apel Târgu Mureş, s. pen. şi pentru cauze cu minori şi de familie, decizia nr. 433 din 31 mai 2012)
Dreptul creditoarei de a participa la procedura insolvenţei nu îi conferă prerogative de organ care aplică procedura, în condiţiile art. 5 din Legea nr. 85/2006. Ca atare, cererea creditoarei de a fi desemnată în comisia de licitaţie echivalează cu solicitarea acesteia de a îndeplini atribuţia de vânzare a bunurilor debitoarei, atribuţie exclusivă a lichidatorului judiciar.
(Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, maritimă şi fluvială, decizia nr. 420 din 30 mai 2012)
Folosirea şi prezentarea de documente şi declaraţii false, inexacte sau incomplete, în cadrul unui proiect finanţat din fonduri europene – documente şi declaraţii pe baza cărora au fost efectuate plăţi din fondurile europene – şi, în acest mod, au fost obţinute pe nedrept astfel de fonduri, dacă s-au produs consecinţe deosebit de grave, se încadrează în dispoziţiile art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000.
(I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1831 din 30 mai 2012)
Pluralitatea părţilor vătămate (cu acelaşi sediu) în cazul infracţiunilor contra patrimoniului nu atrage o pluralitate de infracţiuni, ca în cazul faptelor contra persoanei. Măsura de siguranţă a confiscării are caracter personal, astfel că este nelegală soluţia confiscării unor sume globale de la inculpaţi, ca şi cum între aceştia ar fi existat solidaritate
(Curtea de Apel București, secţia a II-a penală, decizia nr. 1121 din 30 mai 2012)
Desființarea postului din motive financiare reprezintă o cauză serioasă, iar faptul că în statul de funcții au rămas alti angajați nu duce la o concluzie contrară.
(Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II- civilă, de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 885 din 29 mai 2012)
Potrivit art. 118 alin. (4) C. pen., dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa valorii acestora.
Interpretarea per a contrario a acestei dispoziţii duce la concluzia că pot fi confiscate în natură doar bunurile care au fost recuperate de organele judiciare.
Pentru aplicarea art. 118 alin. (4) C. pen. este necesar nu numai să nu se găsească în natură bunul obţinut prin săvârşirea infracţiunii, dar şi să fie stabilită valoarea acestuia.
(Curtea de Apel București, secţia a II-a penală, decizia nr. 1102 din 29 mai 2012)
(Curtea de Apel Iaşi, SCAF, decizia nr. 1349 din 25 mai 2012)
Întrucât inculpatul a indus în eroare partea vătămată, prezentând ca adevărate două chestiuni esenţiale, respectiv disponibilul în cont şi calitatea de administrator la două societăţi comerciale, situaţie în care a emis biletele la ordin, provocând o pagubă părţii vătămate, care nu ar fi încheiat şi executat contractele fără aceste afirmaţii mincinoase, rezultă că a acţionat cu intenţie, situaţie în care sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune.
(Curtea de Apel București, secţia a II-a penală, decizia nr. 1064 din 25 mai 2012)
Dispoziţiile art. 409 alin. (1) C. proc. civ. invocate privesc exclusiv urmărirea silită a bunurilor mobile pe calea popririi, care presupune indisponibilizarea sumelor datorate, ce vor fi plătite debitorului în viitor, iar nu şi sumele de bani realizate anterior, care se află deja în patrimoniul debitorului la momentul instituirii sechestrului asigurător. În consecinţă, salariile şi alte venituri periodice realizate din muncă aflate în conturile inculpatului, realizate anterior instituirii sechestrului asigurător, pot fi indisponibilizate în totalitate prin instituirea sechestrului, dispoziţiile art. 409 alin. (1) C. proc. civ. nefiind aplicabile.
(I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1741 din 24 mai 2012)
În cazul prevăzut de art. 3201 C. proc. pen. stabilirea pedepsei se face într-o singură etapă, prin luarea însă în considerare a unor limite de pedeapsă reduse faţă de cele prevăzute în mod obişnuit pentru infracţiunea comisă de inculpat, şi nu prin aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute în mod obişnuit pentru infracţiunea comisă de inculpat, urmată de reducerea acesteia cu o treime.
