Aspecte procedurale și de fond privind nulitatea recursului în contestarea unui act administrativ fiscal, cu referire la exigențele de motivare și efectele asupra raportului juridic fiscal

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Oraşul Năvodari şi Primarul Oraşului Năvodari, să se dispună anularea Dispoziţiei nr. 1464/29.12.2020 de soluţionare a contestaţiei fiscale; anularea în parte a Deciziei de impunere nr. x/25.03.2020 cât priveşte suma de 4.445.625,03 RON (debite restante); obligarea pârâţilor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 733 din 8 februarie 2024)

Acţiune în răspundere civilă delictuală având ca obiect obligarea pârâţilor la plata daunelor morale pentru prejudiciul adus vieţii private, dreptului la demnitate, onoare şi reputaţie, precum şi imaginii reclamantului, prin afirmaţiile făcute în cadrul emisiunilor realizate. Respingerea recursului declarat ca fiind nefondat

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia I civilă, în data de 4 ianuarie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B., C., D. şi E., să se constatate încălcarea drepturilor sale la onoare, reputaţie şi imagine, realizată prin acuzaţii mincinoase şi declaraţii denigratoare, defăimătoare, care au condus la încălcarea dreptului la viaţa privată, susţinute de pârâţi în mod public, prin intermediul posturilor de televiziune ale B. în perioada 10.01.2013-17.01.2013; obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea drepturilor nepatrimoniale, în cuantum de 3.000.000 RON, reprezentând daune morale; obligarea pârâţilor să înceteze activitatea defăimătoare, precum şi la publicarea hotărârii ce se va pronunţa în ziarele „F.”, „G.”, „H.” din Sibiu şi la posturile de televiziune „I.”, „J.” şi K., pe cheltuiala exclusivă a acestora şi interzicerea proliferării subiectului în mass-media.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 219, art. 252-253, art. 1349, art. 1357-1359 din C. civ., art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 10 şi art. 30 din Constituţia României, Legea audiovizualului nr. 504/2012, art. 40 şi art. 66 din Codul deontologic al ziariştilor.

În data de 28 martie 2016, reclamantul a depus cerere modificatoare a acţiunii civile, arătând că înţelege să cheme în judecată, în calitate de pârâtă, şi pe S.C. I. S.A., reprezentată prin directorul general C., ca persoană responsabilă de politica editorială a programelor de televiziune, şi în calitate de comitent pentru fapta prepuşilor, conform art. 1373 C. civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1705 din 19 octombrie 2023)

Cerere în vederea anulării în parte a H.G. nr. 52/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor. Respingerea recursului declarat ca fiind neavenit

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 30.07.2020 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea în parte a H.G. nr. 52/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 111/2010, privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, respectiv art. 22 alin. (7), astfel cum acestea au fost modificate/introduse prin H.G. nr. 449/2016, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 4806 din 20 octombrie 2022)

Solicitare în vederea anulării constatării întrunirii cumulative a elementelor faptei de discriminare și anularea sancţiunii contravenţionale. Respingerea recursului declarat ca fiind nefondat

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 08.12.2020, reclamanta A. S.R.L. a formulat contestaţie împotriva hotărârii nr. 510/17.06.2020 solicitând anularea, în parte, a acestei hotărâri, respectiv:

1. anularea constatării întrunirii cumulative a elementelor faptei de discriminare, astfel cum este prevăzută de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, pentru faptele din perioada 13-14.11.2013 şi refuz/condiţionarea eliberării documentelor atestând activitatea profesională a petentului B., ca fiind tardivă şi nelegală;

2. anularea sancţiunii contravenţionale aplicate societăţii C. S.R.L. ca fiind nelegală;

3. admiterea excepţiei necompetenţei generale a Consiliului Naţional pentru combaterea Discriminării (CNCD) pentru toate aspectele sesizate de B., în cuprinsul petiţiei nr. 1912/13.03.2015, în condiţiile în care aceste aspecte au fost soluţionate prin hotărâri judecătoreşti definitive.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 4770 din 19 octombrie 2022)

