Examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Recurs respins ca nefondat

• Legea nr. 341/2004: art. 5 lit. c)
• NCPC: art. 130 alin. (2)
• NCPC: art. 131
• NCPC: art. 132 alin. (1) şi (2)
• NCPC: art. 247 alin. (1)
• NCPC: art. 483 alin. (3)
• NCPC: art. 488 alin. (1)

Prin acțiunea civilă formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin la 22.08.2019, reclamanta Consiliul Local al Municipiului Reșita, reprezentat prin Primar, a solicitat rezilierea contractului de concesiune nr. x/09.01.2012, evacuarea necondiționată a pârâtului de pe terenul ce face obiectul prezentului litigiu și aducerea terenului la starea inițială.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 647 din 25 martie 2021)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Prealabil analizei propriu zise a motivelor de recurs, instanța reamintește că această cale extraordinară de atac, a recursului, urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ.. Așadar, criticile formulate prin cererea de recurs vor fi analizate prin prisma acestui deziderat și numai în măsura în care pot fi subscrise și se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce privește recursul declarat de reclamant împotriva încheierii din 8 iulie 2020, prin care acesta susține că instanța de apel a respins, în mod greșit, ca tardiv invocată, excepția necompetenței materiale a instanței de fond, Înalta Curte reține că pct. 3 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. are în vedere ipoteza în care hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii.

Conform art. 130 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum erau în vigoare la momentul inițierii litigiului de față, 22 august 2019, necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Art. 130 alin. (2) C. proc. civ. impune, din punct de vedere conceptual, ca atât instanța, cât și părțile să invoce, cu prioritate, necompetența materială și teritorială de ordine publică și abia apoi se poate intra în cercetarea fondului pretențiilor și apărărilor formulate în cauză.

Respectarea în practică a obligației de verificare cu prioritate a competenței este asigurată de dispozițiile art. 131 C. proc. civ., care obligă instanța să-și verifice competența la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii.

Dacă nu a fost invocată în termenul legal, excepția necompetenței materiale și teritoriale de ordine publică nu va mai putea fi invocată până la finalizarea procesului, nici în faza judecății în primă instanță, nici în căile de atac.

În cauză, în fond, la primul termen de judecată la care toate părțile au fost legal citate și au putut pune concluzii, 23 octombrie 2019, Tribunalul Caraș Severin a invocat, din oficiu, excepția de necompetență materială procesuală a secției, în temeiul art. 130 alin. (2) C. proc. civ., iar, prin încheierea de la acea dată, a respins excepția de necompetență.

Susținerile recurentului în sensul că excepția de necompetență materială a instanței de fond a fost invocată în termenul legal de către judecătorul instanței de fond, cu respectarea prevederilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., iar ulterior acestui moment, părțile aflate în litigiu pot invoca această excepție de ordine publică oricând, „în orice stare a procesului”, conform art. 247 alin. (1) C. proc. civ., nu pot fi primite.

Legiuitorul a stabilit un regim derogatoriu de la invocarea excepțiilor de ordine publică în orice stare a pricinii, anume excepția de necompetență materială și excepția teritorială exclusivă, ca excepții de ordine publică, nu pot fi invocate decât în condițiile stabilite de art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

De altfel, în aplicarea art. 132 alin. (1) și (2) C. proc. civ., dacă instanța constată că este competentă a soluționa cauza, consemnează în cuprinsul încheierii temeiurile de drept ale acestei constatări, respingând, în mod corespunzător, eventuala excepție de necompetență invocată în condițiile legii. Încheierea astfel pronunțată are caracter interlocutoriu, deci leagă instanța, care nu mai poate reveni asupra sa. Încheierea poate fi atacată numai odată cu fondul.

