Nulitatea actelor de preluare a bunurilor de către stat. Redobândirea dreptului de proprietate asupra bunurilor succesorale preluate de statul comunist

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2019 pe rolul Judecătoriei Timişoara la data de 04.06.2019 reclamanţii A., B. şi C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, constatarea nulităţii absolute a actelor de preluare de către Statul Român, de la autorul acestora, D., a imobilelor nr. cad. x, înscris în CF x Timişoara, proprietar Statul Român, domeniu public; nr. cad. x (parcela LL 474), înscris în CF x Timişoara proprietar Statul Român, domeniu public; nr. cad. x 424, înscris în CF x Timişoara proprietar Statul Român, domeniu public; nr. cad. x 422, înscris în CF x Timişoara, proprietar Statul Român, domeniu public; nr. cad. x 417/1, înscris în CF x Timişoara, proprietar Statul Român, domeniu public; nr. cad. x (parcela C. civ. 410/1), înscris în CF x Timişoara, proprietar Statul Român, prin Agenţia Domeniilor Statului, proprietate privată; nr. cad. x (parcela x), înscris în CF x Timişoara, proprietar Statul Român, prin Agenţia Domeniilor Statului, proprietate privată; nr. cad. x (parcela x), înscris în CF x Timişoara, proprietar Statul Român, prin Agenţia Domeniilor Statului, proprietate privată; nr. cad. x (parcela HB 412/2), înscris în CF x Timişoara, proprietar Statul Român, prin Agenţia Domeniilor Statului, proprietate privată; constatarea existenţei dreptului de proprietate asupra imobilelor în patrimoniul autorului lor, D., la data decesului – 16.08.1974; cu cheltuieli de judecată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2236 din 27 octombrie 2021)

Critici privind neîndeplinirea condiţiilor necesare angajării răspunderii civile delictuale. Recurs respins ca nefondat

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 29.01.2015, sub nr. x/2016, reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL, să se dispună:

– obligarea pârâtei la lăsarea imobilului, constând în teren intravilan în suprafaţă de 8.133 mp, situat în Triajul Palas, municipiul Constanţa, nr. cadastral x, în deplină folosinţă şi liniştită posesie reclamantei;

– evacuarea pârâtei de pe terenul menţionat;

– obligarea pârâtei la plata sumei de 365.400 RON, reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a imobilului, calculate pentru ultimii trei ani, la care se vor adăuga despăgubiri ulterioare, până la data evacuării efective a pârâtei de pe terenul ocupat fără drept;

– obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1682 din 8 octombrie 2019)

Condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire. Recurs respins ca tardiv formulat si cerere de revizuire respinsă ca inadmisibilă

Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 22.04.2014, sub numărul x/2014, reclamanta S.C. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltarii Rurale prin Directia Generala Dezvoltare Rurala- Autoritatea de Management Pentru Programul National de Dezvoltare Rurală (MADR-AMPOSDRU) şi Agenţia Pentru Finantarea Investiţiilor Rurale, obligarea pârâtelor la plata sumei de 641.877,75 RON + TVA reprezentând diferenţă de preţ neachitată aferentă cheltuielilor cu personalul şi a penalităţilor de 0,1% pe zi de întârziere calculate conform art. 13.2 din contract, calculate de la 05.08.2012 până la data plăţii, cu cheltuieli de judecată.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 606 din 5 februarie 2020)

Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul. Autoritate de lucru judecat

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 29.11.2018, Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva, prin Direcţia Silvică Suceava a formulat în contradictoriu cu pârâtele Unitatea de Cult A., Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava şi Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Putna, cerere de revizuire a Deciziei nr. 1243 din 26 octombrie 2018 a Tribunalului Suceava, secţia I civilă în baza art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 343 din 20 februarie 2019)

Respingerea cererii de reexaminare și dispunerea anularii cererii de chemare în judecată. Recurs respins ca nefondat