Neconformarea reclamanților la exigenţele cerute de lege şi neformularea criticilor care să poată fi analizate în calea de atac a recursului. Nulitatea recursului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27.02.2020 pe rolul Tribunalului Ialomiţa – secţia civilă, reclamanţii A., B. şi C., specialişti I.T. în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomiţa, au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa:

– anularea deciziilor Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 508, 510, 563/27.11.2019, privind stabilirea drepturilor salariale pe baza VRS începând cu data de 09.04.2015;

– emiterea unor noi decizii de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin care să li se stabilească drepturile salariale pe baza VRS în cuantum de 421,36lei, respectiv 463,5 RON, începând cu data de 09.04.2015 la acelaşi nivel cu specialiştii IT din tribunale, respectiv cu includerea nivelului instanţei/parchetului de 5%, în aplicarea prevederilor legale şi a deciziei CCR nr. 794/2016.

Prin sentinţa civilă nr. 539 F, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa – secţia civilă în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 99 din 12 ianuarie 2023)

Prezentare a cadrului legislativ care, în opinia recurentei, vine în sprijinul susţinerii sale vizând caracterul de act administrativ cu caracter normativ al actului atacat în prezenta cauză. Admiterea excepţiei nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti la data de 12.07.2016 reclamanta Administraţia Bazinală de Apă Argeş – Vedea a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Unitatea Administrativ Teritorială Vărăşti, prin primar, Consiliul Local Vărăşti şi S.C. A. S.R.L.,:

– anularea poziţiei nr. 7 din Anexa nr. 48 a H.G. nr. 968/2002 privind atestarea domeniului public al comunei Vărăşti, judeţul Giurgiu în care bunul imobil în suprafaţă de 25 ha apare înscris sub denumirea de „Balta”;

– anularea pe cale de consecinţă a Contractului de asociere nr. x/28.02.2006 încheiat între Primăria comunei Vărăşti şi S.C. A. S.R.L., ca fiind încheiat cu un neproprietar;

– obligarea U.A.T. Vărăşti şi S.C. A. S.R.L. să lase liber imobilul şi suprafaţa de apă ce face obiectul acestei cereri.

S-a solicitat, totodată, introducerea în cauză a titularului dreptului de proprietate – Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, având calitate procesuală activă, în temeiul art. 68 C. proc. civ., reclamanta formulând prezenta cerere în calitate de administrator al acestuia.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1996 din 31 martie 2022)

Nemotivarea recursului declarat în termenul imperativ instituit și neidentificarea motivelor de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu. Neîndeplinirea cerințelor prevăzute sub sancţiunea nulităţii

Prin cererea înregistrată la data de 14 iulie 2021 pe rolul Curţii de Apel de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, petentul A. a declarat recurs împotriva încheierii din 9 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020, prin care a fost anulată, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de acesta.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 22 iulie 2021 şi a fost repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru nr. 10.

Prin cererea de recurs, petentul a arătat că formulează recurs împotriva încheierii din 9 iunie 2021, prin care i-a fost respinsă cererea de recuzare, arătând că îşi rezervă dreptul, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) Cod procedură civilă, de a dezvolta motivele de recurs după ce i se va comunica motivarea încheierii de respingere a cererii de recuzare.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1702 din 29 septembrie 2022)

Solicitare privind obligarea pârâtului la plata drepturilor băneşti şi a dobânzii legale aferente. Respingerea recursului ca tardiv declarat

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă la 8 iunie 2018, sub nr. x/2018, reclamanţii A. şi B. au solicitat obligarea pârâtului Liceul Tehnologic „C.” Ţibăneşti la plata drepturilor băneşti şi a dobânzii legale aferente, în temeiul deciziei nr. 26 din 12 ianuarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. x/2009 şi a sentinţei civile nr. 463 din 14 martie 2016, pronunţată de Tribunalul Iaşi, în dosarul nr. x/2015.

