Analiza inadmisibilității revizuirii în raport cu limitele obiective ale hotărârilor susceptibile de retractare. Respingerea cererii de revizuire dedusă judecăţii ca inadmisibilă

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 31.12.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, contestaţie împotriva rezoluţiei de clasare nr. 3387/A/07.10.2019 emisă de inspectorul judiciar şi a rezoluţiei de respingere a plângerii nr. C19-3973 din 29.11.2019, emisă de inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare în dosarul nr. x din 07.10.2019, solicitând instanţei, în principal, admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului-şef şi a rezoluţiei de clasare şi trimiterea dosarului pentru efectuarea cercetării disciplinare împotriva procurorului de caz B. şi a superiorilor acestuia, iar în subsidiar constatarea nulităţii rezoluţiilor vătămătoare şi obligarea pârâtei la plata de despăgubiri în temeiul art. 19 din Legea 554/2004, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1020 din 22 februarie 2024)

Neîndeplinirea cerinţei de admisibilitate impusă de dispoziţiile legii, respectiv calea de atac a revizuirii nu este îndreptată împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul. Respingerea cererii de revizuire

Prin încheierea din 07.06.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 270, art. 5 şi art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, formulată de petentul A.

La data de 15.11.2023, A. a formulat cerere de revizuire împotriva încheierii din 07.06.2022 în cadrul căruia a invocat prevederile art. 509 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

În motivare, a susţinut în esenţă, că nu a fost legal citat pentru termenul din 07.06.2022 şi că instanţa s-a pronunţat nelegal, iar încheierea pronunţată în şedinţa din 07 iunie 2022 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă trebuie casată.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 410 din 28 februarie 2024)

Neîncadrarea motivelor cererii de recurs în cazurile de casare prevăzute de lege. Respingerea recursului declarat ca fiind inadmisibil

1. Circumstanţele cauzei

La 4 martie 2023, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a fost înregistrată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 53 din 19 ianuarie 2023, pronunţate de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2022.

2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 424R din 10 mai 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 53R din 19 ianuarie 2023, pronunţate de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B..

3. Recursul

Împotriva deciziei nr. 424R din 10 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2023, revizuentul A. a declarat recurs.

Fără a încadra motivele cererii de recurs în cazurile de casare prevăzute de lege, recurentul a arătat că, prin nesoluţionarea cererilor de apel şi de completare a dispozitivului, formulate cu referire la hotărârea civilă nr. 14974/2015, pronunţată în dosarul nr. x/2014, i-a fost obstrucţionat accesul la justiţie.

A afirmat că instanţele au ignorat probele depuse la dosar şi a reclamat continuarea unei executări silite nelegale, reiterând excepţiile de neconstituţionalitate invocate, în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (5), art. 2 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 124 pct. 2 teza a III-a şi pct. 3 teza a II-a din Constituţia României. În contextul arătat, a solicitat suspendarea judecăţii până la soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate şi înaintarea acestora Curţii Constituţionale.

Recurentul şi-a exprimat nemulţumirea faţă de modalitatea de soluţionare a unor cauze aflate pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, precum şi a cauzei pendinte, apreciind că cererile sale, inclusiv cele privind sesizarea Curţii Constituţionale, au fost respinse în mod nejustificat.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 700 din 7 martie 2024)

