Respingerea cererii de reexaminare și dispunerea anularii cererii de chemare în judecată. Recurs respins ca nefondat

• Legea nr. 360/2002: art. 15 alin. (1) lit. b)
• Legea nr. 554/2004: art. 1 alin. (6)
• Legea nr. 554/2004: art. 10 alin. (1)
• Legea nr. 554/2004: art. 2 alin. (1) lit. i)
• Legea nr. 554/2004: art. 8
• NCPC: art. 431
• NCPC: art. 453 alin. (1)
• NCPC: art. 488 pct. 3)
• NCPC: art. 496

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 16.06.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională Antidrog, a solicitat instanței obligarea pârâtei să o încadreze pe funcția de ofițer specialist I la Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Cluj, obligarea pârâtei să facă și demersurile necesare pentru ca reclamanta să primească gradul de ofițer de politie corespunzător acestei funcții.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 5203 din 15 octombrie 2020)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, care vor fi analizate, având în vedere conținutul acestora, raportat la motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 3), încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii, pct. 7), s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, și 8), hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, din C. proc. civ., prin care se instituie exclusiv un control de legalitate a hotărârii judecătorești recurate, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată soluționată prin sentinta recurată, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei Agenția Națională Antidrog să o încadreze pe funcția de ofițer specialist I la Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Cluj, să facă și demersurile necesare pentru ca reclamanta să primească gradul de ofițer de politie corespunzător acestei funcții. Situația de fapt reținută de instanța de fond este următoarea:

Reclamanta a participat la concursul de ocupare a funcției de ofițer specialist I la Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Cluj (pentru trecerea în corpul ofițerilor de poliție a agenților de poliție), concurs organizat de Agenția Națională Antidrog la data de 16.03.2016; după corectarea lucrărilor, afișarea rezultatelor de către comisia de concurs și după soluționarea contestațiilor, a obținut nota 7.90; deoarece s-a aflat la egalitate cu un alt candidat, a fost declarată admisă, ca urmare a departajării prin nota obținută la examenul de licență.

Ca urmare a faptului că nu s-a dat curs rezultatelor concursului în termen de 30 de zile de la publicarea rezultatelor, reclamanta s-a adresat, la data de 22.07.2016, Ministrului Afacerilor Interne, petiția fiind redirecționată către Agenția Națională Antidrog, care i-a răspuns prin adresa nr. x/28.06.2016 și i-a comunicat faptul că emiterea actului administrativ de trecere din corpul agenților de poliție în corpul ofițerilor de poliție nu poate fi materializată prin propuneri corespunzătoare conducerii ministerului întrucât, cu ocazia unor verificări interne, s-ar fi constatat anumite nereguli în ceea ce privește organizarea și desfășurarea probei scrise, aspecte care ar fi condus la inițierea demersurilor către instanța de contencios administrativ competentă pentru anularea rezultatelor concursului.

Reclamanta s-a adresat instanței, în temeiul Legii contenciosului administrativ, iar prin sentința nr. 3800/29.11.2016 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată, considerându-se faptul că refuzul autorității nu are caracter „nejustificat”, întrucât a fost determinat de deficiențele constatate în timpul derulării concursului, motiv pentru care pârâta ar fi promovat acțiune în justiție pentru anularea concursului, acțiune ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016 al Tribunalului București, anulată definitiv la data de 19.01.2017 prin respingerea cererii de reexaminare împotriva încheierii din 5.07.2016 pronunțată de Tribunalul București prin care s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată; pârâta nu a promovat o altă acțiune în anularea rezultatelor acestuia, iar postul pentru care a candidat reclamanta a rămas vacant.

Reclamanta a formulat o nouă cerere către pârâtă, prin care i-a solicitat să dea eficiență rezultatelor concursului și să dispună încadrarea pe postul câștigat prin concurs; prin adresa nr. x/5.05.2017, pârâta i-a răspuns că sentința civilă nr. 3800/29.11.2016 a Curții de Apel București, prin care fusese respinsă prima acțiune a reclamantei, nu creează obligații în sarcina Agenției și că, „în lipsa unei soluții definitive care să vizeze strict fondul problemei, nu pot fi luate măsuri administrative pentru soluționarea situației”, astfel că cererea reclamantei nu ar putea fi soluționată favorabil.

Reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ prin cererea ce a format obiectul prezentei cauze, solicitând obligarea pârâtei la încadrarea sa pe postul câștigat prin concurs.

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 3) din C. proc. civ., referitor la necompetența materială a curții de apel, este nefondat.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. Curtea de Apel soluționează, așadar, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale.

Conform dispozițiilor H.G. nr. 416/2007 privind structura organizatorică și efectivele Ministerului Internelor și Reformei Administrative, art. 3 coroborat cu anexa nr. 2 pct. 14, Agenția Națională Antidrog se află în subordinea/în coordonarea/în cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Este organizată la nivel de direcție, având personalitate juridică, potrivit dispozițiilor art. 1 din H.G. nr. 461/2011 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale Antidrog, iar prin atribuțiile și competențele sale este o instituție publică la nivel central.

Agenția stabilește concepția și coordonează, evaluează și monitorizează, la nivel național, politicile în domeniul prevenirii și combaterii traficului și consumului ilicit de droguri, precum și al asistenței integrate a consumatorilor, aplicate de către instituțiile cu atribuții în domeniu, iar directorul Agenției este coordonatorul național al activităților de reducere a cererii și ofertei de droguri. În cadrul Agenției sunt înființate structuri regionale, fără personalitate juridică, care pot avea în componență unul sau mai multe centre de prevenire, evaluare și consiliere antidrog, precum și alte unități de acordare a serviciilor pentru consumatorii de droguri prevăzute în acte normative aplicabile în domeniu.

Având în vedere că este instituție centrală, raportat la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, motivul de casare privind încălcarea competenței materiale este nefondat.

Cu privire la motivul de casare privind încălcarea autorității de lucru judecat, recurenta a invocat sentința civilă nr. 3800/29.11.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, definitivă prin nerecurare, dispozițiile art. 431 din C. proc. civ. și faptul că a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți.

Prin cererea de chemare în judecată soluționată prin sentința civilă nr. 3800/29.11.2016, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta, să se constate „că a fost declarată admis în urma concursului finalizat în data de 16.03.2016 de către Agenția Națională Antidrog în vederea ocupării postului vacant de ofițer specialist I în cadrul Centrului de Prevenire Evaluare și Consiliere Antidrog Cluj” și să se dispună „obligarea Directorului Agenției Naționale Antidrog la numirea reclamantei în postul de ofițer specialist I în cadrul Centrului de Prevenire Evaluare și Consiliere Antidrog Cluj”.

Prin sentința civilă nr. 3800/29.11.2016, instanța de fond a reținut că, ulterior finalizării concursului la care a participat reclamanta, în urma unor verificări interne cauzate de petiții și sesizări referitoare la modul de desfășurare a probei scrise, s-au constatat unele nereguli în ceea ce privește modalitatea de stabilire a punctajelor/notelor finale pentru fiecare candidat și faptul că rezultatul final al concursului nu este cel corect. A reținut că Direcția Generală Management și Resurse Umane a comunicat pârâtei faptul că, pentru aplicarea unor măsuri unitare și echitabile pentru toți candidații, ar fi inoportună promovarea lucrării privind concursul de trecere în corpul ofițerilor desfășurat pentru postul de vacant de la Centrul de Prevenire Evaluare și Consiliere Cluj, până la soluționarea irevocabilă și definitivă, pe calea contenciosului administrativ, a situației similare semnalate pentru Centrului de Prevenire Evaluare și Consiliere Antidrog Brăila, iar documentele subsecvente concursului în cauză nu au mai fost transmise spre verificare Direcției Generale Management și Resurse Umane, conform art. 38 alin. (1) din OMAI nr. 665/2008, în vigoare la momentul respectiv. Mai mult, pârâta a promovat acțiune în justiție pentru anularea actelor administrative emise în urma organizării concursului, acțiune ce face obiectul dosarului cu nr. x/2016, aflat pe rolul Tribunalului București, astfel că instanța de fond a reținut că în speță nu poate fi vorba de un refuz nejustificat al autorității, generat de un abuz de putere din partea pârâților, de a soluționa cererea reclamantei, având în vedere că refuzul acesteia de a dispune încadrarea este motivat de deficiențele constatate în organizarea concursului.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 431 din C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. Este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate.