În speță, tribunalul a apreciat că are competența de a soluționa cauza, iar reclamantul a invocat-o, ca excepție de ordine publică, abia în cursul soluționării apelului, astfel încât, față de dispozițiile imperative ale art. 130 alin. (2) C. proc. civ., reclamantul nu mai putea invoca excepția necompetenței materiale sau teritoriale exclusive a primei instanțe. Această excepție ar fi putut fi invocată ca motiv de apel sau recurs, dar numai în condițiile în care una dintre părți ar fi invocat excepția necompetenței materiale ori teritoriale exclusive la prima instanță, iar instanța ar fi respins-o sau ar fi omis să se pronunțe asupra acesteia.

De altfel, când este vorba de necompetența primei instanțe, iar hotărârea recurată este pronunțată de instanța de apel, cum este cazul în speță, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. poate fi valorificat numai în condițiile alin. (2) din același articol și anume necompetența primei instanțe a fost invocată ca motiv de apel, după ce anterior fusese invocată în condițiile legii și în fața primei instanțe, iar instanța de apel a respins-o ori a omis să se pronunțe asupra ei.

Ca atare, în cauză, reclamantul, potrivit dispozițiilor legale, nu poate invoca drept motiv de casare pronunțarea hotărârii cu încălcarea competenței absolute a altei instanțe.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., criticile sub acest aspect nefiind întemeiate.

În ceea ce privește criticile formulate de către recurent în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează decizia nr. 94 din 22 iulie 2020, este necesar a fi subliniat că recursul reprezintă o cale de atac extraordinară a cărui trăsătură esențială este înscrisă în partea introductivă a art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., anume aceea că permite realizarea unui control judiciar limitat la aspectele de nelegalitate (a deciziei atacate pe această cale) care sunt susceptibile de încadrare în cazurile de casare reglementate prin pct. 1-8 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În lumina exigențelor care rezidă din menționatele reglementări legale imperative, instanța de recurs nu poate analiza aspecte pe care părțile ce promovează această cale de atac înțeleg să le invoce cu depășirea limitelor în care este permis controlul judiciar, respectiv acele critici care tind a reliefa greșita interpretare a probelor sau lipsa de temeinicie a judecății realizate de instanța ierarhic inferioară.

Având în vedere aceste rigori legale ce se impun în judecata recursului, Înalta Curte constată că nu pot forma suportul unei analize, în această etapă procesuală, criticile expuse de recurent cu privire la modul în care instanța de apel a analizat probele (înscrisurile) și cele referitoare la situația de fapt stabilită în urma acestei analize a probatoriului administrat în etapele procesuale anterioare.

Sub acest aspect, în speță, din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., din perspectiva ipotezei prevăzute de pct. 8 al articolului menționat, invocate formal de recurent, ci în esență, se fac susțineri care nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate, ci privesc elemente ale situației de fapt contestate de recurent.

Astfel, deși recurentul afirmă că decizia atacată ar fi fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, făcând referire la aplicarea pretins greșită a prevederilor art. 5 lit. c) din Legea nr. 341/2004, acesta nu aduce nicio critică propriu-zisă hotărârii instanței de apel, ci se limitează la a reda textele legale pretins încălcate și a relata situația de fapt, contestând interpretarea, pretins greșită, a probatoriului administrat, cu referire la existența sau nu a unui spațiu comercial pe terenul concesionat pârâtului și a desfășurării sau nu de activități comerciale de către pârât în chioșcul amplasat pe terenul ce face obiectul contractului de concesiune a cărui rezoluțiune se solicită, în raport cu art. 17 lit. c) din contractul de concesiune.

Or, aceste aspecte țin de netemeinicie și de apreciere a probelor administrate, recurentul tinzând, prin criticile invocate, la schimbarea situației de fapt, neputând forma obiectul controlului de legalitate al instanței de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs nu are a examina aceste critici de netemeinicie.

De asemenea, prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a făcut ample referiri la aspectele de fapt ale judecății, reluând în acest sens pasaje ample care se regăsesc în apărările formulate prin motivele din apel și cele prezentate în fața primei instanțe.

Or, reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt și a actelor normative care au stat la baza cererii de chemare în judecată, nu se constituie într-o critică de nelegalitate a deciziei.

În consecință, criticile reclamantului formulate împotriva deciziei recurate nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Sursa informației: www.scj.ro.