Solicitare în vederea obligării pârâtelor la plata drepturilor salariale, respectiv a diurnei în valută şi a costurilor pentru facilitarea legăturii cu familia. Respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 24.02.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, Brigada Specială de Intervenţii a Jandarmeriei Române şi Ministerul Afacerilor Interne, a solicitat: admiterea cererii de repunere în termenul de prescripţie pentru solicitarea de obligare a pârâtelor la plata drepturilor salariale, respectiv a diurnei în valută conform art. 1 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 1086/2004 şi a costurilor pentru facilitarea legăturii cu familia conform art. 3 din H.G. nr. 1086/2004, aferente perioadei 25.05.2009 – 21.12.2009 sub egida EULEX în Provincia Kosovo; obligarea pârâtelor la plata diurnei în valută, pentru perioada în care fiecare dintre pârâte a fost angajatorul reclamantului, pentru participarea, în calitate de ofiţer la aceste misiuni internaţionale în afara teritoriului statului român, în zonele de operaţii, în perioada 25.05.2009 – 21.12.2009, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 1086/2004, astfel cum a fost actualizată în perioada vizată; obligarea pârâtelor, în conformitate cu prevederile art. 3 din H.G. nr. 1086/2004, astfel cum a fost actualizată în perioada vizată, la plata costurilor pentru facilitarea legăturii cu familia şi recreere, pentru perioada în care fiecare dintre pârâte a fost angajatorul reclamantului, pentru participarea în calitate de ofiţer în misiunea internaţională în afara teritoriului statului român, în zonele de operaţii, în perioada 25.05.2009 – 21.12.2009; obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale calculată conform O.G. nr. 13/2011 de la data scadenţei sumelor de la cap. 2 şi 3 şi până la plata efectivă a acestor sume, ce vor fi stabilite de angajator după pronunţare sau de executorul judecătoresc, în situaţia în care se necesită punerea în executare a hotărârii prin procedura executării silite; obligarea pârâtelor, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) rap. la art. 3 din H.G. nr. 1086/2004, astfel cum a fost actualizată în perioada vizată, la plata contravalorii alocaţiei de hrană, pentru perioada în care fiecare dintre pârâte a fost angajatorul reclamantului, pentru participarea în calitate de ofiţer în misiunile internaţionale în afara teritoriului statului român, în zonele de operaţii, în perioada 25.05.2009 – 21.12.2009 sub egida EULEX, întrucât reclamantul a fost obligat să-şi achite contravaloarea hranei, în sumă de 11,5 euro/zi, nefiind bonificat pentru această plată; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 4682 din 14 octombrie 2022)

Analiza cererii de revizuire din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate. Cerere de revizuire respinsă ca fiind inadmisibilă

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, la data de 30 martie 2022, sub nr. x/2022, petentul A. a solicitat strămutarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc la o altă instanţă egală în grad.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2105 din 14 noiembrie 2023)

Analiza obiectului cererii de revizuire şi al temeiului de drept invocat de revizuent. Examinarea cerinţelor de admisibilitate ale căii de atac deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 15 februarie 2023, revizuentul a formulat atât cerere de recurs, cât şi cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 122 din 13 aprilie 2022, astfel că, prin rezoluţia aflată la dosarul de revizuire, s-a dispus înaintarea cererii de revizuire către registratura instanţei supreme în vederea înregistrării şi distribuirii în mod aleatoriu a acestei căi extraordinare de atac.

Astfel, cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă sub nr. x/2023 şi vizează retractarea deciziei nr. 122 din 13 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, fiind indicate cazurile de revizuire reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 1, pct. 2 şi pct. 8 C. proc. civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 711 din 3 mai 2023)

Condițiile motivului de revizuire invocat. Existența unor hotărâri judecătorești definitive, hotărârile judecătorești în cauză să fie potrivnice, în sensul că cea de-a doua nesocoteşte autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, şi în cel de-al doilea proces să nu se fi invocată excepția autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, nu a fost dezbătută şi soluționată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, sub dosar nr. x/2022, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B., revizuirea încheierii din camera de consiliu din 9 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2022, indicând în drept dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin încheierea din 8 decembrie 2022, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a declinat, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competenţa de soluţionare a cererii de revizuire, formulată de revizuentul A. împotriva încheierii din 9 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2022.

Referitor la motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (8) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a arătat că încheierea pronunţată în dosarul nr. x/2022, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de strămutare a dosarului nr. x/2020, este potrivnică încheierilor pronunţate în dosarele nr. x/2022, nr. y/2022, nr. z/2022 şi nr. 723/46/2022, întrucât există identitate de părţi, obiect şi cauză.

