Conflict de muncă. Solicitare privind obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 10.000 euro, cu titlu de daune morale și cheltuieli de judecată

• C. muncii: art. 269 alin. (1) şi (2)
• NCPC: art. 129 alin. (3)
• NCPC: art. 130 alin. (2)
• NCPC: art. 135 alin. (4)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, la 26.11.2020, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10.000 euro, cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 253 Codul muncii.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 157 din 26 ianuarie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Reclamanta A. a învestit Tribunalul Cluj cu o acțiune în răspundere patrimonială a angajatorului, în vederea recuperării prejudiciului ce i-a fost cauzat prin neîndeplinirea obligațiilor ce îi reveneau acestuia în temeiul contractului individual de muncă încheiat între părți.

Este de necontestat că față de obiectul cauzei, litigiul are caracterul unui conflict de muncă.

În acest context, la stabilirea competenței în această materie devin incidente normele legale speciale prevăzute de art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii, potrivit cărora „judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite conform legii. Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul” și de art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, în raport cu care „cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul”.

Din interpretarea dispozițiilor legale evocate rezultă că în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect un conflict de muncă, competența teritorială este alternativă, legiuitorul dând posibilitate reclamantului de a alege dintre două instanțe, deopotrivă competente, cea de la locul unde își are domiciliul, reședința sau sediul, respectiv cea de la locul său de muncă.

În asemenea cazuri, necompetența este de ordine privată, așa cum rezultă din interpretarea art. 129 alin. (3), rap. la art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Or, numai necompetența teritorială de ordine publică poate fi invocată de către judecător din oficiu, așa cum rezultă din interpretarea art. 130 alin. (2) C. proc. civ. în schimb necompetența de ordine privată poate fi invocată numai de către pârât, după cum prevede art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

În speță, Tribunalul Cluj a invocat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale, încălcând prevederile art. 130 C. proc. civ., evocate anterior.

Așa fiind, constatând că opțiunea procesuală manifestată de reclamantă a fost cea de a învesti Tribunalul Cluj cu litigiul dintre aceasta și pârâtă, în calitate de angajator, Tribunalul Cluj a devenit singurul competent să judece cauza.

De aceea, instanța inițial învestită este competentă teritorial să soluționeze cauza, conform argumentelor expuse, motiv pentru care Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Sursa informației: www.scj.ro.