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 16.06.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională Antidrog, a solicitat instanţei obligarea pârâtei să o încadreze pe funcţia de ofiţer specialist I la Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Cluj, obligarea pârâtei să facă şi demersurile necesare pentru ca reclamanta să primească gradul de ofiţer de politie corespunzător acestei funcţii.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 5203 din 15 octombrie 2020)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Acțiune în revendicare. Comparare de titluri. Autoritatea de lucru judecat. Excepţie de ordine publică. Regim juridic

Valorificarea în recurs a aspectului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C.proc.civ. nu cade sub incidenţa reglementării date de alin. (2) al art. 488 C.proc.civ., conform căruia „motivele prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deşi au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor”. Aceasta întrucât, excepția autorităţii de lucru judecat – ca formă de punere în valoare a efectului extinctiv, negativ al lucrului judecat – este, aşa cum rezultă expres din dispoziţiile menţionate, ale art. 432 C.proc.civ., de ordine publică, absolută şi peremptorie, fiind susceptibilă de invocare nu doar in limine litis, ci în orice fază procesuală, inclusiv în recurs (având în vedere că prin intermediul ei se urmăreşte împiedicarea unei noi judecăţi şi evitarea pronunţării unor soluţii contradictorii). Or, obiectivul securităţii juridice şi al ordinii sociale este cel care trebuie realizat prin respectarea a ceea ce o instanţă a statuat deja în privinţa raporturilor litigioase ale părţilor. Este, de aceea, contrar ordinii publice readucerea în faţa justiției şi repunerea în dezbaterea judiciară a aceloraşi cereri, după ce au primit o soluţionare definită.

(I.C.C.J., Secţia I civilă, decizia nr. 195 din 2 februarie 2022)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Revizuire. Contrarietate de hotărâri. Condiții de admisibilitate

Sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate pentru revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în cazul în care prima hotărâre reține lipsa calității de creditor a băncii și, admițând cererea debitorilor, anulează toate formele de executare silită, iar cea de a doua reține calitatea de creditor a băncii pentru aceeași creanță și, respingând cererea debitorilor, păstrează actele de executare. Cele două instanțe care au pronunțat hotărârile potrivnice nu au dezlegat în cadrul contestațiilor la executare ce priveau aceeași creanță aspecte formale, ci au analizat chestiunea de fond a calității de creditor a băncii care a pornit procedura de executare silită, astfel încât cele două dispozitive nu pot coexista și nu pot fi puse în executare silită întrucât soluțiile pe care le cuprind se exclud reciproc.

(ICCJ, secția a II-a civilă, decizia nr. 1055 din 21 aprilie 2021)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Accesiune reală imobiliară artificială. Acțiuni în constatare formulate, succesiv, cu privire la aceeași suprafață de teren. Incidența dispozițiilor art. 431 NCPC. Condiții și efecte

Respectarea principiului autorității de lucru judecat presupune, în ideea asigurării stabilității raporturilor juridice, ca o chestiune litigioasă, o dată tranșată de instanță, să nu mai poată fi adusă înaintea unei noi judecăți.
În cazul în care fundamentul a două acțiuni în constatare îl constituie accesiunea imobiliară cu privire la aceeași suprafață de teren, ca și causa debendi, operațiunea de comparare a titlurilor fiind exclusiv un procedeu tehnico-juridic, o modalitate de administrare și evaluare a probei cu înscrisuri, prin intermediul cărora se urmărește atingerea aceluiași scop al acțiunii (causa petendi), respectiv recunoașterea dreptului de proprietate asupra aceluiași teren, este corectă reținerea de către instanță a incidenței dispozițiilor art. 431 C. proc. civ. În această situație, există identitatea de cauză impusă de art. 431 C. proc. civ., întrucât singurele diferențe dintre cele două acțiuni în legătură cu care s-a analizat și reținut autoritatea de lucru judecat se situează în plan probator, în condițiile în care, pentru obținerea aceluiași rezultat (causa petendi), adică pentru recunoașterea dreptului de proprietate pentru aceeași suprafață de teren, partea a uzat în primul proces de proba cu expertiza tehnică judiciară, iar în al doilea de proba constând în compararea titlurilor de proprietate ale părților litigante.