Având în vedere prezenta cerere de chemare în judecată, soluționată prin sentința recurată, și sentința civilă nr. 3800/29.11.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, raportat la dispozițiile art. 431 din C. proc. civ., instanța de fond a respins în mod corect excepția autorității de lucru judecat. În mod corect a observat instanța de fond că nu este întrunită identitatea de cauză juridică față de acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. x/2016 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Chiar dacă finalitatea celor două cereri este aceeași, în contenciosul administrativ, care are ca obiect anularea unui act administrativ, în cazul de față un act administrativ asimilat, cauza juridică a cererii o constituie motivele de fapt, calificate prin prisma normelor juridice incidente, care constituie, împreună, argumentele de nelegalitate a actului administrativ asimilat.

În cauza finalizată cu sentința civilă nr. 3800/29.11.2016, definitivă, caracterul nejustificat al refuzului autorității a fost analizat în raport de situația existentă la acel moment, apreciindu-se ca nu există un refuz nelegitim de încadrare a reclamantei în postul obținut prin concurs, că respectivul concurs fusese contestat de către autoritate, pe calea unei acțiuni care forma obiectul dosarului nr. x/2016 al Tribunalului București. Ulterior pronunțării sentinței, însă, această cerere a fost anulată pentru neconformitate, iar pârâta nu a introdus o noua acțiune pentru anularea respectivului concurs.

Cererea de chemare în judecată ce formează obiectul prezentei cauze a fost formulată, în aceste împrejurări, ulterior, de la data anulării primei acțiuni in justiție și până la momentul formulării prezentei cereri nefiind promovată de către pârâtă o nouă acțiune pentru anularea rezultatelor concursului; în aceste circumstanțe, spre deosebire de situația la data formulării primei cereri și a pronunțării sentinței civile nr. 3800/9.11.2016, instanța a fost învestită să analizeze refuzul autorității de a o încadra pe reclamantă în funcția obținută prin concurs, determinat de împrejurarea potrivit căreia acțiunea în anularea concursului a fost anulată definitiv, iar o nouă acțiune în anulare nu a mai fost formulată.

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ. este, de asemenea, nefondat.

Reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ ca urmare a refuzului Agenția Națională Antidrog, apreciat de aceasta ca nejustificat, de a da curs rezultatelor concursului organizat de Agenția Națională Antidrog la data de 16.03.2016, pentruocupare a funcției de ofițer specialist I la Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Cluj (pentru trecerea în corpul ofițerilor de poliție a agenților de poliție), la care a fost declarată admisă, de a o încadra pe funcția de ofițer specialist I la Centrul de Prevenire, Evaluare si Consiliere Antidrog Cluj.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, „(1) (…) se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său (…) prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”. Art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 asimilează actelor administrative unilaterale și „refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim (…)”, iar art. 2 alin. (1) lit. i) definește refuzul nejustificat de a soluționa o cerere ca fiind „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane”. Art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 definește excesul de putere ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.

Susține recurenta că ulterior finalizării concursului, în urma unor verificări interne cauzate de o serie de petiții și sesizări referitoare la modul de desfășurare a probei test scris, s-au constatat unele nereguli în ceea ce privește modalitatea de stabilire a punctajelor/notelor finale pentru fiecare candidat și faptul că rezultatul final al concursului nu este cel corect.

