Monthly Archives: mai 2011

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Înregistrarea mențiunilor în Registrul Comerțului. Legalitatea hotărârii AGA

Operaţiunile de înregistrare în Registrul Comerţului sunt făcute în scopul asigurării opozabilităţii, iar între condiţiile de legalitate a căror verificare intră în competenţa judecătorului învestit cu o cerere de menţiuni nu se încadrează şi cele care vizează legalitatea hotărârii AGA. În cadrul acestei proceduri nu se poate analiza dacă hotărârea AGA s-a luat sau nu cu respectarea dispoziţiilor legale, dacă este anulabilă sau nu, aspectele putând fi invocate pe calea acţiunii în anulare a hotărârii AGA, potrivit articolului 132 din Legea nr. 31/1990.

(Curtea de Apel București, secţia a V-a comercială, decizia nr. 852 din 12 mai 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură. Contestarea cuantumului despăgubirilor acordate prin decizia emisă de Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor în lipsa contestării prealabile a raportului de evaluare. Consecinţe

Dispoziţiile art. 16.12 -16.14 din H.G. nr. 1095/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, stabilesc atât procedura realizării raportului de evaluare, cât şi a valorificării concluziilor acestuia, punând la îndemâna persoanelor ce urmează a fi despăgubite o serie de instrumente procedurale ce permit apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime
În lipsa utilizării acestor instrumente procedurale, în succesiunea şi termenele prevăzute de lege, persoana îndreptăţită la despăgubiri nu poate contesta ulterior, legalitatea deciziei emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Astfel, atâta timp cât raportul de evaluare ce a stat la baza emiterii deciziei de acordare a despăgubirilor nu a fost contestat, decizia prin care au fost valorificate concluziile acestui raport apare ca legal emisă, autorităţii emitente neputându-i fi imputată pasivitatea persoanei îndreptăţite la acordarea despăgubirilor.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 2711 din 12 mai 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Acţiune în pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare. Termenul de prescripţie aplicabil

Promisiunea de vânzare – cumpărare nu are drept efect transmiterea către beneficiar a unui drept real asupra bunului, obligaţia promitentului, chiar dacă relativă la un bun imobil, constituind o obligaţie de a face care nu poate da naştere pentru cel în profitul căruia există decât la o creanţă. Astfel, în situaţia formulării unei acţiuni în pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare, acţiunea este una personală, prescriptibilă în termenul general de 3 ani, stabilit de art. 1 din Decretul nr. 167/1958, nepurtând asupra bunului, ci asupra promitentului.

(I.C.C.J., s. com., decizia nr. 1819 din 11 mai 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Hotărâre judecătorească nemotivată. Nulitate

Atunci când o parte a criticat hotărârea pentru omisiunea primei instanţe de a fi analizat apărările invocate şi pentru greşita apreciere a înscrisurilor administrate în dovedirea pretenţiilor deduse judecăţii, cu consecinţa săvârşirii unei greşeli în stabilirea situaţiei de fapt, instanţa de apel trebuie să analizeze şi să răspundă motivat criticilor formulate, care nu îşi găseau răspuns în hotărârea primei instanţe şi, totodată, să argumenteze motivele pentru care îşi însuşeşte, în tot sau în parte, considerentele de fapt ori de drept reţinute de prima instanţă.
Aşa fiind, cât timp instanţa de apel s-a rezumat să afirme doar caracterul clar al considerentelor hotărârii primei instanţe cu privire la întinderea dreptului de proprietate al autorilor reclamantului, trimiţând inexact, la concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, motivarea hotărârii recurate nu este de natură să furnizeze reclamantului dovada că cererile şi mijloacele de apărare formulate prin apel au fost serios examinate, iar instanţa de recurs este în imposibilitate de a exercita controlul judiciar.

(I.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 3868 din 11 mai 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Refuz de desemnare de evaluator conform Legii nr. 247/2005. Existenţa unui drept vătămat

Este întemeiată acţiunea în contencios administrativ conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dacă pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor Bucureşti – Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor refuză să desemneze un evaluator, în mod efectiv.

(Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 219 din 11 mai 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Înregistrarea unui punct de lucru al societăţii. Condiții

Pentru înregistrarea unui punct de lucru al unei societăţi comerciale la parterul unui bloc cu 10 etaje cu destinaţia de locuinţe este obligatorie obţinerea acordului asociaţiei de proprietari. Acest acord este obligatoriu a fi obţinut chiar dacă anterior spaţiul a fost afectat tot unei activităţi comerciale, fiind dreptul coproprietarilor de a decide să aprobe desfăşurarea unor activităţi şi să refuze altele, care le-ar putea crea disconfort.

