Solicitare privind obligarea pârâtei angajator la calcularea şi acordarea soldei de funcţie prin raportare la salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată

• Legea nr. 188/1999: art. 1 alin. (1)
• Legea nr. 188/1999: art. 109
• Legea nr. 554/2004: art. 10
• NCPC: art. 130 alin. (2)
• NCPC: art. 133 alin. (2)
• NCPC: art. 134
• NCPC: art. 135 alin. (1)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, la data de 05.06.2019 sub nr. x/2019*, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J., alături de alți reclamanți, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Jandarmi a Municipiului București, au solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea pârâtului la calcularea și acordarea soldei de funcție, pentru perioada 01.02.2017 – 31.12.2017, prin raportare la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plata, în sumă de 1.450 RON, stabilit prin H.G. nr. 1/2017, fără alte sporuri și adaosuri, respectiv calcularea și acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adausuri) prin raportarea la solda de funcție stabilită la 1.450 Iei; obligarea pârâtului la calcularea și acordarea soldei de funcție, pentru perioada 01.01.2018 – 31.12.2018, prin raportare la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, în sumă de 1.900 RON, stabilit prin H.G. nr. 846/2017, fără alte sporuri și adaosuri, respectiv calcularea și acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adausuri) prin raportarea la solda de funcție stabilită ia 1.900 RON; obligarea pârâtei la calcularea și acordarea soldei de funcție, începând cu data de 01.01.2019 și pentru viitor, prin raportare la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, în sumă de 2,080 RON (2.350 RON pentru cei cu studii superioare), stabilit prin H.G. nr. 937/2018, fără alte sporuri și adaosuri, respectiv calcularea și acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adausuri) prin raportarea la solda de funcție stabilită la 2.080 Iei (2,350 iei pentru cei cu studii superioare); actualizarea sumelor mai sus solicitate, cu indicele de inflație plus dobânzile legale, de la data datorării fiecăreia și până la data plății efective a acestora; precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1668 din 18 martie 2020)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

1. Aspecte de fapt și de drept relevante

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o acțiune formulată de un număr de 228 de reclamanți, toți jandarmi în cadrul Direcției Generale de Jandarmi a Municipiului București, aceștia pretinzând de la pârâta angajator calcularea și acordarea soldei de funcție, începând cu data de 01.02.2017, prin raportare la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată.

Întrucât reclamanții aveau domiciliile în județe diferite, Tribunalul București a procedat la disjungerea din dosarul inițial a acțiunilor formulate de reclamanți în funcție de județul de domiciliu, formând tot atâtea dosare câte județe de domiciliu a identificat în cauză, declinând fiecare din dosarele disjunse către tribunalele corespunzătoare de la domiciliile reclamanților, păstrându-și primul dosar, cu cererile reclamanților cu domiciliul în București.

În prezenta cauză, instanțele aflate în conflict s-au constatat necompetente teritorial în raport cu domiciliile reclamanților.

Legea nr. 188/1999, republicată, la art. 1 alin. (1) „reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația publică locală, prin autoritățile administrative autonome ori prin autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale (…)”.

Totodată, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”.

Înalta Curte constată că, în materia raporturilor de serviciu ale funcționarului public, deci inclusiv în ceea ce privește o cerere privind modificarea funcției și salariului reclamantului, potrivit dispozițiilor exprese ale art. 109 din Legea nr. 188/1999 actualizată, competența materială de a soluționa litigiul în primă instanță revine secțiilor de contencios administrativ ale tribunalelor competente teritorial.

Având în vedere că este vorba despre un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 din Legea nr. 554/2004, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 2 august 2018, anterior sesizării primei instanțe – 5 iunie 2019), care, la alin. (3), statuează în mod expres că „Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său (…)”.

Așa fiind, suntem în prezenta unei necompetențe teritoriale exclusive, de ordine publică, prevăzută de dispoziții speciale, pe care părțile nu o pot înlătura, iar instanța o poate invoca din oficiu în condițiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin urmare, față de cele arătate anterior, având în vedere că toți cei 10 reclamanți din prezentul dosar au domiciliile în județul Vâlcea, astfel cum rezultă din copiile cărților de identitate depuse de aceștia în dosarul Tribunalului București, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza, în fond, este Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

2. Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Sursa informației: www.scj.ro.