(Curtea de Apel Galați, secţia penală și pentru cauze cu minori, decizia nr. 768 din 24 mai 2012)
Autorul reclamantului a fost deportat pentru simplul fapt al naşterii lui într-o familie de etnie germană, iar nu pentru fapte de contestare a regimului comunist, astfel cum impun dispoziţiile art. 3 al Legii nr. 221/2009. Această stare de fapt excede condiţiilor reglementate de Legea nr. 221/2009, ceea ce însă nu echivalează cu o nerecunoaştere a măsurii abuzive dedusă judecăţii, ci doar cu o cale procesuală inadecvată.
(Î.C.C.J., secţia I civilă, decizia nr. 3665 din 23 mai 2012)
Majorarea termenelor stabilite pentru depunerea cererilor pentru înregistrarea creanţelor asupra averii debitorului, pentru verificarea creanţelor, întocmirea, afişarea şi comunicarea tabelului preliminar şi a termenului de definitivare a acestui tabel se poate face doar prin raportare la datele fixate de judecătorul sindic prin sentinţa de deschidere a procedurii şi în continuarea acestora.
(Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, decizia nr. 1276 din 21 mai 2012)
Din maniera în care este redactat textul art. 28 din Legea nr. 176/2010 nu rezultă că legiuitorul, incriminând falsul în declaraţii în varianta specială a depunerii declaraţiilor de avere sau de interese care nu corespund adevărului, a înţeles ca, sub aspectul laturii subiective, să califice intenţia făptuitorului. În acest sens, art. 28 din Lege nu face trimitere la elementele constitutive ale falsului în declaraţii, aşa cum sunt reglementate de art. 292 C.pen., ci doar la tratamentul sancţionator aplicabil acestei infracţiuni. În plus, art. 28 din Lege impune totuşi, din punct de vedere subiectiv, ca fapta să fie săvârşită cu forma de vinovăţie a intenţiei, care, în absenţa unui scop special, poate fi în modalitatea intenţiei directe sau indirecte.
(Curtea de Apel Targu Mureş, s. pen. şi pentru cauze cu minori şi de familie, decizia nr. 410 din 21 mai 2012)
Pentru soluţionarea pricinii este relevant doar pasivul identificat de lichidator, dar neînsuşit în mod cert de creditorul bugetar, pasiv pentru a cărui recuperare s-a solicitat deschiderea procedurii simplificate de faliment. Judecătorul sindic învestit trebuie să aprecieze raportul dintre beneficiile scontate prin iniţierea unor astfel de proceduri faţă de costurile previzionate, urmând ca în situaţia unui bilanţ negativ soluţia de respingere a unei astfel de cereri să fie pe deplin justificată de protejarea interesului public pentru asanarea cu celeritate a mediului de afaceri.
(Curtea de Apel Cluj, s. a II-a civ., de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 4048 din 18 mai 2012)
Cererile în constatarea nulităţii certificatului de moştenitor și de constatare a calităţii de moştenitor se soluţionează de către instanţa în a cărei circumscripţie se află ultimul domiciliu al defunctului. Dacă ultimul domiciliu al defunctului este situat în străinătate, fiind în prezența unui element de extraneitate, în stabilirea instanței competente, nu poate fi aplicat art. 14 C.proc.civ. Este însă de precizat că, fiind vorba despre raporturi de drept internaţional privat, nu este incident Regulamentul 44/CE/2001 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, chiar dacă ultimul domiciliu se află în state membre ale Uniunii Europene, întrucât, potrivit art. 1 alin. (2) lit. a), regulamentul nu se aplică „pentru starea şi capacitatea persoanelor fizice, regimurile matrimoniale, testamente şi succesiuni.”, fiind aplicabile regulile înscrise în art. 155 din Legea nr. 105/1992 privind raporturile de drept internaţional privat.
(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 3585 din 18 mai 2012)