În aprecierea revizuentului, există identitate de cauză, părţi şi obiect între dosarul nr. x/2020, dosar de fond, şi dosarul nr. x/2022, care are ca obiect ordonanţă preşedinţială. A precizat că prin încheierea din 13 octombrie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022 a fost admisă cererea de strămutare a dosarului nr. x/2022

De asemenea, revizuentul a susţinut că au fost încălcate prevederile art. 251, art. 258 alin. (2) şi art. 259 C. proc. civ., întrucât instanţa învestită cu soluţionarea dosarului nr. x/2022 nu a admis proba cu înscrisurile solicitate de petent, deşi a solicitat suplimentarea probatoriului necesar pentru soluţionarea cererii de strămutare,

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 221 din 9 februarie 2023)

Solicitare privind pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea dispozițiilor privind aprobarea normelor metodologice de acordare a ajutoarelor de stat pentru realizarea angajamentelor asumate voluntar în favoarea bunăstării şi protecţiei porcinelor şi obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând diferenţa de ajutor de stat

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 6 noiembrie 2015 sub numărul x/2015, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură – Centrul Judeţean Ilfov, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea art. II din H.G. nr. 4/2011 şi a art. II din H.G. nr. 237/2011, prin care s-a modificat H.G. nr. 839/2010 privind aprobarea normelor metodologice de acordare a ajutoarelor de stat pentru realizarea angajamentelor asumate voluntar în favoarea bunăstării şi protecţiei porcinelor şi obligarea pârâtei APIA – CJ Ilfov la plata sumei 1.020.734,98 RON, reprezentând diferenţa de ajutor de stat cuvenit societăţii pentru anul 2012, în conformitate cu schema de ajutor de stat reglementată prin H.G. nr. 839/2010, cu cheltuieli de judecată.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1549 din 16 martie 2022)

Cerere privind calcularea şi plata, în favoarea membrului de sindicat reclamant, personal didactic auxiliar, a sporului de 15% din salariul de bază pentru desfăşurarea activităţii în condiţii periculoase sau vătămătoare, precum şi a diferenţelor salariale rezultate din neacordarea acestuia

Prin cererea înregistrată la 24 mai 2022, reclamantul A., în numele membrului de sindicat B., a chemat în judecată pârâtul LICEUL TEORETIC „C.”, solicitând instanţei obligarea unităţii de învăţământ la:

1. calcularea şi plata, în favoarea membrului de sindicat reclamant, personal didactic auxiliar, a sporului de 15% din salariul de bază pentru desfăşurarea activităţii în condiţii periculoase sau vătămătoare, precum şi a diferenţelor salariale rezultate din neacordarea acestuia, începând cu 31.01.2018 şi, în continuare, până la acordarea acestuia pe statul de plată lunar;

2. actualizarea cu indicele de inflaţie a sumelor calculate conform punctului 1 şi plata sumelor rezultate;

3. calculul şi plata dobânzii legale, daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare, aferente drepturilor băneşti calculate conform punctelor 1 şi 2, începând cu data de la care se cuvin diferenţele salariale şi până la achitarea integrală a acestor diferenţe.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 194 coroborate cu cele ale art. 148 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., ale art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, H.G. nr. 34/2018, art. 1530 şi urm. din C. civ., art. 2 din O.G. nr. 13/2011, ale art. 268 alin. (1) lit. c) şi art. 278 Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1119 din 9 mai 2023)

Solicitare privind obligarea unităţii de învăţământ la calculul şi plata, în favoarea membrului de sindicat, personal didactic auxiliar, a sporului de 15% din salariul de bază pentru desfăşurarea activităţii în condiţii periculoase sau vătămătoare

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Maramureş, secţia I civilă, la data de 4 iulie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul Sindicatul Liber din Învăţământ Maramureş, în numele membrului de sindicat A., a chemat în judecată pârâtul Liceul Tehnologic „Grigore Moisil” Târgu Lăpuş, solicitând instanţei obligarea unităţii de învăţământ la calculul şi plata, în favoarea membrului de sindicat, personal didactic auxiliar, a sporului de 15% din salariul de bază pentru desfăşurarea activităţii în condiţii periculoase sau vătămătoare, precum şi a diferenţelor salariale, începând cu 31.01.2018 şi, în continuare, până la acordarea acestuia pe statul de plată lunar. Totodată, s-a solicitat actualizarea cu indicele de inflaţie a sumelor calculate conform punctului 1 şi plata sumelor rezultate, precum şi calculul şi plata dobânzii legale – daune interese moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare aferente drepturilor băneşti calculate conform punctelor 1 şi 2, începând cu data de la care se cuvin diferenţele salariale şi până la achitarea integrală a acestor diferenţe.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 194 coroborate cu cele ale art. 148 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., ale art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 153/2017, H.G. nr. 34/2018, H.G. nr. 569/2017, ale art. 1530 şi următoarele din C. civ., ale art. 2 din O.G. nr. 13/2011, ale art. 268 alin. (1) lit. c) şi art. 278 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1217 din 16 mai 2023)