(I.C.C.J., secția a II-a civilă, decizia nr. 1883 din 7 octombrie 2020)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Cereri de chemare în judecată având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți. Respingerea primei acțiuni ca inadmisibilă. Analizarea excepției autorității de lucru judecat în cea de a doua cauză în raport cu prevederile articolului 6 din Convenția europeană a drepturilor omului

Autoritatea de lucru judecat priveşte şi hotărârile prin care s-au admis excepţii peremptorii, precum cea care vizează excepţia inadmisibilităţii acţiunii. Astfel, art. 430 alin.1 C.pr.civ. prevede că hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.
Chiar dacă, în ambele procese, reclamanta a urmărit constatarea dreptului său de proprietate asupra aceluiaşi imobil, ca efect al prescripţiei achizitive de 30 de ani şi, prin urmare, există autoritate de lucru judecat între cele două acţiuni succesive, întemeiate pe aceleaşi fapte generatoare, imputate aceleiaşi persoane juridice, în calitate de pârât şi având, finalmente, ca obiect aceeaşi pretenţie, efectul negativ al autorităţii de lucru judecat al primei hotărâri prin care cererea promovată anterior a fost respinsă ca inadmisibilă nu poate fi opus în cea de a doua cauză. Aceasta întrucât deşi autoritatea de lucru judecat urmăreşte un scop legitim, acela care vizează respectarea principiului securităţii raporturilor juridice, ca expresie a preeminenţei dreptului, inerentă unei societăţi democratice, astfel cum proclamă Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în ceea ce priveşte proporţionalitatea măsurii, ingerinţa în dreptul părţii reclamante de acces la o instanţă nu respectă un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit.

(ICCJ, secția I civilă, decizia nr. 1693 din 17 septembrie 2020)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Uzucapiune. Hotărâre judecătorească. Autoritatea de lucru judecat. Efectul pozitiv şi efectul negativ

Efectul negativ al autorităţii de lucru judecat are drept consecinţă respingerea acţiunii în temeiul acestei excepţii, oprind o nouă judecată în fond, atunci când există tripla identitate de elemente (părți, obiect, cauză) prevăzută de art. 431 alin. (1) din Codul de procedură civilă, iar efectul pozitiv consacrat de alin. (2) din același articol, se referă la imposibilitatea de a statua diferit asupra modului în care anterior au fost dezlegate anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, în acest caz nemaifiind necesară existenţa unei triple identităţi de acțiune.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2294 din 28 noiembrie 2019)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat

Efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, reglementat de art. 431 alin. (2) NCPC, constă în faptul că oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă. După cum reiese din aceste prevederi legale, care fac trimitere expresă la existenţa unei legături între cele două litigii, acestea presupun cu necesitate o diferenţiere de obiect sau de cauză întrucât, în caz contrar, ar fi incident efectul negativ al autorităţii de lucru judecat iar pricina nu ar mai fi soluţionată pe fond.
În prezenta cauză, prima instanţă a dat eficienţă tocmai efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, rezultat din sentinţa civilă nr. 6264/01.10.2015, reţinând că cele în mod definitiv dezlegate în acea pricină nu mai pot fi repuse în discuţie în prezentul dosar, ci se impun a fi luate în considerare ca atare.

(Curtea de Apel București, s. a IV-a civ., decizia nr. 486/A din 9 martie 2017)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Excepția necompetenței teritoriale. Autoritate de lucru judecat

Conform art. 431 alin. (2) C.proc.civ. hotărârea judecătorească ce statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată, autoritate ce priveşte atât dispozitivul cât şi considerentele pe care acesta se sprijină. În acest caz, nu este necesar să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuţie o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluţionat anterior, aşa încât aceasta să nu mai poată fi contrazisă, indiferent dacă această rezolvare a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente, date fiind dispoziţiile art. 430 alin. (2) C.proc.civ.
Prin urmare, efectul pozitiv al autorităţii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, ci şi contrazicerile dintre două hotărâri judecătoreşti, în sensul că dacă s-a stabilit definitiv competenţa teritorială exclusivă a unei instanţe, aceeaşi chestiune litigioasă ce a primit o dezlegare nu mai poate primi, într-un litigiu ulterior, o altă soluţie.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 927 din 15 aprilie 2016)