(Curtea de Apel București, secţia a V-a comercială, decizia nr. 825 din 11 mai 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Insolvenţă. Suspendarea judecăţii în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006. Efecte asupra cererii de instituire a sechestrului asigurator

Suspendarea acţiunii în realizare pronunţată împotriva debitorului falit, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, impune acelaşi regim juridic şi pentru acţiunile accesorii, faţă de conexiunea lor cu acţiunea principală. Astfel, cererea de instituire a sechestrului asigurator care are, în raport cu acţiunea principală de realizare a creanţei, un caracter accesoriu – măsurile de indisponibilizare a bunurilor debitorului până la terminarea procesului având scopul de a garanta creditorului posibilitatea de a-şi realiza creanţa – va fi suspendată în temeiul principiului accesorium sequitur principale.

(I.C.C.J., s. com., decizia nr. 1795 din 10 mai 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Operaţiune de import. Noţiunea de importator

Cum Codul vamal al României nu distinge cu privire la noţiunea de import după cum importatorul este sau nu proprietarul bunurilor importate, nici autoritatea fiscală nu o poate face.

(Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 213 din 10 mai 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Bun adjudecat la licitaţie. Desfiinţarea ulterioară a titlului de proprietate. Acţiune în răspundere pentru evicţiune. Instanţa competentă material

În situaţia în care terţul adjudecatar formulează o acţiune în despăgubiri împotriva vânzătorului (n.r. – AVAS) pentru repararea prejudiciului suferit ca urmare a desfiinţării titlului de proprietate, nici calitatea părţilor şi nici raportul juridic dedus judecăţii nu atrage aplicarea dispoziţiilor legii speciale cu privire la competenţa Curţii de Apel Bucureşti în primă instanţă, ci a tribunalului, în conformitate cu prevederile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

(I.C.C.J., s. com., decizia nr. 1793 din 10 mai 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Obligaţii comerciale. Novaţie. Efecte şi consecinţe

Din economia art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 88/1997 rezultă că societăţile comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar, care au în derulare contracte de locaţie de gestiune, de închiriere sau de asociere în participaţiune, pot vinde sau încheia contracte de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, prin negociere directă cu locatarii sau asociaţii, în situaţiile în care aceştia au efectuat investiţii în activele pe care le utilizează.
În cazul în care obligaţia debitorului de a asigura folosinţa spaţiului comercial, asumată în contractul de asociere în participaţiune, este schimbată cu obligaţia de a asigura folosinţa aceluiaşi spaţiu în temeiul unui contract de leasing cu clauză de vânzare, drepturile locative asupra spaţiului continuă să subziste în virtutea obligaţiei debitorului de a încheia pentru acelaşi spaţiu contract de leasing. Astfel fiind, debitorul nu poate refuza încheierea contractului de leasing pe motiv că dreptul creditorului de a folosi spaţiul comercial a încetat la data expirării contractului de asociere.

(I.C.C.J., s. com., decizia nr. 1779 din 10 mai 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Opozabilitatea declarației de utilitate publică. Plângere împotriva încheierii de carte funciară

Opozabilitatea declaraţiei de utilitate publică şi a lucrărilor de expropriere, în cadrul procedurii de expropriere, în raport cu terţii dobânditori ai imobilului (cum este şi cazul în speţă), precum şi efectele acestei opozabilităţi, nu pot fi invocate în cadrul procedurii necontencioase de soluţionare a cererii de înscriere, soluţionată în prima fază de către registratorul de carte funciară.
Faptul că reclamanta şi antecesoarea sa au formulat acţiuni în justiţie prin care au contestat procedura de expropriere nu constituie un motiv de respingere a plângerii împotriva încheierii de carte funciară. Dreptul de a formula plângere împotriva încheierii de carte funciară este prevăzut de art. 50 din Legea nr. 7/1996, fiind, aşadar, un drept legal, a cărui exercitare nu poate fi calificată ca fiind abuzivă.

(Curtea de Apel București, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 528 din 10 mai 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Reluarea urmăririi penale. Durata arestării inculpatului după reluare

Termenul de 30 de zile, reglementat de prevederile art. 274 alin. (2) fraza I C. proc. pen., curge de la data rămânerii definitive a hotărârii instanţei prin care s-a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.