Susțineri privind încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat. Respingerea cererii de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 17 mai 2022, sub nr. x/2022, revizuenţii A., B. şi C. au formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 2236 din 27 octombrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin care au solicitat anularea deciziei ce face obiect al revizuirii şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea recursului pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prealabil dezvoltării motivului de revizuire, revizuenţii au solicitat repunerea în termenul de revizuire, arătând că motivele prezentei cereri se raportează la considerentele hotărârii, astfel că până la momentul comunicării deciziei nu aveau posibilitatea obiectivă de a expune argumentele în susţinerea cererii. Această ultimă cerere a fost soluţionată în şedinţa publică din data de 18.05.2022.

În motivarea cererii de revizuire, revizuenţii au arătat că cele două decizii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – decizia nr. 1839 din 07 octombrie 2016 şi, respectiv decizia nr. 2236 din 27 octombrie 2021 – sunt contradictorii în ceea ce priveşte necesitatea şi eficienţa procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 18/1991.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1095 din 18 mai 2022)

Invocarea autorității de lucru judecat în manifestarea efectului ei negativ. Verificarea existenţei triplei identităţi

Litigiul vizând dosarul nr. x/2015 – soluţionat prin decizia civilă nr. 2055/R din 14 decembrie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, sub nr. x/2013, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a actului administrativ de sancţionare disciplinară – Ordinul nr. 976 din 22 mai 2013 şi obligarea pârâtului la plata sumei de 5.000 euro reprezentând daune morale.

Prin sentinţa civilă nr. 2755 din 29 aprilie 2014 a Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă a fost admisă, în parte, acţiunea formulată de reclamantul A., s-a dispus anularea Ordinului nr. 976 din 22 mai 2013 emis de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice; a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului diferenţele de salariu de la retrogradare până la reîncadrare şi a fost respinsă cererea privind plata daunelor morale.

Reclamantul a formulat cerere de lămurire a dispoziţiilor hotărârii nr. 2755 din 29 aprilie 2014, pronunţată de Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă.

Prin încheierea nr. 39 din 18 iunie 2015, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă a fost respinsă cererea reclamantului de lămurire a dispozitivului.

Prin decizia civilă nr. 2055/R din 14 decembrie 2015, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii motivelor de recurs, formulate de reclamant şi a respins, ca tardive, aceste motive formulate la data de 28 septembrie 2015; a respins, ca nefondat, recursul iniţial declarat de reclamant împotriva încheierii nr. 39 din 18 iunie 2015, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 458 din 2 martie 2022)

Invocarea neconstituţionalității dispoziţiilor privind desfacerea disciplinară a contractului de muncă. Constatarea motivelor de recurs ca fiind nefondate

Revizuenta A. a formulat, în cadrul dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, excepţie de neconstituţionalitate, prin care a invocat neconstituţionalitatea următoarelor dispoziţii legale:

1. Prevederile art. 280 alin. (2) lit. f) din Legea 1/2011 sunt neconstituţionale faţă de prevederile art. 16, art. 41 din Constituţia României: „Desfacerea disciplinară a contractului de muncă” este sancţiunea finală, sancţiune care ia toate drepturile salariatului şi de aceea trebuie să prevadă explicit abaterile grave pentru concediere şi faptul că o eventuală concediere nu se poate aplica direct fără avertisment/sancţiuni anterioare aşa cum prevede şi art. 250 din Lg 53/2003 cf. art. 16, 41 din Constituţie. Concediera revizuentei s-a făcut fără avertisment prealabil, fără altă sancţine anterioară şi fără instruire cf. art. 250. 194(2) din Lg. 53/2003 şi fără temei de drept v art. 252 (2) lit. d) din Lg. 53/2003. A arătat că Şcoala 79 a plătit-o integral până la concediere – deci nu a existat nicio faptă ilicită în sarcina revizuentei ci doar în sarcina Şcolii 79/ISMB.