În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile Codului muncii, ale Legii nr. 221/2008 şi Legii nr. 85/2016.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 965 din 3 mai 2022)

Lipsa motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază cererea de recurs. Anularea recursului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, la data de 18.01.2019 şi completată în data de 30.01.2019, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, suspendarea executării deciziei CNA nr. 25/15.01.2019 şi anularea aceleiaşi decizii.

De asemenea, reclamanta a invocat excepţia de nelegalitate a Regulamentului de organizare şi funcţionare CNA.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 4071 din 21 septembrie 2022)

Modul de stabilire a taxei judiciare de timbru. Scopul stabilirii caracterului timbrabil sau netimbrabil al cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, la data de 18 ianuarie 2016, reclamanţii A., B., prin reprezentant legal A., C., D., E., F. şi G., în calitate de concubină, respectiv fii/fiice ai lui H., decedat în accidentul rutier din data de 10.07.2012, produs în localitatea Bogdan Vodă, comuna Săuceşti, judeţul Bacău, au chemat în judecată pe pârâţii SC I. SA, în calitate de asigurător şi J., în calitate de intervenient forţat (autor al accidentului produs), pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată pârâta I. SA la plata următoarelor sume: 3000 euro – despăgubiri materiale pentru A., reprezentând cheltuieli de înmormântare şi parastase ulterioare; 50.000 euro – despăgubiri morale pentru A.; câte 50.000 euro – despăgubiri morale, pentru copilul victimei – B. şi pentru copiii soţiei victimei; o prestaţie de 100 euro/lună pentru B., începând cu data producerii accidentului rutier şi până la împlinirea vârstei de 26 ani, cu condiţia continuării studiilor.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1497 din 25 septembrie 2019)

Lipsa criticilor de nelegalitate privind elemente ale situaţiei de fapt, probele administrate şi aprecierea acestora realizată de instanţa de apel. Recurs respins fără a fi cercetat în fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeş la data de 20.05.2013, reclamanta A. Caransebeş a chemat în judecată pe pârâta B. Caransebeş, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 288.522,83 RON, reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor şi a construcţiilor efectuate la imobilul înscris în CF x Caransebeş, precum şi instituirea unui drept de retenţie în favoarea sa, până la achitarea despăgubirilor.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 769 din 9 aprilie 2019)

Antecontractul de vânzare-cumpărare şi contractul de comision. Invocarea neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către intimaţi. Nulitatea recursului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 26.04.2016, reclamanţii A. şi B., prin mandatar C., în contradictoriu cu D. şi E., au solicitat pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în Bucureşti, str. x, având în vedere că pârâtele (în calitate de moştenitori legali ai defuncţilor F. şi G.) nu şi-au îndeplinit obligaţia de a face, stabilită prin antecontractul de vânzare – cumpărare nr. x/06.10.2005 autentificat de BNP H., modificat prin actul adiţional nr. x/03.11.2005) şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 687 din 2 aprilie 2019)

Exercitarea căii de atac după împlinirea termenului legal. Imposibilitatea repunerii în termen. Recurs respins ca tardiv formulat

Potrivit art. 499 C. proc. civ., „prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare”.

La data de 15.06.2017 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia Contencios Adminisrativ şi Fiscal cauza având ca obiect contestaţia formulată de reclamantul A. împotriva Raportului de evaluare din 10.04.2016, înregistrat la Agenţia Naţională de Integritate sub nr. x şi cererea de suspendare a executării acestuia, urmare sentinţei civile nr. 964/CA/12.06.2017 pronunţată de Tribunalul Braşov prin care s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Braşov şi s-a dispus declinarea în favoarea Curţii de Apel Braşov a competenţei de soluţionare a cererii formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâta ANI.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 565 din 4 februarie 2020)