Termenul-limită pentru invocarea necompetenţei de ordine publică sau pentru verificarea din oficiu a competenţei de către instanţă. Primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe

• NCPC: art. 129
• NCPC: art. 130 alin. (2)
• NCPC: art. 131

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub număr de dosar x/17.05.2017, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B. din România a solicitat ca, prin hotărâre judecătorească, să se dispună:

– anularea adresei nr. x/29.03.2017 prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată împotriva Hotărârii Consiliului Național al B. din data de 20.01.2017, precum și a Hotărârii Consiliului Național al B. din 20.01.2017 prin care s-a dispus revocarea mandatului de secretar al Biroului Executiv, pentru motivele de nelegalitate ce vor fi arătate în cuprinsul cererii;

– obligarea pârâtului la plata drepturilor financiare ce i se cuvin, începând cu data emiterii hotărârii Consiliului Național al B. din 20.01.2017, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze;

– obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 de euro cu titlu de daune morale aferente prejudiciului de imagine cauzat;

– obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 320 din 14 februarie 2019)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că, în cauză, competența soluționării litigiului revine Curții de Apel Constanța, pentru considerentele ce succed:

C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetența materială și teritorială, atât cea de ordine publică cât și cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene și în anumite condiții.

Dispozițiile art. 129 C. proc. civ. stipulează: „(1) Necompetența este de ordine publică sau privată. (2) Necompetența este de ordine publică: 1. În cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2. În cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad; 3. În cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura. (3) În toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată”.

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., privitor la invocarea excepției, „necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe”.

Referitor la verificarea competenței, alin. (1) al art. 131 C. proc. civ. dispune:

„La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu”.

Din interpretarea textului de lege sus-menționat rezultă că, atâta timp cât excepția nu a fost invocată de instanță, din oficiu, sau de parte la primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită, soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta rămâne competentă a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti ulterior.

În același timp, se reține că norma înscrisă în art. 130 și 131 C. proc. civ. stabilește termenul limită pentru invocarea necompetenței de ordine publică sau pentru verificarea din oficiu a competenței de către instanță, respectiv „la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe”, singura excepție pentru depășirea acestui termen fiind cea prevăzută de art. 131 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora „în mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop”.

În raport de aceste prevederi, Înalta Curte constată că primul termen la care părțile au fost citate în fața curții de apel a fost cel din 13 septembrie 2017. La termenul din 22 noiembrie 2017, instanța a respins, ca inadmisibile, cererile de intervenție formulate în cauză, urmând a suspenda judecarea litigiului, prin încheierea din 13.12.2017, până la soluționarea recursului exercitat împotriva dispoziției de respingere ca inadmisibile a cererilor de intervenție.

La data de 30.05.2018, pârâtul a invocat excepția necompetenței materiale a curții de apel, ce a fost pusă în discuția părților la termenul de judecată din 30 mai 2018, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 13.06.2018, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Constanța.

Față de succesiunea actelor de procedură astfel efectuate și având în vedere pronunțarea asupra cererilor de intervenție, instanța reține că excepția necompetenței nu a fost invocată la primul termen de judecată cu părțile legal citate, ci abia la termenul din 30 mai 2018, când instanța nu se mai putea dezînvesti, competența materială rămânând dobândită în favoarea curții de apel.

Pentru toate aceste considerente, aplicând prevederile art. 130 și 131 C. proc. civ. la circumstanțele speței, se constată că revine Curții de Apel Constanța competența de soluționare a litigiului.

Sursa informației: www.scj.ro.