Profitând de neconstituţionalitatea Lg. 1/2011, Şcoala 79 a concediat-o pe baza ordinelor abrogate (5447/2021, 5545/2020, 6200/2020 referitor la Ordinul 5487/1494/2020 – abrogat conform art. 17 din Ordinul 3235/93/04.02.2021) deşi revizuenta a arătat că a respectat Ordinul 3235/93/04.02.2021 în vigoare care spune clar predarea „online” şi nu „sincron” – a fost obligată să predea asincron pentru grupul minoritar de 8 elevi care au fost online (cls. I F) şi a fost obligată să se concentreze pe grupul majoritar de 14 elevi care au fost fizic la şcoală: toate lecţiile le-a postat din timp pe platforma Şcolii 79 unde este „feedback” şi este la zi cu materia conform documentelor şcolare şi Lg. 1/2011. MEC a desfiinţat predarea sincron la clasele cu prezenţă fizică: „online” nu este sinonim cu „sincron”, lipsă program armonizat – ora online are 30 min de la 09:00 dar ora fizică are 40 min de la 08:10, lipsă logistică-instruire pentru predare simultană fizic+sincron cf art. 194 (2) Codul muncii. A arătat că este titulara dreptului la muncă conform art. 41 din Constituţie şi art. 267 din Lg. 53/2003, conform Deciziei 2313/19.08.2019/ISMB.

2. Prevederile art. 280 alin. (10) din Lg. 1/2011 sunt neconstituţionale faţă de prevederile art. 21 din Constituţia României, dreptul persoanei sancţionate de a se adresa justiţiei nu este garantat: art. 280 (10) din Lg. 1/2011 nu precizează termenul de soluţionare pentru contestaţia depusă conform art. 280 (8) din Lg. 1/2011 şi nici sancţiuni pentru ISMB – care tergiversează sistematic, v cazul revizuentei.

Conform art. 8 (1) din O.G. nr. 27/2002 ISMB era obligat să răspundă în 30 zile la contestaţia 5196/16.03.2021, dar ISMB cu rea-credintă a tergiversat şi abia după 15 zile a emis citaţia tardivă şi lovită de nulitate absolută. ISMB trebuia să emită citaţia de îndată ce a primit actele ca să respecte termenul legal de 30 zile. A precizat că a fost nevoită să renunţe la soluţionarea contestaţiei de către ISMB ca să nu piardă şi ea termenul de 30 zile de la comunicarea Deciziei 78/Şcoala 79, v Dec 789.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 765 din 31 martie 2022)

Cerere de chemare în judecată privind recunoaşterea stării de discriminare în care se află reclamantul din punct de vedere salarial, uniformizarea modului de calcul al salariilor și repararea prejudiciului produs prin acţiunea pârâţilor, până la data încetării stării de discriminare

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia Civilă, la 4 decembrie 2020, sub dosarul nr. x/2020, reclamanţii A. şi B. au solicitat instanţei de judecată, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Galaţi, Tribunalul Galaţi şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună:

– recunoaşterea stării de discriminare în care se află, din punct de vedere salarial, în raport cu personalul auxiliar de specialitate, din cadrul Curţii de Apel Bacău, Curţii de Apel Bucureşti şi Curţii de Apel Târgu Mureş, care beneficiază de sporuri, în procent de 45%, ce depăşeşte limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, familia ocupaţională „Justiţie”, acest mod de calcul al cuantumului sporurilor aplicate fiind recunoscut drept valabil de către Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale prin adresa din 28 februarie 2018 şi de către Curtea de Conturi, însă nu le-a fost aplicat şi la nivelul maxim prevăzut pentru anul 2020;

– uniformizarea modului de calcul al salariilor, pentru desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii de vechime în muncă şi conform deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 23/2016 – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, începând cu 1 ianuarie 2018, în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor aplicate în baza Legii nr. 153/2017;

– repararea prejudiciului produs prin acţiunea pârâţilor până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenţei dintre suma care le-a fost plătită efectiv şi suma care ar fi trebuit să li plătească fiecăruia, conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei brute lunare, precum şi a cuantumului sporurilor de risc şi suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidenţialitate şi a sporului pentru condiţii deosebite de muncă cuvenite, astfel cum au fost stabilite la nivelul Curţii de Apel Bacău şi Curţii de Apel Bucureşti;

– obligarea pârâţilor la plata şi la alocarea sumelor reprezentând aceste diferenţe, pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2018 şi până în prezent, precum şi în continuare, şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017;

