Prin Sentinţa civilă nr. 1479 din 29 martie 2019, Judecătoria Suceava a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Suceava, invocată prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect plângere contravenţională privind pe petenta A. şi intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Neamţ, având ca obiect plângere contravenţională, în favoarea Judecătoriei Târgu Neamţ.
(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1086 din 21 februarie 2020)
În drept, reclamanţii au invocat prevederile art. 3, art. 4, art. 6, art. 10 alin. (1) – (5), art. 25 alin. (1), art. 37 alin. (1) – (3), art. 38 alin. (6) din Legea cadru nr. 153/2017; anexa V din Legea cadru nr. 153/2017, Legea nr. 554/2004, art. 268, art. 5, art. 159, art. 166 Codul Muncii; art. 2523 şi 1535 C. civ. art. 14 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului; paragraful 1 din Protocolul 12 CEDO; Deciziile nr. 2/2014, nr. 21/2015 şi nr. 23/2016 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 569 din 5 martie 2020)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. x/2020, reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii Parchetul de pe Lângă Tribunalul Olt, Parchetul de pe Lângă Tribunalul Dolj, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:
– Recalcularea indemnizaţiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 01.10.2017 şi în continuare, şi după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. – O.U.G. nr. 27/2006);
– Repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale, reprezentat de diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare, începând cu 01.10.2017 şi în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare (prin obligarea pârâţilor la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective.
(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 2165 din 19 octombrie 2021)
Prin acţiunea înregistrată la data de 24 septembrie 2020, la Tribunalul Sălaj, secţia civilă în dosarul nr. x/2020, reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Sălaj şi Curtea de Apel Cluj, solicitând instanţei obligarea pârâţilor la recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON începând cu 01.08.2016 şi în continuare; plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care este îndreptăţită şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată până la data plăţii efective.
(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1140 din 11 mai 2021)
Prin cererea înregistrată la data de 09.07.2020 pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ în dosarul nr. x/2020, reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, au solicitat:
Să se recunoască reclamanţilor, începând cu data de 16.10.2018 la zi şi în continuare, pe perioada desfăşurării activităţii in cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism ca procurori numiţi cu funcţii de conducere sau execuţie, dreptul la plata diurnei procurorilor detaşaţi in cuantum de 2% din indemnizaţia de încadrare bruta lunara (stabilit pentru fiecare zi de lucru), dar nu mai puţin decât cuantumul prevăzut pentru personalul din unităţile bugetare, drept prevăzut de art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006, cu obligarea pârâtei, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT), Ia emiterea unor noi ordine salariale in acest sens.
(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1282 din 20 mai 2021)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 – Bucureşti la data de 02 iunie 2021 sub nr. x/2021, Societatea Profesională de Executori Judecătoreşti A., pentru creditorul B., a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorilor Tribunalul Bucureşti şi Ministerul Justiţiei, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 109 din 05 februarie 2020, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, definitivă prin decizia civilă nr. 2019/03.12.2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1897 din 29 septembrie 2021)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2021, reclamanţii A., B. şi C. în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării au solicitat: recunoaşterea stării de discriminare în care se află raportat la personalul auxiliar de specialitate care beneficiază de sporuri în procent de 45%, uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii de muncă şi vechime, repararea prejudiciului şi plata diferenţelor salariale, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală.
(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1712 din 15 septembrie 2021)
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa sub dosar nr. x/2020, reclamanţii A., B., C., D., E. şi F., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, au solicitat obligarea pârâţilor la recunoaşterea stării de discriminare din punct de vedere salarial în raport cu alţi angajaţi din cadrul Ministerului Justiţiei, respectiv uniformizarea modului de calcul al salariilor prin recalcularea indemnizaţiei de încadrare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON, începând cu data de 01.08.2016; plata diferenţelor dintre drepturile salariale pe care le-ar fi încasat începând cu data de 01.08.2016 până la zi, precum şi în continuare, inclusiv după intrarea în vigoare a Legii-cadru de salarizare nr. 153/2017, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare; obligarea pârâţilor la emiterea ordinelor de salarizare noi şi plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, pentru perioada 01.08.2016 şi pentru viitor, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare; actualizarea sumelor de mai sus cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să le fie achitate şi până la plata lor efectivă.
(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1886 din 28 septembrie 2021)
În drept, reclamanţii au invocat prevederile art. 3, art. 4, art. 6, art. 10 alin. (1) – (5), art. 25 alin. (1), art. 37 alin. (1) – (3), art. 38 alin. (6) din Legea cadru nr. 153/2017; anexa V din Legea cadru nr. 153/2017, Legea nr. 554/2004, art. 268, art. 5, art. 159, art. 166 Codul Muncii; art. 2523 şi 1535 C. civ. art. 14 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului; paragraful 1 din Protocolul 12 CEDO; Deciziile nr. 2/2014, nr. 21/2015 şi nr. 23/2016 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 569 din 5 martie 2020)
Pentru reclamant, care deţine calitatea de grefier în cadrul Tribunalului Bucureşti, se aplică dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., cu menţiunea că necompetenţa în această situaţie este una de ordine publică, acest caracter fiind generat de valoarea ocrotită – asigurarea prestigiului justiţiei.
(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1733 din 10 mai 2018)