(I.C.C.J., decizia nr. 7 din 9 mai 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Contract de vânzare-cumpărare încheiat cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995. Restituirea prețului actualizat cu rata inflației

După intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2009 trebuie realizată distincţia între preţul actualizat şi preţul de piaţă al imobilului, ce se cuvine persoanelor interesate, şi această distincţie funcţionează, în raport de modalitatea în care cumpărătorul unui imobil, în baza unui contract de vânzare – cumpărare, încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995, a pierdut bunul imobil, fie prin desfiinţarea contractului de vânzare – cumpărare, încheiat cu rea-credință, ce reprezenta titlul său de proprietate, ca o consecinţă a admiterii acţiunii în nulitate, sau prin admiterea unei acţiuni în revendicare, prin compararea titlurilor, ipoteză ce presupune, prin definiţie, existenţa unor titluri valabile de proprietate. Astfel că, menţinându-se alin. (2) al art. 50, realizându-se modificarea de la alin. (3) al art. 50, care cuprinde ipotezele de la alin. (2) şi alin. (2)^1, şi introducându-se art. 50^1, este evidentă concluzia că, nu în toate cazurile în care chiriaşii cumpărători au fost evinşi (deposedaţi), în sens larg, se impune acordarea valorii de piaţă, a imobilelor ce au format obiectul contractelor de vânzare – cumpărare, încheiate în considerarea Legii nr. 112/1995, ci această valoare ar trebui acordată în ipoteza în care, menţinându-se valabilitatea contractelor de vânzare – cumpărare, încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995, chiriaşii au fost evinşi, prin efectul admiterii acţiunii în revendicare, prin compararea titlurilor.

(I.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 3769 din 9 mai 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Sechestru asigurător instituit în temeiul art. 129 alin. (8) din O.G. nr. 92/2003. Înscrierea măsurii în cartea funciară. Distincţia faţă de ipoteca legală

Conform prevederilor art. 129 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 se dispun măsuri asigurătorii sub forma sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
În situaţia în care măsura sechestrului asigurătoriu asupra imobilului proprietatea petentului a fost luată în temeiul acestor prevederi legale, în temeiul art. 129 alin. (8) din O.G. nr. 92/2003 în cartea funciară poate fi înscris doar sechestrul asigurător a cărui instituire s-a dispus de organele fiscale şi nu un drept de ipotecă.

(Curtea de Apel Targu-Mureș, s. I civ., decizia nr. 361 din 5 mai 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Insolvenţă. Ridicarea dreptului de administrare al debitoarei. Condiţii

Creditorii pot solicita judecătorului-sindic ridicare dreptului de administrare numai când se constată pierderi în averea debitorului sau lipsa probabilităţii de realizare a unui plan raţional de activitate.

(Curtea de Apel Bucureşti, s. a V-a com., decizia nr. 790 din 5 mai 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Imobil preluat de stat ca urmare a aplicării măsurii confiscării dispuse de instanţa judecătorească ca pedeapsă complementară pentru săvârşirea infracțiunii de delapidare. Inaplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 10/2001

Sunt excluse de la aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, imobilele intrate în proprietatea statului ca urmare a aplicării măsurii confiscării dispuse de instanţa judecătorească ca pedeapsă complementară pentru săvârşirea unor infracţiuni economice.
Infracţiunea de delapidare este o infracţiune de drept comun și, în consecinţă, nefăcând parte din categoria infracţiunilor politice, măsura confiscării averii dispusă în baza ei, nu are caracter abuziv şi deci nu este realizată condiţia impusă de art. 2 lit. a) din Legea nr. 10/2001 pentru a putea fi acordate măsuri reparatorii.

(I.C.C.J., s. civ. şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 3648 din 4 mai 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Drepturi la disponibilizarea colectivă. Respectarea limitelor minime ale pachetului compensatoriu de la care putea începe negocierea conform CCM la nivel de unitate

Prevederea în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate a unui minim al pachetului compensatoriu de la care putea începe negocierea cu sindicatele, pentru situaţia concedierilor colective, obligă angajatorul la acordarea sa şi nu a altui pachet, mult inferior acestuia, doar pe motiv că aşa s-a negociat; nelegalitatea negocierii prin prisma unor motive de nulitate absolută poate fi opusă şi pe cale de excepţie, nu doar pe cale de acţiune.
Încetarea CCM la nivel de unitate anterior emiterii deciziei de concediere nu exonerează angajatorul de plata drepturilor cuvenite la disponibilizare aşa cum erau prevăzute în respectivul act, din moment ce întreaga procedură a concedierii colective se întemeiase pe chiar dispoziţiile acelui contract colectiv de muncă.

(Curtea de Apel Bacău, s. civ., minori și familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, decizia nr. 7405 din 4 mai 2011)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Contract de vânzare-cumpărare. Vicii ascunse. Termen de garanţie convenţională. Momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie

Conform art. 11 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, prescripţia privind viciile ascunse începe să curgă de la data descoperirii viciilor, însă cel mai târziu la împlinirea unui an de la predarea lucrului sau a lucrării, iar conform alin. (3), prin dispoziţiile acestui articol nu se aduce nicio atingere termenelor de garanţie, legale şi convenţionale.
Aşa fiind, în cazul în care s-a stipulat un termen de garanţie convenţională, termenul de prescripţie nu începe să curgă de la data descoperirii viciilor, ci de la data când expiră perioada de garanţie convenţională stabilită de părţile contractante.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1663 din 3 mai 2011)