Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la data de 19.01.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., să se dispună radierea autoturismului de pe numele său.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, admiterea cererii de chemare în garanţie şi obligarea proprietarului actual C. la efectuarea demersurilor necesare în vederea radierii autoturismului menţionat.
(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2149 din 16 noiembrie 2022)
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 8 decembrie 2021, reclamantul A. Târgu Mureş, în numele şi pentru membrii de sindicat menţionaţi în listele de împuterniciri anexate, membri ai A. a solicitat obligarea pârâtei Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 2 la calculul şi plata în favoarea reclamanţilor a despăgubirilor băneşti stabilite ca diferenţă între nivelul de salarizare cuvenit reclamanţilor, stabilit potrivit dispoziţiilor Legii nr. 153/2017 cu modificările şi completările ulterioare, atât în privinţa salariilor de bază, cât şi a sporurilor specifice activităţii la noile salarii de bază prevăzute şi drepturile salariale efectiv plătite de pârâtă, de la data angajării reclamanţilor.
Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtei D.G.A.S.P.C. Sector 2 la actualizarea sumelor prevăzute la petitul 1 al acţiunii, cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare, aferente perioadei de la care se impunea acordarea drepturilor solicitate şi până la data plăţii lor efective.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 28 din Legea sindicatelor nr. 62/2011.
(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 600 din 14 martie 2023)
Prin cererea înregistrată la data de 05.04.2022, pe rolul Judecătoriei Mangalia, sub nr. x/2022, petenta A. S.R.L. a solicitat anularea procesului-verbal de cercetare nr. ANPC nr. x/15.07.2021, încheiat de intimata Agenţia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.
În fapt, petenta a arătat că a fost sancţionată contravenţional cu amendă în sumă de 2000 RON şi sancţiunea complementară privind restituirea contravalorii produselor, sancţiuni aplicate ca urmare a reclamaţiei depuse de către domnul B., în care şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la comanda nr. x din 27.10.2020, respectiv faptul că anumite piese de mobilier nu erau conforme cu comanda depusă.
(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 88 din 11 ianuarie 2023)
Prin cererea înregistrată la data de 19 noiembrie 2020 pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2020, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., alături de reclamantul L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Braşov, Tribunalul Covasna, Tribunalul Braşov, Curtea de Apel Târgu Mureş şi Tribunalul Harghita, au solicitat instanţei să dispună:
1. recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON, începând cu data de 1 august 2016 ori data începerii activităţii (potrivit tabelului anexat);
2. plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată până la data plăţii efective;
În conformitate cu dispoziţiile art. 131 din C. proc. civ., la termenul din 27 mai 2021, instanţa a procedat la verificarea competenţei şi, în raport de domiciliul indicat în cuprinsul cererii de chemare în judecată, având în vedere traseul profesional al fiecăruia dintre reclamanţi, a apreciat că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza în ceea ce îl priveşte pe reclamantul L..
(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 243 din 3 februarie 2022)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, la 26.11.2020, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10.000 euro, cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 253 Codul muncii.
(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 157 din 26 ianuarie 2022)
Prin acţiunea civilă formulată şi înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin la 22.08.2019, reclamanta Consiliul Local al Municipiului Reşita, reprezentat prin Primar, a solicitat rezilierea contractului de concesiune nr. x/09.01.2012, evacuarea necondiţionată a pârâtului de pe terenul ce face obiectul prezentului litigiu şi aducerea terenului la starea iniţială.