Aceste susțineri sunt nerelevante, în condițiile în care pârâta nu a efectuat demersurile legale pentru anularea concursului, cererea înregistrată în acest sens fiind anulată pentru neregularitate, iar ulterior nu a mai formulat o altă cerere. Or, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora „Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice. În cazul admiterii acțiunii, instanța se pronunță, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată, și asupra validității actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum și asupra efectelor juridice produse de acestea. Acțiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului”. Prin urmare, chiar dacă pârâta considera că rezultatul concursului ar fi fost unul viciat, obligația sa de a executa actul există, neputându-se prevala de o eventuală nelegalitate a acestuia, în măsura în care nu mai poate fi revocat și nu a fost anulat.

Faptul că, potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, forma în vigoare incidentă în cauză, „(1) Acordarea gradelor profesionale se face prin avansare de către: a) Președintele României, pentru ofițerii de poliție la gradul de chestor de poliție, chestor principal de poliție, chestor-șef de poliție și chestor general de poliție, la propunerea ministrului afacerilor interne; b) ministrul administrației și internelor, pentru ceilalți ofițeri de poliție, la propunerea inspectorului general al Poliției Române”, că directorul Agenției Naționale Antidrog nu are competenta să numească într-o funcție de ofițer o persoană din afara unității, fără grad profesional de ofițer și fără să existe ordinul ministrului afacerilor interne emis în acest sens, nu conferă caracter justificat refuzului pârâtei, în condițiile în care acesta a fost cadrul legislativ în care a fost organizat concursul, iar dispozițiile art. 38 din Ordinul Ministrului internelor și reformei administrative nr. 665/2008 privind unele activități de management resurse umane în unitățile Ministerului Internelor și Reformei Administrative, forma în vigoare incidentă în cauză, prevăd procedura de urmat după încheierea concursului.

Astfel, dispozițiile art. 38 prevăd că dosarele de concurs ale candidaților declarați „admis” la concurs se înaintează, în termen de maximum 30 de zile de la finalizarea concursului, la eșalonul care are competențe de emitere a ordinului/dispoziției de încadrare în muncă și de acordare a gradului profesional/militar, respectiv, după caz, a ordinului/dispoziției de numire în funcție, potrivit normelor de competență stabilite prin ordin al ministrului internelor și reformei administrative. Aceste structuri verifică corectitudinea întocmirii dosarelor de concurs, precum și a celor de recrutare și emit sau, după caz, propun emiterea actului administrativ. În situația în care, în urma verificărilor efectuate, se constată nerespectarea procedurilor privind organizarea și desfășurarea concursurilor, neîndeplinirea de către candidați a condițiilor de participare la concurs sau întocmirea dosarelor de concurs și/sau de recrutare în volum incomplet, întreaga documentație se restituie unității organizatoare, motivat corespunzător, în vederea verificării aspectelor semnalate și/sau, după caz, sesizării instanței de contencios administrativ. Ordinul/Dispoziția de încadrare, acolo unde este cazul, precum și de numire în funcție se emite potrivit normelor de competență stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne, iar candidatul declarat „admis” la concurs va fi înștiințat în scris cu privire la emiterea ordinului/dispoziției de numire în funcție.

Raportat la aceste dispoziții, în condițiile în care concursul organizat de pârâtă, la care reclamanta a fost declarată admisă, nu a fost anulat, refuzul pârâtei de a efectua demersurile necesare pentru finalizarea rezultatelor concursului este nejustificat, în sensul dispozițiilor legale prezentate anterior.

Pentru toate aceste motive, Înalta Curte constată că sentința recurată, prin care a fost admisă acțiunea formulată de reclamantă, este legală, raportat la situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză, fiind pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente menționate.

Soluția Înaltei Curți asupra recursului

Pentru toate aceste considerente, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 3), 7) și 8) din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, la cererea intimatei reclamante, ca urmare a respingerii recursului, Înalta Curte va obliga recurenta pârâtă la plata sumei de 3.000 RON cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat, conform înscrisurilor depuse la dosar.

Sursa informației: www.scj.ro.