– actualizarea sumelor stabilite, mai sus, cu indicele de inflaţie şi aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanţilor, respectiv datele la care s-au efectuat plăţile indemnizaţiilor acestora, până la plata efectivă a sumelor solicitate.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 545 din 8 martie 2022)

Solicitare privind respingerea excepţiei tardivităţii revizuirii, precum şi a apărărilor privind inadmisibilitatea cererii de revizuire. Caz de revizuire specific materiei contenciosului administrativ, constând în încălcarea, prin hotărârea definitivă atacată cu revizuire, a priorităţii dreptului comunitar

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 6 noiembrie 2015 sub numărul x/2015, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură – Centrul Judeţean Ilfov, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea art. II din H.G. nr. 4/2011 şi a art. II din H.G. nr. 237/2011, prin care s-a modificat H.G. nr. 839/2010 privind aprobarea normelor metodologice de acordare a ajutoarelor de stat pentru realizarea angajamentelor asumate voluntar în favoarea bunăstării şi protecţiei porcinelor şi obligarea pârâtei APIA – CJ Ilfov la plata sumei 1.020.734,98 RON, reprezentând diferenţa de ajutor de stat cuvenit societăţii pentru anul 2012, în conformitate cu schema de ajutor de stat reglementată prin H.G. nr. 839/2010, cu cheltuieli de judecată.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1549 din 16 martie 2022)

Cerere în vederea anulării deciziei privind înlăturarea deficienţelor constatate şi consemnate în Raportul de audit financiar emis în urma acţiunii de Audit Financiar asupra conturilor de execuţie bugetară. Respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov sub nr. x/2015, reclamanta U.A.T. MUNICIPIUL SĂCELE a chemat în judecată pe pârâtele CAMERA DE CONTURI BRAŞOV şi CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se anuleze decizia nr. 87/27.10.2014, privind înlăturarea deficienţelor constatate şi consemnate în Raportul de audit financiar nr. x/26.09.2014, emis în urma acţiunii de Audit Financiar asupra conturilor de execuţie bugetară întocmite pentru anul 2013 şi anularea în parte a Raportului de audit financiar nr. x/26.09.2014, sub aspectul punctului criticat.

A mai solicitat reclamanta şi anularea încheierii nr. 17/25.02.2015 a Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor nr. 134129 din cadrul pârâtei 2, dată în soluţionarea contestaţiei împotriva deciziei nr. 87/27.10.2014 şi a Raportului de audit financiar nr. x/26.09.2014 emis de pârâta 1, a căror anulare face obiectul capătului 1 de cerere.

Prin sentinţa civilă nr. 2070/CA/07.11.2017, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă în parte acţiunea, fiind anulate, în parte, încheierea nr. 17/25.02.2015 pronunţată de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul pârâtei Curtea de Conturi a României şi respectiv, decizia nr. 87/27/10.2014 emisă de pârâta Camera de Conturi Braşov, numai sub aspectul constatărilor de la pct. 11, pct. 15, pct. 17 şi pct. 18.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 255 din 8 februarie 2022)

Încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat. Impunerea existenţei unor dezlegări date asupra unor puncte litigioase ale procesului care să se opună cu putere de lucru judecat

Prin cererea înregistrată la data de 19 mai 2021 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, revizuenta Unitatea Militară 0756 Ploieşti (Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Prahova) a solicitat în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. incuviinţarea cererii de revizuire a Deciziei nr. 595 din data de 20 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019.

S-a susţinut că decizia atacată este dată în contradicţie atât cu întreaga legislaţie în materia salarizării, cât şi cu Decizia nr. 15/2020 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 512 din data de 16.06.2020, situaţie care ar crea un dezechilibru major în buna funcţionare a instituţiei.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 350 din 25 ianuarie 2022)

Invocarea excepţiei inadmisibilităţii cererii de revizuire și încălcarea autorităţii de lucru judecat. Respingerea cererii ca inadmisibilă

Prin decizia civilă nr. 792 din 24 aprilie 2017, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. şi W. împotriva sentinţei civile nr. 864/11.11.2016, pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ fiscal, în dosarul nr. x, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul Naţional de Combaterea Discriminării şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 57 din 17 ianuarie 2018)