(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 647 din 25 martie 2021)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 05.06.2019 sub nr. x/2019*, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., alături de alţi reclamanţi, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Jandarmi a Municipiului Bucureşti, au solicitat pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună obligarea pârâtului la calcularea şi acordarea soldei de funcţie, pentru perioada 01.02.2017 – 31.12.2017, prin raportare la salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plata, în sumă de 1.450 RON, stabilit prin H.G. nr. 1/2017, fără alte sporuri şi adaosuri, respectiv calcularea şi acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adausuri) prin raportarea la solda de funcţie stabilită la 1.450 Iei; obligarea pârâtului la calcularea şi acordarea soldei de funcţie, pentru perioada 01.01.2018 – 31.12.2018, prin raportare la salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în sumă de 1.900 RON, stabilit prin H.G. nr. 846/2017, fără alte sporuri şi adaosuri, respectiv calcularea şi acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adausuri) prin raportarea la solda de funcţie stabilită ia 1.900 RON; obligarea pârâtei la calcularea şi acordarea soldei de funcţie, începând cu data de 01.01.2019 şi pentru viitor, prin raportare la salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în sumă de 2,080 RON (2.350 RON pentru cei cu studii superioare), stabilit prin H.G. nr. 937/2018, fără alte sporuri şi adaosuri, respectiv calcularea şi acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adausuri) prin raportarea la solda de funcţie stabilită la 2.080 Iei (2,350 iei pentru cei cu studii superioare); actualizarea sumelor mai sus solicitate, cu indicele de inflaţie plus dobânzile legale, de la data datorării fiecăreia şi până la data plăţii efective a acestora; precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1668 din 18 martie 2020)
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub număr de dosar x/17.05.2017, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B. din România a solicitat ca, prin hotărâre judecătorească, să se dispună:
– anularea adresei nr. x/29.03.2017 prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată împotriva Hotărârii Consiliului Naţional al B. din data de 20.01.2017, precum şi a Hotărârii Consiliului Naţional al B. din 20.01.2017 prin care s-a dispus revocarea mandatului de secretar al Biroului Executiv, pentru motivele de nelegalitate ce vor fi arătate în cuprinsul cererii;
– obligarea pârâtului la plata drepturilor financiare ce i se cuvin, începând cu data emiterii hotărârii Consiliului Naţional al B. din 20.01.2017, până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze;
– obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 de euro cu titlu de daune morale aferente prejudiciului de imagine cauzat;
– obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 320 din 14 februarie 2019)
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2018 la data de 5 ianuarie 2018, reclamanţii indicaţi în anexa 1 la acţiunea introductivă au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României: recalcularea salariului aferent anului 2022, întrucât a fost calculat în mod eronat; recalcularea sporurilor pentru gestionarea datelor şi informaţiilor clasificate şi pentru condiţii vătămătoare aferente anului 2017, prin aplicarea procentelor de 15% la salariul de bază, cu luarea în considerare şi a majorărilor pentru vechime în CCR, activitate AA, vechime în muncă; recalcularea drepturilor salariale acordate cu privire la stabilirea în cuantum corect a sporului pentru vechimea neîntreruptă în Curtea de Conturi a României; recalcularea drepturilor salariale prin acordarea sporului de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, calculat la salariul de bază brut lunar; recalcularea drepturilor salariale şi uniformizarea salarială consacrată prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016, inclusiv la nivelul maxim cu cel aflat în plată la nivelul aceleiaşi familii ocupaţionale; recalcularea salariului de bază lunar stabilit începând cu luna iulie 2017 pentru deţinătorii titlului ştiinţific de doctor, prin aplicarea sporului de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată; emiterea ordinelor în ceea ce îi priveşte pentru solicitările menţionate la pct. 1 – 7 din acţiune; plata drepturilor băneşti ce li se cuvin reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite şi cele efectiv acordate, rezultate în urma recalculărilor solicitate, actualizate cu rata inflaţiei; menţinerea acestei modalităţi de calcul şi în continuare, până la o nouă modificare legislativă.
(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 187 din 30 ianuarie 2019)
Prin cererea înregistrată intiţial pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă la data de 21 martie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul Sindicatul Poliţiştilor Europeni „EUROPOL” în numele şi pentru membrii săi de sindicat, a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Gorj, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului la stabilirea salariului de funcţie, fără includerea de sporuri şi alte adaosuri, începând cu data de 01.02.2017 şi pe viitor, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1/2017 şi H.G.. 846/2017; obligarea pârâtului la recalcularea salariului lunar începând cu data de 01.02.2017 pe viitor, ca fiind compus din: salariul de funcţie, fără sporuri şi alte adaosuri, plus celelalte salarii şi sporuri procentuale prevăzute de art. 4 alin. (2) Anexa VII, Capitolul II, Secţiunea a -2-a, din Legea – cadru nr. 284/28.12.2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în vigoare la data emiterii H.G. nr. 1/2017 şi de art. 4 alin. (2) din Anexa VI, Capitolul II, Secţiunea II, din Legea 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în vigoare la data emiterii H.G. nr. 846/2017.
(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 5113 din 13 octombrie 2020)
Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 130 alin. (2) şi ale art. 488 alin. (1) pct. 3 Cod procedură civilă reiese că necompetenţa de ordine publică poate constitui motiv de casare numai dacă a fost invocată în condiţiile legii, adică de părţi sau de către judecător la primul termen de judecată, la care părțile au fost legal citate în faţa primei instanţe. Prin urmare, dacă nu a fost invocată în termenul stipulate de lege, excepția necompetenței de ordine publică nu va mai putea fi invocată pe parcursul judecării procesului, în primă instanță și nici direct în apel sau recurs.
(I.C.C.J., secția I civilă, decizia nr. 1289 din 10 iunie 2021)
Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 130 alin. (2) şi ale art. 488 alin. (1) pct. 3 NCPC reiese că necompetenţa de ordine publică poate constitui motiv de casare numai dacă a fost invocată în condiţiile legii, adică de părţi sau de către judecător la primul termen de judecată, la care părțile au fost legal citate în faţa primei instanţe. Prin urmare, dacă nu a fost invocată în termenul stipulate de lege, excepția necompetenței de ordine publică nu va mai putea fi invocată pe parcursul judecării procesului, în primă instanță și nici direct în apel sau recurs.
Astfel, cum la primul termen de judecată instanţa de fond și-a verificat competența, din oficiu, considerându-se competentă în soluționarea litigiului, prin raportare la art. 95 alin.(1) Cod procedură civilă, iar partea recurentă nu a invocat excepţia de necompetenţă funcțională, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, având în vedere regimul juridic care guvernează excepțiile de necompetență, reglementat de norme imperative, invocarea excepției ulterior momentului procesual reglementat de art. 130 alin. (2) și art. 131 alin. (1) Cod procedură civilă, nu mai este posibilă, deoarece, în cauză, a avut loc o consolidare a competenței materiale procesuale și funcționale a instanței pe rolul căreia a fost introdusă cererea, aceasta devenind, în această modalitate, competentă să soluţioneze cauza tocmai ca efect al dispoziţiilor care limitează în timp posibilitatea de a invoca excepţia de necompetenţă.
(ICCJ, Secția I civilă, decizia nr. 1289 din 10 iunie 2021)
Neinvocarea în condiţiile legii a excepţiei de necompetenţă materială nu anihilează posibilitatea invocării excepţiei de ordine publică a nelegalei alcătuiri a instanţei din perspectiva specializării judecătorilor. Prin urmare, este legală soluţia instanţei de apel de admitere a excepţiei nelegalei constituiri a completului, chiar şi în condiţiile în care momentul procesual la care trebuia invocată excepţia necompetenţei materiale fusese depăşit.
Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 prevede o procedură unitară de sancţionare şi contestare a actelor prin care se aplică sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 280 alin. (2), articolul 280 alin. (1) nefăcând distincţie între personalul didactic încadrat cu contract individual de muncă şi cel de conducere, de îndrumare şi de control, care îşi desfăşoară activitatea şi în baza unui contract de management.
Deşi art. 280 alin. (10) din Legea nr. 1/2011 nu precizează specializarea instanţei competente să soluţioneze contestaţia împotriva actelor emise în procedura de sancţionare disciplinară, devin aplicabile dispoziţiile art. 278 alin. (2) din Codul muncii (Legea nr. 53/2003), potrivit cărora prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun şi acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete şi aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective. Ca atare, persoanele încadrate în unităţile de învăţământ, inclusiv personalul de conducere, de îndrumare şi de control din inspectoratele şcolare, sancţionate disciplinar, se pot adresa instanţelor specializate în soluţionarea conflictelor de muncă, în condiţiile art. 280 din Legea nr. 1/2011.
(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 4737 din 7 noiembrie 2018)
Elementul esenţial care distinge contractul de muncă de orice alt tip de contract civil este subordonarea salariatului faţă de angajatorul său, el prestând muncă la dispoziţia angajatorului. Din convenţiile încheiate de reclamanţi nu rezultă existenţa unui raport de subordonare faţă de beneficiar, reclamanţii asumându-şi obligaţia de a participa la activităţile necesare pentru finalizarea proiectului, menţionate în contracte, fără a fi subordonaţi beneficiarului şi fără a se afla sub autoritatea acestuia cu privire la activităţile respective.
(Curtea de Apel Târgu Mureș, s. civ., decizia nr. 12/CF din 13 aprilie 2016)
